«

»

Adrian Botez – versuri

 

BOTEZ A DESEN 0(1)


CA MIASMELE DIN MLAŞTINI

…ca miasmele din mlaştini – otrăvindu-te Femeia
i te-nchini cu serafimii – şi-i predai – la suflet – Cheia!
…s-o clatini nu-ţi dă prin minte – ca s-auzi cum zornăieşte:
bani şi calcule şi crime… – …Cal Troian o-adăposteşte!

…iar tu – Laocoon fraier – când să crezi c-ai dovedit
Şerpii Vorbei-i te sufocă – dumicat şi-mbrobodit…
…unde-i Văpaia Iubirii? – iar Zeiţa… – …care-i scopul?
te-a orbit Venin-Balaur – supt în burţi de catifea

aiurit de zeii cinici – nu ţi-e bun nici Telescopul
să vezi Adevărul Veşnic: cine este? – ce vrea Ea?
…ce-i Femeia? – e Strămoaşa Amăgirii – Iluzia-Jumătate

a Sferei pe care Domnul a greşit-o în Cetate…
…ambalată fascinant – o admiră prostu-Adam
neştiind că: orice-Urgie iscă-se dincol’ de Geam!


LA FEL CA-N DRAGOSTE – ŞI-N URĂ

la fel ca-n dragoste – şi-n ură
destul s-ajungi la-ncepătùră:
tremuri şi strigi fără măsùră
(…scena o scrii dintr-o trăsùră…)

şi ai ucide pe oricine
ţi-ar dovedi că-aşa nu-i bine
şi ţi-ai ucide „scopul vieţii”
de-auzi de-alt preţ al tinereţii…

în dragoste – ca şi în ură
rişti să devii poem de zgură:
epilepsìi de egoism – cer strâmt
îţi strâmbă mădulare – gură
blèstemi – extatic – orice-i Măreţ – Demn – Sfânt…

…carne-n convulsii – Crist uitat
n-asculţi nici Cântec şi nici Sfat
iar dèmonii-ţi chirăi’ sub burtă:
eşti singur – şi bolnàv – în iurtă…
*

… grotesc! – nu-mi povestiţi de iaduri vagi:
chiar voi – galactici canibali – singuri săraci
frigeţi – la Vetrele din Lună – cam toate Rasele de Stele:
pios le mestecaţi – că-aud – de-aicea – scrâşnet de măsele…

…în Primăvara Revoluţionară: NOI ALTARE! – Cotoare de Minciună…
cât de-ndrăcit fierb vrăjile – Bolmoajele din Lună:
Iluziile dau în foc – habotnice flămânde
Hàrpii-Văpăi aţâţi în cărnuri sângerânde…

…dar după Timpul Încruşirii – se tace cu înverşunare
iar Ventrilocul Fericirii isc’-Artele Veterinare…
umbre fantastice – -Androginul – magìi – urgìi
jalnic se sting (…odat’ cu Iernile şi Vanii…
odat’ cu Revelaţii şi-Adevăr – …tirànii!)
în Epopei Şobolăneşti – de sumbre umbre – cenuşìi
ferindu-se – prin pivniţi – de ochi vii…

…degeaba-ţi cheltui vieţi pe pânde:
stinghère – PLAGIATE TRAGEDII
cu tine mor de gât – plăpânde…
*

…în Dragoste – ca şi în Ură
s-au pripăşit Şerpii Comozi
Groteşti Irozi
dar Criminali de-Uzură:
…şi n-ar fi rău să-i scotociţi prin gură…


NU MAI VREAU NICI SĂ FIU – NICI SĂ PAR

…am văzut pajiştea purpurie de-amurg
toate iubirile moarte aicea se scurg
cavaler păzind metereze – când duşmanu-a plecat
îmi bocesc camarazii: anii de chin nepăsat…

nu mai sclipesc – pe-adânci mări – luminatele pânze:
cine se-ncumetă-a salva – azi – un om făr de-osânze?
mii de iubiri şi de veghi am pierdut – nu mă cunoaşte pământul
şi iarăşi vă spun: să-nvingi singur – ferească-te Sfântul!

