«

»

George Petrovai – Epibaladă

(Baladă-rugă către El)

Atotputernice Părinte,
Tu care ești mai înainte
ca existența ochi să facă
și „Cel ce sunt” Te-ai definit
pentru-ndoiala omenească,
Îți mulțumim că-n mii de ani
poporul nost l-ai ajutat
pe nepoftiți să-i târnosească
și-a Maicii Domnului grădină
s-o iubească
s-o grijească
și nici gând s-o părăsească,
dovadă că atunci românul
era temei în țara lui,
iar statu-ntreg se sprijinea
pe ciorecii țăranului.

Dar azi, când țara-i cârmuită
de trădători și șarlatani,
doar amintirile-au rămas
prin satele fără țărani,

după ce multe milioane
din felurimea de români,
s-au răspândit în lumea largă
lăsându-i pe tâlhari stăpâni.

Iar ăștia s-au îmbogățit
prin legi anume înjghebate,
astfel că țara-i vlăguită
și-nstrăinată-n bună parte…

De-aceea, Tată, te rugăm
– noi cei bogați în simțăminte
și încă necontaminați
de-nverșunarea necuminte –

în România să cobori
o generală mulțumire –
fă drept din strâmb și tuturor
dă-ne mai multă cumpănire!

Sighetu Marmației,
15 ian. 2018

Lasă un răspuns