«

»

Diana Zlatan-Ciugureanu: Poesis

Diana Ciugureanu-Zlatan

Îngenunchez învingătoare

De-atâta iertare,
Am ajuns a fi înţeleasă…
De-atâta căutare,
M-ai găsit, Iubire…

De-atâtea viscole,
Mi-ai auzit alegerea…
De-atâtea căderi,
M-ai întrebat unde sunt…

De-atâtea lupte,
Mi-ai dăruit sensul…
De-atâtea morţi,
M-ai văzut o copiliţă…

De-atâtea victorii,
Îţi cad în genunchi…
De-atâta viitor,
Mă cutremuri azi…

De-atâta dor,
Îmi permiţi să te aştept mereu…
De-atâtea lacrimi,
Devenim grădina tuturor…
De-atâta Rugă,
Mă cuprinzi cu grijă de NOI…

Poezie de insomnie

Mai ești pe fir? Știu. Și vei fi.
Nu poți pleca. Te voi opri.
Sau nu acum, căci dorul meu
Va înflori și dorul tău.

Mai vrei să joci? Bine, dar mult?
Nu poți lovi. Eu joc mai crunt.
Sau nu acum, căci bomba mea
Te va trezi și vei ierta.

Mai poți iubi? Știu, asta ești.
Nu poți răni. Doar să bocești.
Sau nu acum, căci jalea mea
Nu se compară cu a ta.

Mai poți trăi? Știu, veșnic sfânt.
Nu poți muri. Ești al meu gând.
Sau nu acum, de clipa grea,
Dacă iubești, mă vei chema.
Dragostea post-…dragoste

Îți trimit sărutul acestei lacrimi prelinse pe fisura fluviului Noi,
Prin plicul somnului tău reconfortant și al nesomnului meu rugător.
Ai fi alcoolul perfect, substituit acum de medicii traumatologi,
În această suspensie eclipsând orice fir grăitor de nesigur.

Ficatul se vrea concurent al elementarei uzine cu muncitori iubiți,
Roua de pe mugurii cunoașterii răcorește febra iluziilor acoperite cu…parfum.
Esențiale interdicții mă aruncă în libertatea experimentării revenirii în cochilie,
Și oare câte frânturi de secundă a viselor receptoare, te fac vânt duios?

Dragostea post-dragoste, adică postul fără dezlegare pentru gustul mărului,
Mă ceartă cu șarpele care m-a făcut primul filosof al grădinii izbucnite,
Mă împacă lucid cu fructul puterii, viermănos de ecologic pur,
Iar eu te lovesc sportiv până la somnul anestezic, operată fiind chiar eu …pe creier.

Lasă un răspuns