…rege am fost peste mii de popoare:
nu te uita la coroană – când cauţi zeul ce moare!
mii de pustiuri – în straniul lor Cânt – m-au mistuit

fără nopţi – după stea nevăzută-am fugit…
…acum sunt cărunt – şi sărac – şi barbar
limbi nu-nţeleg: nu mai vreau nici să fiu – nici să par…


NOPŢI DUPĂ NOPŢI

Motto:
aş muri şi n-aş muri
vadul doar l-aş părăsi…

nopţi după nopţi – cu fruntea-nfundată în palme
recapitulam bătălii – oşti învinse – vechi faime!
nopţi după nopţi – am crezut în eroi şi-n victorii
…şobolanii se-nfruptă – acum – din armòrii…

„-mai ţii minte – o – stăpân cavalere
năvalele mii – nebuniile-aptère?
nu cred c-ai uitat – când – odată cu Turnul – ai ars
când Chipu-ţi de Foc – singur blazon al Cetăţii-a rămas!”

„-ba – am uitat – bătrân credincios scutier
care vii s-aduci răni – din pământ şi din cer…
ce folos de-amintiri – când poporu-ţi nu-l schimbi?

pentru el una eşti: te jertfeşti – ori te plimbi…”
…nopţi după nopţi – scriu cu riduri şi spade
pe pereţi şi pe porţi – Epopeile-Eroice – ajunse – azi – fade…


NU-MI SPERII SUPUŞII – ÎN NOAPTEA DE IARNĂ

nu-mi sperii supuşii – în noaptea de iarnă
trezindu-i – să-mi ţină – zadarnic – făclie:
mă simt – încă – băiatul – năstruşnic – pe ţarnă
când singur plec – să mă zidesc între văzduhuri şi glie

nu va mai înnopta – pe umărul meu – Cântec de Ciocârlie
dar – Prim între Zei – Stăpânul voi fi – peste Nea – peste Gheaţă
nimeni nu va mai cuteza să mă numească – -n răspăr: „Dimineaţă”…
nici să-mi răscolească – tembel – furtuni şi fulgere – tot ce numesc eu – astăzi – „Faţă”

Împăratul Ninsorilor vă ocroteşte – lin – somnul
pârtii vă face – pentru când veţi vrea să purcedeţi la Domnul:
deocamdată – nu se aude – niciunde – strigare

staţi liniştiţi – trăiţi ori muriţi – fiecare după cum îi năzare…
…a cârmui – cu lumini şi cu vise – direct în somnu-omenirii
e Lamura Cerurilor: Arta Cea Unică a Stăpânirii!


HODINEŞTE– STĂPÂNE – VIN ALTE NINSORI

te-ai aflat – adesea – lângă miresme de Flori:
erau – de fapt – strigăte – pogorâte din nori…
nici prin gând nu-ţi trecea că te cheamă să mori
ci luai Luna la dans – şi-o prindeai subsuori…

te-ai aşezat – fără greş – lângă luciu de-Izvor:
privire tăioasă – iscodind dinspre Căţelul Pământului
către o stranie – constelară – sete de Dor
…nu bănuiai – în Spada-Izvor – chemările Vântului…

ai văzut Stele în Munţi şi Pustiuri pe Frunţi
ai văzut Vâlvătaie şi Vulturi Cărunţi
ai văzut tot ce-ţi trebuia să înfrunţi

o veste-aşa veche – cât nici n-o mai măsori:
fii Lavă şi Pisc – apoi hodineşte-te…mori…
…-„hodineşte – Stăpâne – vin alte ninsori!”


42-LUME PE DOS

te-ai chinuit şi-ai izbândit: tocmai aşa meriţi sudalme!
a viitoarei Flori de Bocet este Sămânţa din Izbânzi
cum – nărăvaşă – Bucuria strânge-n palme
orfanul Plâns din Urmă – cel stins în nori flămânzi…

cine mai ştie ce-or gândi în ceruri
tălmacii strânşi de Domnul – dintre geruri?
de ce trăim – când chin pe dos e astă viaţă?
e clar: dincolo-s alte preţuri – altă piaţă!

sunt semne-aici – citite în Oglinzi – acolo
iar de o faci pe Magul – rămâi – unde eşti – „solo”!
…cu palma-aş despica văzduhul – să văd ciudatele „comori”

care-s porunci divine: cum să trăieşti şi cum să mori
spre-a fi pe plac de năbădăi – Celeştilor Magnifici
DREGĂTORI!


