«

»

Mihai Merticaru – versuri

mihai-merticaru

FACEREA

Într-o zi cât un an,
Dumnezeu şi-a muiat degetul în praful
unei stele,
l-a presărat peste umbra unui zbor
de înger,

l-a amestecat cu un cântec adormit
într-un gând,

l-a trecut prin flacăra nestinsă
a singurătăţii colorate,
a turnat o părticică din ecoul
unei nebunii,

a adăugat câteva îngândurări ale căutătorului
de himere prin galaxia unei picături
de rouă,

le-a strecurat prin miresme de erori,
le-a fulgerat cu îndoieli şi nelinişti,

le-a rostogolit prin grădina infinitului,
prin neastâmpărul vântului, prin zăpada
tăcerii, prin rază de lună, prin glazură
de taină, de dor şi amor,
prin candidă şi neîntreruptă mirare,

le-a trecut prin clepsidra unei clipe,
a suflat uşor,

am ţipat în do major.

THE GENESIS

On a day as long as a year,
Lord God dipped his finger
in stardust,
sprinkled it over the shadow of an angel’s
flight,

blent it with a song fallen asleep
in a thought,

passed it through the unquenchable fire
of the colourful loneliness,
poured a whit of the echo
of foolishness,

added some pensiveness of the chimaera
quester through the galaxy
of a dewdrop,

then sieved them through error miasmas,
flashed them with uncertainties and disquietudes,

rolled them around the garden of infinity,
through the wind’s recklessness, through the snow
of speechlessness, through moonbeams,
through
the glaze of mystery, yearning, and amour,
through the candid and imperishable wonder,

dribbled them through the instant’s clepsydra,
then breathed gently,

I screamed in C major.

Lasă un răspuns