«

»

Elena Cristina Toader – poesis

Cristina Toader

Nostalgii

Câte gânduri nerostite
Cheamă luna din mister ,
Se ascund în plină noapte
Pe întinsul efemer .

Câte doruri şi speranțe
Trec sfios pe cerul meu ,
Rătăcesc prin stele – albastre
Încă pentru visul tău . . .

Nostalgie

Quanti pensieri non detti
chiama la luna dal mistero ,
si nascondono in piena notte
sul disteso effimero .

Quante nostalgie e speranze
passano timide sul mio cielo ,
perse tra le stelle blu
ancora per il tuo sogno . . .

Traduzione di Eliza Puşcoi .

În grădina iernii

În grădina iernii cerul se aprinde
Flacăra iubirii pe noi ne cuprinde ,
Şi un stol de fulgi naşte un izvor
Să ne arginteze necuprinsul dor .

Zbor

Să zburăm departe în albastre zări
Vom privi păduri , ceruri de culori ,
Raiuri neştiute , ochi de heruvim
Lacrima iubirii lor le -o dăruim .

Arome de toamnă

Ne mistuim de dor mai mult ca niciodată
Focul iubirii toamna ne îmbată ,
Şi gândurile peste munți şi ape
Aduc arome zilelor plecate .

Legământul iubirii

Sunt muritoare pe pământ
Şi – mi scriu iubirea – n versuri ,
Azi am făcut un legământ
Cu sfinte Universuri .

Înger luminos

Înger heruvimic cu aripi de foc
Coborât din ceruri să – mi aduci noroc ,
Îmi veghezi tristețea şi – mi redai lumină
Tocmai din adâncul sferei genuină .

Steaua argintie

S-a ivit pe cer steaua argintie
Îmi aduce – n dar , o dulce poezie ,
Din înaltul ei cu parfum de seară
Aura regală mă sărută iară .

Lasă un răspuns