43-FĂRĂ ISTORIE

da – frate zvârcolit – tu m-ai chemat din febre
dintr-o ulcică să-ţi dau apă – nu tenebre!
e-atâta vuiet – vânzoleală de amurg târziu
când furii sparg tarabe negustorilor de viu:

poate n-am auzit – poate finalul ne-a-nrăit
în ajutorul altui – să sari – nimeni nu s-a gândit…
dar ce-mi poţi lua – Doamne – când n-am nicio coroană
ci doar în mână – pentru frate – ţin o cană?

cât am trăit – Tu semne nu ne-ai dat
cum Crimei fără capăt – Tu capăt ai fi-aflat:
aşa – fără de vină şi la ochi legat

vrei a mă proclama: „Singurul Vinovat”?
ţii minte? – când erai Crist – la fel minunat
Ţi s-a-ntâmplat…
…”o – slabe oame – greşit LIBER – supusu-ţi-am în danţuri

Serafi: de-atunci – nesăbuita-ţi făptuire-şi caută lanţuri…!”


44-DECI ĂSTA-S EU

devreme-n dimineţi – m-am fost trezit să scriu
adică – îmi zic singur –„ încerc să fiu”…
dar astăzi vuiesc vulturi – prin geamuri clocesc corbii
gândul şi fapta-mi se ciocnesc – ca orbii

sunt ostenit – de singur – dau în brânci:
un chircit gând aveam – şi pe-ăsta Tu mi-l frângi…
…au răguşit toţi lupii-n bătătură
s-a fost uscat lumina – de zgură şi de ură…

pun pana deoparte – mă resemnez lunatic
căci Soarele-i pe moarte – acum – un hoit spânatic…
vorbesc cu mine-n şoaptă – căci oameni nu mai sunt

e greu – dar drept: pe minele de faptă – eu judec şi înfrunt…
…privesc în faţă Monştrii din Oglindă:
deci ăsta-s eu – de îmi ziceam…”Colindă”!
*
un lubric ger de faptă
cu nasul roşu-n oale
veni – tot dând târcoale
să-mi zică…”că mă iartă”!

dar nu mă-ntrebi pe mine
navigator prin stuhuri
dacă mă iert eu însumi
când îmi văd chip şi…”buhuri”?

faptă pe faptă se privesc
şi – fără ură ori plăcere
nu-şi iau măcar „la revedere”:
se judecă-ntre ele – preafiresc

cu inima se luminează
şi-apoi – grăbit – se „lichidează”…
ce-i asta? – -o fi „autocrimă”?
a – nu: ele-şi suspendă orice rimă
apoi – îşi dau foc – reciproc

harnice-n stimă – făr’ soroc…
…”şi după-aceea? – ce urmează?”
păi – „după” – poţi să fii proroc
ori sfânt – martir – sfârlează…

…pentru un negustor de căcărează
acest „apoi” nu mai contează…


ECONOMIE DE PIAŢĂ

primăvara – carnea
ţipă – ca nişte
şuruburi suprasolicitate – şi cu
filetul neuns: industrie
celestă – complet
dezorganizată şi
nerentabilă – neconvenabilă – oricând şi
din toate
părţile – atacabilă
…totuşi – panourile cu-anunţuri de
vânzare – mereu
întârzie: se pare că
Patronul ăl
Mare – cu mutra lui cea
lătăreaţă şi
amabilă – e de faţă la o altă
licitaţie – mult mai
profitabilă – şi mai
mare – situată într-o galaxie
balneo-climaterică – unde
morţile-ţi zâmbesc
dispus-şugubeţe – chiar şi la
angină difterică


E CHIAR MAI FRIG

…e chiar mai frig decât
la coada
sauriană – din faţa
birourilor (de expediţie-primire) – ale
Poştei locale

apogeul birocraţiei
celeste: mastodonţii morali – doar unu la
sută dintre ei – vor păşi ferm-mântuitor – pe
pământ şi pe
ape – restul de
nouăzeci şi nouă la sută (din
motive nicicând elucidate!) – vor sparge pojghiţa de
gheaţă a
hazardului – scufundându-se
abisal – preschimbându-se (cu
larga şi generoasa complicitate a
infratorului Timp!) – în
petrol – gaze naturale – şi
caracatiformă
Crimă


FUNCŢIONARII NEANTULUI

funcţionarii iernii
neantului – mă privesc
sclipitor-hulpav
bonom-canibalic: din aşteptarea mea fără
speranţă – vor alcătui – la
repezeală (…cu
balele curgându-le de pe-acuma…) – savuroase
biftecuri birocratice – şi
alte specialităţi – în
sânge – ale
Crimei


ASCULT AEZII CUM SE-NEACĂ

ascult Aezii cum se-neacă
lumea-i aici tot mai săracă:
nu mai găseşti decât furtuni
nu mai auzi decât nebuni
medicii-au plecat de mult…
…eu de dau leac – zic că-i insult…

…Aezii au trecut prin apă
cu Flori şi Foc – iar nu cu groapă
şi au ajuns şi-au nimerit
cu tot cu Liră – -n Răsărit
unde-are altare Ciocârlia:
unde Regină-i ARMONIA!


