«

»

George Petrovai – Cârmuitorii jubilează că-n România toate-s varză…

Întrucât verbul „a jubila” și substantivul corelativ „jubileu”, la plural „jubilee” (ah, iar acest capricios gen neutru din limba română”), poate crea confuzii încă din titlu, de unde riscul ca bunele mele intenții să fie înțelese greșit, mă văd nevoit să fac din capul locului următoarea precizare: Da, am recurs la ajutorul acestui verb pentru capacitatea sa lingvistică de-a rima cu starea vărzoasă a nației (firește, în sens culinaro-politic), astfel ca mai avan să stârnesc interesul cititorului!
Dar verbul nu-i întrebuințat în mod prioritar cu sensul de bucurie din partea cârmuitorilor mari și mici, pentru contribuția lor fundamentală la crucificarea României în cei 28 de ani de metodică și generalizată ticăloșie postdecembristă (mă rog, câți dintre ei au curajul să recunoscă public că fac tot ce le stă în putință ca apele politico-juridice de la noi să fie mai departe tulburi?), ci cu acela de sărbătorire a unui număr rotund de ani (o sută, cincizeci, douăzeci și cinci sau mai puțini, însă obligatoriu divizibil cu cinci) – cu multă cheltuială spre încântarea tuturor participanților și cu mare mulțumire lăuntrică pentru acei invitați descurcăreți, care au izbutit să fenteze legislația noastră doldora de cusururi.
Vasăzică, pentru numeroasele și perfect inutilele evenimente de acest gen, toate instituțiile statului (de la hidoșeniile centrale și până la cele mai sărăntoace primării comunale) vor găsi banii necesari ca fastul să se ia la întrecere cu nesimțirea și prostul gust. Că, de, fiind neamul prost la putere, trebuie să acceptăm trista și jenanta realitate că țara arde și festivalurile se țin lanț…
Acuma, poate că grosul banilor pentru astfel de costisitoare aflări în treabă provin din sponsorizări. Păi dacă-i așa, nu poți să nu te întrebi cu nedumerire, de ce respectivii edili și/sau organizatori nu-și folosesc minunata abilitate de-a smulge bani în primul rînd pentru ridicarea standardului de viață al comunităților (modernizarea unor porțiuni de drum, îndiguiri, canalizări, împăduriri, amenajarea și întreținerea spațiilor verzi, repararea școlilor, spitalelor și dispensarelor etc.) și abia pe urmă, dacă mai rămân niscaiva bani, să se gândească la mătrășirea lor cu festivalurile și chiolhanurile.
N.B.: Zilele trecute, Consiliul Județean Maramureș a deschis larg pungile și porțile pentru a sărbători 25 de ani de la cumplit de necesara sa înființare. Cum în acest sfert de veac, totul în județ a mers ca pe roate împiedicate (zeci de mii de maramureșeni și-au luat lumea în cap, absolut toate minele au fost închise, pădurile măcelărite, industria și agricultura au fost făcute praf, drumurile sunt ca vai de ele și grosul locuitorilor așijderea), consider că foștii și actualii aleși, mai mult sau mai puțin cioflingari pe post de băgători de seamă, au dreptul să se întâlnească anual (de ce numai peste cinci sau zece ani, când este știut că nu aduce anul ce aduce ceasul…rău?!), astfel ei având șansa să se privească în ochi și să se felicite călduros-ipocrit pentru modul pilduitor (sic!) în care, aidoma tuturor nevrednicilor aleși și culeși din întreaga țară, contribuie la ruina județului, implicit a României.

Sighetu Marmației, George PETROVAI
15 nov. 2017

Lasă un răspuns