«

»

Ștefan Avadanei – versuri

Ștefan Avadanei

Tragedia unui căṭel

Astăzi vremea-i tare udă
Si ferestrele asudă.
Plictisit privesc în stradă
E urât, fără zăpadă.

Văd un câine amărât,
Stă în drum nehotărât
Pare-a căuta mâncare,
Stăpâni cred că nu mai are.

Au plecat în tări străine
Să le fie lor mai bine
Si pe el l-au lăsat, biet,
Nu au mai avut bilet.

Nici să latre nu mai ştie.
Dă din coadă a prietenie
Ar iubi pe orişicine
Pentr-un colṭişor de pâine.

Dar nu-i nimeni pe şosea.
Nu ştie-ˑncotro s-o ia,
A ales, pleacă cuminte
Pe direcṭia-ˑnainte.

Aude-un zgomot mare
O maşină vede-n zare,
Fuga iese-n calea sa
Poate capătă ceva.

Capătă ceva cumplit
Si rămâne-n drum lovit
De-un om fără Dumnezeu.
A uitat de chinul său.

Simte cum încet adoarme
Acum nu-i mai este foame.
Il iartă pe vinovat
Că de chinuri l-a scăpat.

Fulgii călători

A venit iarna şi ninge
Cu fulgi mari, minuni cereşti
S-ˑaşează frumos, cuminte,
Jos, în cartea cu poveşti.

Vrei să-i vezi, s-admiri de-aproape
Frumuseṭea lor sublimă.
Nu seamănă unii cu alṭii,
Nu-s ca florile-n grădină.

Te-ntrebi, curios din fire,
Cine le-a gătit veşmânturi.
Dar ei sunt, foşti stropi de valori
Azi vapori purtaṭi de vânturi.

Transformaṭi din spuma mării
Dusă pe creste de valuri
Vor ajunge nori de apă.
Ce-ar uda pustie maluri

Umbletul lor de o viaṭă,
Poate de mai multe vieṭi
Ce noian de luni văzut-au,
De-au atâtea frumuseṭi.

Un gând nebun acum mă-ndeamnă
Să fac ceva ce-i de nespus.
Din fulgii albi ce-acum se toarnă
Un puzzle-a drumului parcurs.

Lasă un răspuns