«

»

Mariana Gurza: Poesis

Mariana Gurza

Dor

Dacă ai fi ştiut să te opreşti
O clipă să-mi priveşti sufletul
Inima mea ţi-ar fi scris sângerând
Numele sfinţit pe bolta cerească
Aşteptând iubirea ta…

Răcorile din jurul tău ne-au îndepărtat…
Iar eu am continuat în nebunia mea
zilnic să cred că va veni o vreme
A împăcării, a împlinirii, a înfrăţirii
Crezând încă că-ţi pot câştiga dragostea….

Zbor printre nori

Se făcea că sunt pasăre-n zbor.
A câta din numărătoarea
lui Dumnezeu?
A câta întoarsă de vânt?
Pe mine ar trebui
să mă recunoască
după gânguritul meu sălbatic,
după cuiburile ascunse
în clepsidra
timpului vameş.

Imaginea infinitului

Terminaseşi cartea „răzbelului”
aşa mi te-am întipărit în inima mea,
ca pe-o stea
sub lumina gândului tău
bun de pus pe rana copilului
ce-ai rămas.
Spune-mi ce-ai văzut
în altă viaţă ?
Ai reuşit să numeri stelele,
să te-mpodobeşti
cu nestemata dăruită ?
Sau ai rămas doar cu imaginea

Să o port eu însămi

Pentru actul doi
pe care acum îl scrii
îţi propun să devii
bobul de nisip
rămas pe talpa vremii.
Vei afla,
din unghiul acela,
ce înseamnă povara
pe care o port
eu însămi
în fiecare zi,
în fiecare anotimp…

Lasă un răspuns