«

»

Nicolae Baltescu: O, Dacie, Țară de Dor

baltatescu

Stăpânind arta războiului, înfruntai stăpânirea şi puterea,
Încercai să culegi lauri, pentru Patrie şi Libertate.
Posedând arta păcii, te-ai ales cu prea multul respect de străini –
O, Dacie Străbună!

Având esenţa vitejiei, curajului, dreptăţii, zestrea
Cea mare, cinstea părinţilor, înjugaseşi la desişul anilor
Gustul Materiei, cunună sieşi povară, făcându-te sclav.
O, Dac din Timpuri!

Gustul dulce în goana după averi şi bogăţii
Lăsa amarul, înstrăinarea peste puzderia neamului viteaz
Şi drept, ce năştea în fiecare o aprigă dorinţă de măreţie,
Secându-le unitatea.

Trezeşte-ţi vitejia, curajul, dreptatea, din cenuşă, precum
Pasărea, renaşte Patria dată ţie de Creator din Începuturi,
Spre dăinuire, adună-i cu iubire acasă pe toţi cei de Ea
Văduviţi.

O, Dacie, nimeni şi nici o dată în această Imensitate
Nu a râs în faţa morţii şi nu a înfruntat-o ca tine destoinic!
Preţuind valoarea Eternităţii, tu proiectai slavă şi dăinuire
Neamului peste vremuri.

Nestimate bogăţii ai păstrat, prin vitregia sorţii sieşi urzită,
Dacie, Ţară de Dor, pururi tânără fii, prin limbă, cultură,
Prin datini, port, prin Baştina ce n-ai risipit-o! Adună-te
În legământ!
Chişinău

Lasă un răspuns