«

»

Francesca Pini: Ştefan Dumitrescu – Unica metaelegie sau Cartea lui Iov

Stefan Dumitrescu

Scriitorul Ştefan Dumitrescu este greu de cuprins într-o viziune unitară…sau viziunea care va reieşi din lectura operelor lui va fi  foarte mare, greu de cuprins şi de înţeles…
Volumul de faţă este în primul rând o mare carte de poezie, în care autorul încearcă să cuprindă ca într-o panoramă întreaga Istorie şi Existenţă umană. În care încearcă să îl ducă mai departe pe Nichita Stănescu, sau încearcă să ducă mai departe limbajul poetic, cel re-descoperit de Nichita şi dus pe un nivel superior…Dar oare poetul încearcă lucrul acesta? S-ar putea să greşim…
Este foarte greu de interpretat, de descifrat acest volum de poezie…Este vorba în cartea aceasta de o poezie a viziunii, dar şi de o poezie a detaliului, de o poezie iconică, de o poezie a logicii, de o metapoezie…Nu cred că există în toată poezia românească un volum mai greu de interpretat, şi de înţeles, decât acesta…
Nu cumva Ştefan Dumitrescu re-inventează o nouă poezie, o metapoezie, sau altfel spus descoperă poezia care se află dincolo de text, dincolo de semnificaţie, de idee, dincolo de forma poemului, de poezie…? Nu ştim. Cel mult putem formula ipoteze…Cititorul, ne referim la cititorul adevărat de poezie, care are de ani buni experienţa poeziei, a lecturii poetice, sau la criticii literari care au vocaţia poeziei, suntem convinşi că or să ne înţeleagă.
Oricum noi îi avertizăm pe toţi că ne găsim într-o nouă etapă a poeziei, într-un alt univers poetic, că poezia românească se aventurează cu acest volum, aşa cum spunea Ana Blandiana, pe un tărâm necunoscut, punte aruncată peste prăpastia lirică, vai, cărei nu i se cunoaşte ţărmul de dincolo.
Cititorii vor fi desigur deconcertaţi, neliniştiţi lecturând această carte…Lectura ei trebuie dusă până la capăt, şi asta de mai multe ori, pentru că numai în acest caz putem avea viziunea de ansamblu asupra lumii, a istoriei, dar şi a cărţii de poezie de faţă !
Este ca şi cum după ce ai parcurs câmpii şi coline pline de grădini dar şi de mărăcinişuri, după ce ai  parcurs un deşert dogoritor, spiritual, sufleteşte, te pomeneşti urcând un munte lin, plin de crânguri şi de pajişti cu afine şi mure, ca apoi să te pomeneşti pe un pisc, de unde ai în faţa ochilor întreaga panoramă a lumii şi a istoriei… când simţi că ţi se taie respiraţia de fericire!
Cu volumul acesta de poezie „Meta Elegia sau Cartea lui Iov”, poezia românească, şi cu siguranţă şi cea universală, se mai îmbogăţesc cu încă o carte de valoare! Dar şi cu o experienţă estetică, de creaţie, spirituală teribilă ! Nu este puţin lucru să reinterpretezi Mitul lui Iov într-o viziune modernă, şi nu este puţin să re-inventezi şi să re-descoperi poezia !
Fie ca Domnul să însoţească acest volum toată eternitatea, cum ar zice Ştefan Dumitrescu !

Lasă un răspuns