«

»

Georgeta BLENDEA ZAMFIR: POEZII DE IANUARIE

BLENDEA ZAMFIR Georgeta2

ANOTIMPURILE NOULUI PĂMÂNT

Floarea alb-roză în bujorii copilului
Albul norilor plutind în loja amintirilor
Părinţilor ţinând în Primăvară pruncul
Adierea vântului Tainic în sursurul râului

Vine verdele, lumina cu soarele
Tinereţea ascultă vrăjită privighetorile
Luna din poiana mirositoare cântă
Şoaptele verii în Timp misterios cuvântă

Natura e ruginiul din tâmplele ninse
În coş de aur, roadele Toamnei strânse,
Comorile apelor Oceanului lui Odin alintă
Venirea miresmei învăluitoare, cuvântă

Albul inundă ţarina ancestrală bătrână
Iarna cântă nepoţilor veniţi în lumină
Sclipesc în clinchete zurgălăii sărbătorii
Nemurirea din ochii înţelepţi îşi vrea zorii

E larmă în lume, învăluie Noul Pământ
Omenirii grăieşte pe largi coordonate de legământ
Fericirea, sănătate, iubire, belşug se arată
Paradisul se deschide cu briliantina Poartă

MIHAI EMINESCU

Floare albastră- mijloc de filozofie
Cuvinte, noţiuni, trăiri, o mie
Lanţ diamantin în profunda cugetare
Dorinţa înmormântării la bord de mare
O călărire în zori antice visări
Crăiese cu sceptre, maiestuoase-ntamplari
Iubirea-n veşmântul veşnic al patriei
Pulsează în vena ancestrală îndelungată
Filozofii întregi din tomuri uriaşe
Strecurate în versuri delicate, gingaşe,
Clasice treceri mereu în revistă
Poezia e minune, mereu există
Sara pe deal unduitoare melodie
O aşa iubire- cine n-ar vrea să ştie
Inrourarea în astrala chemare
Curgerea Luceafărului pe a lui Einstein, cărare;
Făt-Frumosul din basme îmbie
La simbolica profunda veşnicie;
Arhanghelul Mihail a coborât
Din Ceruri în al românilor, început
Să-i ofere în dar lui Eminescu Mihai
Sabia şi Tolba cu aur din Rai.

DE DRAGOSTE

Fierbinte e clipa mirare în tot
Din rărunchi piatră preţioasă scot
Să vibreze ca Steaua Polară, îndepărtată
În armonia bleumarină cu ochi sclipitori pictată
Cade din dor strălucirea razei de aur
Intensitatea din verde câştigă tezaur
Din trăirea ardentă mereu nepătrunsă
În armonia Simfoniei de taină ascunsă
E o trecere în norii necuprinsului Vid
Pe Mapamond aura iubirii deschid
O Poartă de vrajă în Timpul Tezaur
În grădina cu merele de aur.

CADOU

Luciri de stele în ochi coboară
De pe boltă bleumarină se strecoară
Minunat în sfera intuiţiei
Înalţă ode dorului creaţiei
Petale parfumate de Primolă
Multicolor se răsfaţă în corolă
Iarna, Crăiasa Albă aduce
Intime pulsaţii, fericire, „in nuce”.

MARCA DESTINULUI MEU

E înălţarea şi marea învolburare în cânt
de vrajă terestră purtată de sfielnic vânt
E oceanul cu valuri albe, înspumate unduind înfoiate corăbii
Cu pânze călătorind tainic; vise, strădanii,
A zodiei mele de stele în ochi lucitoare-
Alunecă luna aurie în tainice lăcaşuri de dragoste
Cântă privighetoarea la cinci, în copacii de linişte
Armonia înlănţuie dăruirea din suflete
Divinitatea apropie soarele de perechile
Care cu Primola înmiresmează undele
Lacului eminescian unduind miracolele;
Trecerea-n urmaşi e Timpul vibrând
Corolă de flori şi diamante purtând.

