«

»

Ioan Miclău Gepianul: Versuri

ioan_miclau

În acest labirint….!

In acest labirint literar,
S-au rătăcit și îngerii,
Crezând că-s in biserici,
Intrau încet pe valea plângerii!

A fi poet înseamnă
A coborâ în tine,
Să cauți acea perlă de-adevăr,
Acea lumină lină ce lumea o susține!

A cânta de drag de bani,
Burdușit de mărfuri și arginturi,
E rătăcirea ce ne pierde,
Pe calea fără țintă prin triste labirinturi!

Să fugi de sacul plin cu bani,
Fii mulțumit cu pâinea frântă de Hristos,
Și ai să fii cel fericit,
Găsind calea iubirii vei fi mai sănătos!

 

Autosugestia (sau puterea gândului)

Autosugestia este vorbirea
Cu îngerul tău nevăzut!
Nu-s vorbele buzelor,
Ci chemarea izvorului mut!

Autosugestia este rugăciunea,
Solia ce-aduce speranța cea bună,
Ea vine pe-un drum celestial,
Visele iubirii și-a vieții le- adună!

În acestea cuprinde-se totul,
Ea vindecă boli și-ntristare,
Reface superba minune,
Ființei dând nouă-nnălțare!

Autosugestia poate fi însă,
Și cea mai crudă-nșelare,
Când vine pe-a răului cale,
Aduce mai neagră-ntristare!

Nu te lăsa gândirilor rele,
Nu despera, nu ești răpus,
Autosugestia binelui tău,
Te va ridica din ce în ce mai sus!

 

În fața casei tale!
(soției mele Florica)

În fața casei tale,
Creștea un trandafir,
Eu mă opream pe cale,
Cu drag ca să-l admir!

În fața casei tale,
Acelaș trandafir,
Își scutură pe cale
Frumoasele-i petale

Păreau ca niște zile,
Ce cad mereu, mereu,
Acoperind iubirea,
Și înroșind cărarea,
Sufletului meu!

Lasă un răspuns