«

»

Sorin Grumuș: Epifanie Cozărescu, medic militar în Regimentul 5 Artilerie Grea

Epifanie Cozărescu

Epifanie Cozărescu, născut la data de 24 ianuarie 1914 în orașul Cernăuți, cetățean de onoare al orașului Roman, a fost o figură emblematică a vieţii medicale şi culturale romaşcane. Urmează Liceul românesc ,,Aron Pumnul” din Cernăuți și ulterior Facultatea de Medicină din Iași. La intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial este mobilizat, iar după susținerea tezei de doctorat, la sfârșitul anului 1941, a fost înrolat la Școala Medico-Militară din București, unde urmează un curs de război cu durata de două luni.
După absolvirea acestui curs, este repartizat în scopul combaterii epidemiei de tifos exantematic în localitatea Cubei din sudul Basarabiei și la Săveni în județul Botoșani. În anul 1944 a fost mobilizat pe front ca sublocotenent medic militar în cadrul Regimentului 5 Artilerie Grea.
Memoriile sale de război, constituie o importantă sursă de documentare privind desfășurarea acțiunilor militare în Garnizoana Roman, în preajma zilei de 23 august 1944.
În lucrarea ,Paramedicalia” apărută în anul 2007, Epifanie Căzărescu consemnează :
,,Spărgând frontul pe la Ierbiceni, blindatele sovietice năvăliră la vest de Podu Iloaiei, o parte rulând nestăvilit către Vaslui iar o parte o luară spre Târgu Frumos cu intenţia de a răzbate spre Roman. În seara zilei următoare, am ajuns în satul ,, Elisabeta Doamna” ( acum Horia) suburbia dinspre miazăzi a oraşului Roman. Dar aici, în loc de a se odihni, oamenii noştri sunt nevoiţi să înghită zgomotul produs de aruncarea în aer a celor două poduri peste râurile Moldova şi Siret ca şi a depozitului de muniţii din apropiere. A fost o noapte mai mult decât oribilă”.

Operațiunile militare dramatice desfășurate în Garnizoana Roman în prejma zilei de 23 august 1944, sunt consemnate și de alte peronalități militare:
1. Generalul de corp de armată (r.) Ion A. Șuța, pe front sublocotenent în Regimentul 5 Vânători, subordonat Diviziei 1 Infanterie, consemnează:
,,…Am trăit și tragedia retragerii Regimentului 5 vânători începuttă la 20 august 1944 și lupta pe poziții succesive pe Valea Oilor, Albești, Buda, Bâra, Sagna până pe râul Moldova , la Elisabeta Doamna. După un marș de câteva ore, aproape de miezul nopții, batalionul s-a oprit și maiorul Constantin Cosmulescu m-a chemat și mi-a spus că am primit ordin să ne întoarcem de unde am plecat și să recuperăm poziția de apărare de la Elisabeta Doamna. Era o decizie cutremurătoare pentru că toți știam că poziția respectivă fusese deja ocupată de inamic , iar reocuparea ei printr-un atac de noapte devenise o imposibilitate…După câtva timp de marș ( spre înapoi) am luat contact cu inamicul , angajând o luptă pe viață și pe moarte cu inamicul , atât în lungul șoselei cât și în lanurile de porumb alăturate. A fost o luptă deosebit de sângeroasă, cu acțiuni de baionetă, desfășurată de fiecare soldat pe cont propriu…maiorul Cosmulescu a fost răpus de un glonte dușman , cu arma în mână în mijlocul batalionului, care în această luptă a fost decimat.”
2. Generalul Hans Friessner comandant al Grupului de armate ,,Ucraina Sud” consemna în memoriile sale:situația dramatică a armatelor româno-germane:
,,Grupul Kirhner, presat de inamic, a trebuit să fie retras încă în timpul zilei de 23 august pe malul de vest al Moldovei. Mișcarea a reușit , însă orașul Roman a fost pierdut. Deci, în seara zilei de 23 august, Gruparea de armate Wohler era în general cu frontul spre nord-est pe malul de vest al Siretului, urmând un aliniament care începea la Bacău , urma cursul Moldovei și se termina apoi în vechea poziție de pe marginea Carpaților .Mai la sud de Bacău, pe Siret, se mențineau numai mici grupuri de luptă, constituite la repezeală din diferite trupe de construcții și aprovizionare…”
3. Domnul general de brigadă în retragere Dimofte Gh. Ștefan, președinte al Uniunii Veteranilorde Război și Urmașilor Veteranilor, filiala Iași, menționează: ,,În noaptea de 20 august 1944 când eram pe dealurile de la Chicerea-Tomești, am întâlnit ofițeri din Divizia 7 Roman de unde s-a spart frontul și care spuneau că un general V.Rășcanu, a vândut frontul de la Iași…Comandamentul Armatei 4 era la Miclăușeni-Roman, în castelul Sturza…De la Bacău spre Roman nu se mai dădea voie să se circule decât celor care au bulletin de identitate din această zonă…”
Încă din primele ore ale zilei de 23 august 1944 armata română a început retragerea la vest de Siret, operațiune ce va fi încheiată la ora 07,00. Divizia 1 Blindată română a primit ordin să împiedice trecerea trupelor sovietice la sud de satul Doljești, după care urma să se deplaseze în raionul Săbăoani-Barticești-Pildești.
Pătrunderea trupelor sovietice la vest de Siret, între Roman și Piatra Neamț a avut drept consecință interceptarea de către inamic a tuturor căilor de comunicație pe care se repliau trupele noastre.
După încheierea războiului, medicul Epifanie Cozărescu, a înființat un muzeu care a fost amplasat inițial în odaia de la primul etaj al turnului clopotniță al Mănăstirii Precista.
În anul 1989, muzeul a fost mutat într-o încăpere spațioasă din interiorul Spitalului Precista, și comținea o expoziție complexă, alcătuită din mai multe fonduri.
În present, Muzeul de medicină și farmacie se află amplasat în incinta Muzeului de Istorie din Roman.
Lucrarea ,,Istoricul spitalului municipal Precista Mare din Roman până la bicentenar, 1998, parțial și al vieții medico – farmaceutice romașcane”, apărută la editura Știință și Tehnică, în anul 2001, scrisă de veteranul de război medic Epifanie Cozărescu și doctorul O. Clocotici reprezintă o importantă contribuție privind asistența sanitară în Garnizoana Roman, în timpul celor două războaie mondiale.
Doctorul Epifanie Cozărescu a încetat din viață la data de 4 martie 2010, în orașul Roman.

Bibliografie:
– COZĂRESCU, EPIFANIE, Paramedicalia, Editura pentru ştiinţă S.I.T., Bucureşti, 2007;
– COBUZ, colonel, dr.,CEZAR, Veteranii Moldovei la frontiere dintre secole, Iași, 2015 ;
– BĂRBOI, general de corp de armată(r) VASILE, ș.a., Veteranii pe drumul onoarei și jertfei 1941-1945, vol V., Asociația Națională a Veteranilor de Război, Editura ,,Vasile Cârlova” , București, 1998 ;
– FRIESSNER, HANS, Bătălii trădate-Tragedia armatei germane în România și Ungaria, București, 1971.

Lasă un răspuns