ÎN CASTELUL FĂR’ DE MÂINE

în castelul făr’ de mâine
nu podidiţi după mine:
făr’ de munte – făr’ de seară
făr’ de minte – făr’ de scară
aţâţ amintire-amară…


VREI SĂ TRĂIEŞTI

ai spus că
vrei să trăieşti – dar
nu m-ai lămurit: cu
cine – cu
ce – şi mai ales
de ce?

există pe lume Iubire şi
Cânt – asta nu se
discută – dar această veşnică
ceaţă – nu înseamnă – neapărat
Viaţă – A Trăi – Sănătate
Vigoare – Tinereţe-fără
Bătrâneţe…Candoare Virilă – Eroică – ori
Nuntă de Lună cu
Soare…

ai atât de puţin timp
existenţial – atât de
incerte haruri – atât de jalnice îţi
sunt instinctele – când te afli – fâstâcit în
mijlocul lumii-acesteia – încât
zău că nu înţeleg de ce
te încăpăţânezi şi
pretinzi: „eu vreau să
trăiesc”…

şi – în definitiv – ce pretenţii ai tu de la
viaţă – de la lume – ca să-ţi permiţi
atâtea calambururi şi
glume
(…implicite-n al tău
Nume…)?

Fericire – ştii
bine şi temeinic (…ca şi-al meu
sfetnic!) – nu
există – şi abia de vei afla – pe
ici – pe
colo – câteva rămăşiţe
isterice – bâlbâite
incontinente – de Mulţumiri
revolute – evanescente
sfioase – ca nişte studente din
Lună – şi
imponderabile – ceva incomprehensibil – care
durează doar
câteva clipe – şi-apoi trece în
suprasensibil…

…ceea ce nu-i nici măcar atât – sunt
în primul rând – vastele
imensele-adevăruri imuabile: exasperanta
Trecere a Timpului şi
Nematerializarea Ideii ori
Visului – deci:
Amare-Amintiri – Regrete ţanţoş-husăreşte
înăbuşite (de fapt – frânte-n
stomac…) – Suferinţele şi
Stânjenelile şi
Sufocările fiecărei fărâme de
zi ori de
noapte…

…precum vezi – nimic sacru – nimic
de care să te ţii lipcă – precum
lunaticul îndrăgostit de
propria-i umbră

nu eşti adaptat să priveşti şi
primeşti – lumea şi
viaţa (una-n alta – ca două
matrioşe…reciproce!) – aşa cum sunt
ele: tu
doar le visezi – obsesiv
coşmaresc – în felul tău
unic – ciudat – ireal şi
imposibil

…atunci – de ce?

probabil – spui tu – pentru că
Degetele-ţi de la Picioare există doar
în condiţii atmosferice
optime – anume: când simţi că te
furnică – printre
degetele sus-zise
piscurile ameţitoare-ale
munţilor şi (aferente!) razele ce-i
încunună-n amurg… – …şi-n mistere eterne se
scurg… – …Stomacul îţi
funcţionează
normal – numai din pricina
imensei găuri din el – făcută de
sentimentul magiei
pădurilor…

tot aşa – cred eu că Inima nu-ţi bate decât
odată cu lătratul hienei-văduvă – ori al
lupilor – ce alungă spectrele
căpriorilor… – …Ochii… – Ochii nici nu-ţi
există: sunt doar biete-adâncituri
inutile – în craniu – înafară de ceasurile
acelea speciale – când se
pornesc Furtuni pe Oceane – ori se reflectă – al
naibii de tăios – în ei (în depresiunile
concavităţile astea
craniene – devenite – dintr-odată
miraculos – convexităţi-bulbucături-OCHI!) – …se reflectă şi se
impun – arhitectonic – demiurgic – ziceam – ca
Ochi-ai-Tăi – Cuvintele Răspicate-ale
Magului Muntelui
Ascuns: IZVOARELE – sau
Cerurile cu
Lună şi
Stele…Solstiţii de
Iele…

