«

»

Luminița Zaharia – poesis

Luminita Zaharia

o giruetă iubea un șevalet

mă diluez, iubite, de-atîta poezie,
fac riduri de expresie comună
și nici măcar nu ești tu, știu acum,
omul misterios de pe lună
ești un iubit ca orice iubit
limitat de piele și haine
și singurele tale taine
sunt fluturașul de salariu
și parola de socializare…

ai auzit poveste mai tare?!
o giruetă iubea un șevalet
asta iubire dincolo de timp!
fără atingere fără punct culminant sau speranță…
ucigă-l toaca iubea o cotoroanță
altă poveste de lăsat la urmași!
numai noi ne iubim ca doi lași
măsurînd la miligram acest schimb
eu n-am rezerve tu n-ai nimb
și, vorba aia,
timpul nu mai are răbdare…

a fost odată o iubire mare…
ni s-a pierdut, scîncind, prin alfabet

au dat la știri că e adevărat:
o giruetă iubea un șevalet!

mișcare relativă

pentru nenăscuți, lumea nu există
pentru morți nu s-a inventat dumnezeu
tot ce nu există are asupra noastră
puterea unui răcnet de zeu

din perspectiva unui fluture
chiar noi suntem zeii
cei care trăim mai mult de o zi
din perspectiva orbului se impune o lege
interzis tuturor dreptul de a privi

pentru răniți spirtul ustură carnea
pentru bețivi e balsam
eu pentru tine? sunt remușcarea
că mă iubeai cînd nu eram…

acest om nu-și trăiește propria viață

ia din cărți și din filme povești de-mprumut
acest om nu-și trăiește propria viață
din cîlți și plastilină e făcut
ursitoarele dormeau bete cînd a venit el
era ziua unirii-n calendare
astrele se jucau în univers
de-a cine cu cine se unește mai tare

acest om n-a avut alternativă
s-a născut dintr-o pură întîmplare
acest om mereu în derivă
din oglindă-mi răsare…

Lasă un răspuns