«

»

Mariana Gurza: Poesis

mariana

Anotimpuri

Am încărunţit în bătaia
anotimpurilor,
nu ştiu când a trecut
toamna
şi a venit iarna.
Timpul s-a scurs
ca un jet rece
de la un robinet
necontrolat.
Mi-e teamă ca factura
pentru apă,
să nu fie prea încărcată,
căci banii s-au dus
pe un fleac chinezesc…

Ramuri triste

Îmi bate în geam o ramură
ca o lacrimă pustiită,
nu-mi spune nimic,
doar tremură
şi-o văd tot mai ofilită.
Deschid geamul şi simt
răceala stropului de lume;
plâng şi eu,
nu pot să tac,
dar simt,
că n-am ce-i spune.
Norii s-au cuibărit la sân,
mi-e greu să-i încălzesc,
sunt reci,
şi simt că mi-e stăpân
doar Domnul cel ceresc.

Sămânţă de stele

Suntem neputincioşi
pentru ca dorim să fim aşa;
suntem înfricoşaţi
pentru că suntem slabi.
Teama s-a strecurat din tunel,
de unde aşteptam,
lumina…
Lumina o vom regăsi în noi,
dacă vom şti
că prin noi, prin mâinile
şi cuvintele noastre
putem sămăna
sămânţă de stele…

Lasă un răspuns