ÎNLĂNŢUIRE

înalt,pe culmi de deal
picurat veşnic de visare
trăiam cu stele-n ochi,
căprioară prin pădurea verzilor
brazi, umbrind capetele căpşunilor
roz ai speranţei;
vin stoluri , stoluri sentimente
în noaptea prorocită de ielele
din poiană vrăjită a
senzaţiilor
pe notele ample
ale simfoniei lui grieg,
a înlănţuirii pe treaptă
rumorilor din viscere în care
au coborât astrele sclipitoare
vibrând de emoţiile
cuibărite în sufletul Suprem,
coordonată a cerului albastru,
unduindu-se în tăria simţirii

CENTRU

nod în vibraţia Cosmică,
muzica pe note intens
comunicând trecerea prin
Tâmpa veghind tainic
nemurirea, raze sclipind
în priviri ale Timpului
coroborând cu minunile
sentimentelor când trenul
pornit în depărtarea sidefie
suieră printr-o gară
trecută-n ruinile metamorfozate ale
unui întreg ce a fost
un basm cu zboruri ale
calului alb, pe-ntinderea
cailor de acces în
acest
divin, complex, aiurit, tărâm

ÎNTREBĂRI

se irizează gândul când
treci pe căi nevăzute în inima mea?

susura izvorul bătând iarba
verde de acasă când voi porni în lume?

adasta cerul albastru al senzaţiilor
pe ia mea de borangic, săltând?

curge râul argintat peste bolovani
ca să intrăm în era de dor?

şuieră vântul pe colina verde
în cuibul cucului părăsit, tainic?

vine boarea de flori cu aripi
de Măiastra, nalbă, albă, la fereastră?

ÎN DEPĂRTARE

pe nori sidefii , pufoşi,
de întindere albastră,
cu astru
cântă coşul iluziilor iniţiat
ca un diapazon, acordând
Ciuleandra,
ritm în Imperiul poveştii
cu început,
înălţare, sfârşit-a picurilor
strecuraţi printre frunzele verzi
ale pădurii sentimentelor

PERDEAUA

florile, simbol de nemurire,
ambientate de pistile,
căutare de împlinire,
visare de fericire
unduiesc pe-ntinderile
zborului, vulturului, înaltului,
vraja,
minunată, alintata , scăldată,
în cântecul de început, melodios
armonios, iar dezamăgire,
iar nefericire
imposibilă
iubire
prăbuşire,
neostoit, clădit, neîmplinit,
prăbuşit
pe mormanul alcătuirii
înţepenitelor principii
divagând în câmpurile
existenţei
lan de grâu,
promiţător,
până la brâu, în pârâu

alung orice dor de la
fereastra mea când
Perdeaua flutură
deziluziile, car de fân încărcat,
minuţios, să nu se
răstoarne pe drumul
înnoroiat mergând
la vale cu speranţa în braţe

înghit în sec
când pec
din
Iubire,
Fericire,
şi şoseaua asfaltată
cu luminile Angliei
râde tainic, învingătoare
sub raze de lună , bună,
cununa,împreună
cu Naivitatea mea

CÂNTEC

răsunând ideea în mine
se fundamentează pe coline
albastre , tainice , înţelepte,
dar nu sunt geometrice drepte

vivacitatea în ritm de sarabanda
se-ncolaceşte pe a vieţii banda,
circulară podoabă a porţii
da tainic un ton sorţii

vibrează pe strune de împletire
beethoveniana complexă năzuire
se-nserează în lume chemarea,
profundă, duioasa ca alinarea

ALBASTRU

imensitatea cerului albastru
cu astru
reflectă în ochii, candele
în lumină
lina

pe-ntinsele ramuri verzi
de salcâmi ca în Grecia,
unduindu-şi,
clătinându-şi
muzica frunzelor, în vântul,
purtătorul, ca în Ravel,
al tainelor din inima cu dor,
ameţitor, pornind în viscerele,
camarile pulsiunii,
căutare,
ritmare în
senzaţii,
spaţii intime,
trimiţând pe pielea,
petală de nalbă ,
albă,salba
în colierul mângâierilor,
atingeri,
cuprinderi,
mari spaţii,
iniţieri în
cuprindere,
armonie,
albastră,
măiastră…
–––––––––––––-
Georgeta BLENDEA ZAMFIR
Ianuarie 2018
Bucureşti

 

 

Lasă un răspuns