…mai exact – hai să fim rezoluţi şi cinstiţi
sintetizând – o dată pentru
totdeauna: vrei să trăieşti – pentru că
n-ai încotro – cu un astfel de organism
debilitat-funigel – organism de
Meduză Aeriană: altfel – te-ai dizolva în
nori – ai
dispărea ca şi cum n-ai fi intrat – vreodată – în
Planul Divin: te menţin
Vizibil – cât de cât
Tangibil – doar
aceste-amănunte – aparent
disparate – ale
lumii – şi te vei face
definitiv nevăzut – odată cu
ele…

mda…
ce să-i faci – sunt
unii… – sunt unele
cazuri … – …mă rog – asta
e situaţiunea de
fapt – hai să nu facem
tocmai acum
nazuri!


NU SE ŞTIE

nu se ştie pe unde sunt
aşezate (uneori
pare că doar
răspândite…) – toate lucrurile – prin lumea
asta: ostroave bogate – goluri
enorme – mormane
ameţitoare

…cine are – oare – o viaţă atât de
lungă – sau
de câte reîncarnări ar trebui să
beneficieze
cineva – pentru a
descâlci – una câte
una – toate aceste
mistere suprapuse – absenţe
extatice – abisuri
ventriloce…?


TOTDEAUNA AM URÂT – DIN RĂRUNCHI – STATISTICA

nimic nu mi se-ntâmplă – nimic
nu se iveşte – nimănui
nu-i sunt dator – pe nimeni
nu-ndatorez

pentru ce – pentru cine să
trăiesc? – aşa – doar de dragul
statisticii? – adică
să mai fie într-o
cameră – pitit printre
mobile – un cadavru cu
ochii deschişi – în plus… – …un
cadavru tâmpit – mai mult chiar decât
media…

…totdeauna am urât – din
rărunchi – statistica…


„NU MAI AVEM CAMERE”

…dacă am făcut prostia să vin
pe-aici… – …să urc şi să
mă-ncurc pe
treptele hotelului
ăstuia…: sunt absolut sigur că
omul de la recepţie mi-a şi spus
demult (poate chiar mi-a
repetat – cu o uşoară
iritare în glas…) – că
„nu mai avem
camere”- dar eu – gură-cască şi
foc de
distrat cum
sunt – nu l-am auzit…

însă asta nici nu trebuie să fie
auzită: asta
se intuieşte – imediat (ba
chiar cu secole şi
milenii înainte!) – asta se
simte… – …se simte
în atmosferă – în ochii celor
cazaţi
onorabil – iar nu vagabondând – o
viaţă întreagă – ca
mine – terfelindu-şi – ca mine – restul de
onoare – dându-mă în
stambă – făcându-mă de
râsul lumii – cu fufele astea tâmpite – agăţate
ciucur – de
gâtul meu – mereu – cu curvele astea de
doi lei – cărora li se zice – grotesc – şi:
„nădejdi”…

…„nu mai avem
camere” – păi
era la mintea cocoşului – era
perfect logic – pentru
unul ca mine – să
audă aşa
ceva…: bizar şi
nemaivăzut-nemaiauzit ar fi fost
tocmai
reversul…

…cine mai are – cine mai duce cu el
„nădejdi” – în lumea acestor
Onorabili – trebuie să stea-n
câmp – sau – şi mai
indicat: să-şi ia câmpii – ca
martori ai promiscuităţii sale
naturale…


CÂND CRIST LA DÂNSUL MĂ CHEMA-VA

când Crist la Dânsul mă chema-va
voi îndrăzni să-mi cârmesc nava
c-o răsuflare de Iubire
icoană-a Nunţii-ntru Şoptire

bătrân – dar nu calic de suflet
o bucurie-mi curmă umblet
căci Lui grăi-voi – glas de rouă:
„sunt Om! – serafi – deci – pot să plouă”…

Lumină – Floarea de Iubire
trezi nemuritoarea-mi fire:
m-am îmbăiat în foc de-agheasmă

şi simt – şi sunt sfântă mireasmă…
…nimeni icoana nu mi-a smulge:
anii-mi sorbiţi – Minunea curge…


URGENŢĂ ARTISTICĂ

colcăie de ucigaşi
siniştri – omenirea – iar noi
pretindem să facem
Artă

singura Artă – care să
merite acest nume şi-avânt – ar fi
să re-închipuim Omul
Armoniei – cel dintru-nceput
aproximat de El – şi – acum – să-l
stabilizăm definitiv – adică
să re-imaginăm – măreţ să
iscăm – întru
faptă – minunat
înţeleaptă: din
bestie – Omul

