«

»

Mugurel Pușcaș – Somnul orașului ( III ) ( autumnală reghineană )

Privesc cum doarme ” Oraşul de pe deal „,
Pal, focul din cămin încet se stinge,
Un ultim vers mocneşte, ireal…
Cerneala pe hârtie se prelinge.

Mesteceni dalbi se arcuiesc spre cer,
Dor clorofilic spre înalt, spre soare,
Un menestrel, aed cuprins de ger,
Nu are somn… Tăcerea ta îl doare.

Reghin

Prăpăstii şi genuni, în abisal,
Telurice, vremuri autumnale,
Ne-nlănţuie şi ne cuprind vernal,
Împărăţind amoruri ancestrale.

Frunze şi stele, luna… Blond alai,
Ce poposeşte peste toţi şi toate,
Te-aştept în prag de ziuă, la un ceai,
Ne-om libovi în ultim ceas de noapte!…

La geamul meu eşti unic felinar,
Peste păcate, idealuri, dogme,
Mai ard în sobă urme vagi de jar,
Se împletesc cu ale tale forme.

Contemplativ, tomnatic, efemer,
Placid şi elegiac privesc în noapte,
Oraşul adumbrit e de mister…
Mi-e dor de tine, de-ale tale şoapte!…

Privesc cum doarme ” Oraşul de pe deal „,
Ştiu c-o să vii!… În astă penurie
De dragoste, de vis, de ideal,
Cerneala se aşterne pe hârtie.

( din viitorul volum, ” Călătorul ” )

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor din România,
Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română )

Lasă un răspuns