în caz contrar – singura
Artă – care de la noi se
aşteaptă – şi de care este urgentă
sete şi nevoie – este să lichidăm – febril
rapid şi eficient – întreagă Arca
Familiei lui Noe – întreaga specie a
criminalilor – pretinşi – cu
sfidătoare – obscenă
emfază (…ca-ntr-o falsificată
revoluţie…) – a fi
„factori umani de
evoluţie”


SUFERINŢA-I SFINŢITOARE

suferinţa-i sfinţitoare: în oricare-ndurerat
zbuciumă-se-n chin Hristosul – arătând adevărat!
răstigniri Crist îşi înalţă – în oricine – -n orice zi
mărturìi că omu-i vrednic – prin vii răni – Frate a-I fi!

bucură-te – om pe Cruce – căci cu tine e Hristosul
bucură-te în durere: ţie-Lui aduci prinosul!
orice chin e-o lumânare – sfânt aprinsă-Iubirii-Lege
orice chin e-o regăsire: prin Hristos – te vezi – iar – Rege!

nu te ploconi-ntre iude – tu iubeşte fără sine
iar fiinţa-ţi dăruieşte-o – Scară-a Focului spre Bine!
nu-ntreba în şovăire – ci aprinde-te Văpaie

căci minuni tu dezveli-vei – când s-or mistui coji-straie…
…nu e trup în devenire: e vădire de Hristos
când ţi-ai lepădat piei – carnea – pân’ la Flacăra de Os!


OPINII LIBERE ŞI INCRIMINATE

să-mbătrâneşti: blestem sau binecuvântare?
să fii în ceasul blând cu cei iubiţi
sau să dispari duşmanilor din zare?
…nu pot răspunde decât cei răniţi…

spurcată ieşitură din vad rău
ne-mbrobodeşti cu basme de nisip
dar când – turbat – smulg masca-Ţi de pe chip
văd – fără greş – căutătura-Ţi de călău

de ce nu-mbătrâneşti cu leprele-mi nedrepte?
de ce te dai „ocrotitor” – „părinte”?
răstoarnă-Te cu mine de pe trepte

şi smulge-i sorţii otrăvitu-i dinte!
…nu-ngenunchez la zei – la bozi – ori la vreun Dumnezeu:
Cer : Tatăl Crimei…sânge-nchegat bălteşte-n Empireu…!
*

toţi cei răi propăşesc
iar cei buni o păţesc…
…„dreptatea sfântă şi dumnezeiască”:
cât micşunelele-n răchiţi
cât părul de pe broască…

Doamne – -ai avut prea multă grijă de mine
până m-ai prefăcut în praf – în morman de ruine…
mai uită-Te-n jur – la vecini şi vecine:
fă-le şi lor cât făcutu-mi-ai bine…

şi dac-am am avut în mine Arcă – şi Copac – şi Munte
şi m-au luminat luceferii Gândirii de Frunte –
la ce mi-a ajutat? – doar să fiu un rebel blestemat!
El de la Sine – cu bucurie – mereu m-a azvârlit şi
avortat…

am ajuns un maidan – fără flori – doar cu spini
nevizitat nici de draci – nici de heruvimi…
singura-mi lumină – singurul scut în faţa lumii de crimă
mi-a fost – din când în când – câte-o biată scăpare de rimă…

…poate Ţi-e greu şi greaţă să mai pui capul pe pernă
lângă mine – ca-n trecute vremuri (…şi la noi – şi la Tine…)
dar numai aici vei afla – când vei vrea
Adevăr – Văzduh Ne-ntinat şi
incredibilul Bine…


SCHIŢĂ IMPRESIONIST-IMPRESIONABILĂ

…am descântat şi
vrăjit – bucata de
nu-ştiu-ce – care
şiroia şi zăruia – de zor – prin fundul
plasei de plastic
(…şi bucată – şi
plasă – târguite de la faraonicul
mall…):
„telemea îţi
zice – telemea
să fii!”

…şi cum am vrăjit
aşa – pe loc – s-a şi
chifligit…

…m-am dus – apoi – cu cardul – la
gaura din
perete: fără comision
au ieşit din misterios-letala
groapă din ziduri (suflând
flăcări pe nări – dar târându-se
greu) – doi tigri şi-un
leu…


Adrian Botez

Lasă un răspuns