«

»

Liliana Tirel – versuri

Dacă îngerii ar vorbi

Dacă îngerii ar vorbi,
ar curge
verbe fascinate de mirajul iubirii,
gânduri peste margini de timp
asemeni unor cântări
aducătoare de mângâieri
privirilor orbite de amintirea
zborului de pasăre măiastră.

Liliana Tirel

Dacă îngerii ar vorbi,
ar trece sunete și visuri celeste,
fâlfâiri de rostiri
peste grădina înmiresmată
de creatoare rodiri.

Dacă îngerii ar vorbi,
ar închina odă omului,
OM între oameni
creator de gândiri și fapte
ce dăinuie prin veacuri.

Sirena cu ochii de jad

Sunt farul trist din noaptea lumii mele
Ce ghidează corabia spre casă.
Chem marinarii la ţărmul ce lasă
Sirenele să cânte printre stele.

Sunt mica sirenă cu ochii de jad
Ce valsează prin marea violetă.
Primit-am de la zei o amuletă
Să-l apere pe omul mării de iad.

Sunt mlădierea sirenei lascivă
Ce-n moleşeala verii se-mbată
De simfonia magică intrată
Într-un tangou, mişcare decisivă.
Reflecţii

Pământul ce vă duce la plimbare
prevesteşte-o revoluţie geologică,
anunţând printr-o gândire logică
o revoluţie evoluţionistă.

La aşa pericol cresc protuberanţe pe creier
ce scot la iveală suflete bizare
Idei brici în mintea de mimoză fragilă,
fină şi fără o strategie stabilă,
precum o prăjitură uriaşă
plină de frişcă şi bună de mâncat.

Ca un detectiv scormoneşti
gropi de suflete cenuşii.
Te opreşti la o casă
îmbrăţişată de-o iederă încolăcită
cu un miros sonor ce se-nalţă
albastru către Soare.

În acel moment, ca un foc de artificii,
Explodează sufletul tău.
Un spectacol feeric privit cu uimiri
de suflete rătăcite într-un seif ce era al său.

Sufletul vibrează

Această priveliște minunată,
Neimaginată de nimeni vreodată,
Vrăjește muritorii și mintea mea
Într-un somn-miracol, cum n-ai putut vedea!

Curg gemând șuvoaie apăsătoare,
Când ploaia cade-n lungi perdele de cristal.
Mereu se oglindea strălucitoare
Precum un curcubeu, pe zidul de metal.

Un tărâm de visare, mult venerat
De-un gând înaripat, zburând netulburat.
Tainice acorduri freamătă cu jind
La fereastra sufletului meu, tăinuind.

Un înger mângâie harpa pe strune.
Sufletul vibrează de haruri atins.
Gânduri zboară-n cer cu arcul întins
Și inimi zdrobește, ca pe o minune.

Repere critice

,,Poezia Lilianei Tirel este lină şi plină de dragoste, deşi elementele figurilor de stil, metaforelor sânt completate cu profunzimea trăirilor istorice, ezoterice, religioase şi nu în ultimul rând mitologice.(…) Poeta este inconfundabilă într-o exprimare ce merge dincolo de preocupări terenale, găsind construcţia unei lumi noi; o lume în care se conjugă construirea templului interior prin iubire şi patimile ei, şi printr-o metodă alchimică ce ne conduce spre înţelegerea macrocosmosului. Parcurgând poeziile Lilianei Tirel, veţi păşi în minunata lume a existenţei metafizice şi terenale.’’-
Mario Castro Navarrete
***
,,(…) Liliana Tirel își pornește călătoria lirică spre construirea unei metafizici personale, imaginând un traseu ascendent care să finalizeze cathartic, o posibilă devenire a eului până la utopica împlinire.
(…) Liliana Tirel zidește, cu tehnică arhitecturală desprinsă din mari secrete, un Athanor, un loc al marilor întâlniri, al concordanțelor și non-concordanțelor…
Totul se petrece sub amprenta marilor mituri, al unui ezoterism bine asumat, semn al erudiției poetei, care cunoaște semnificațiile simbolurilor și reușește să le pro/pună în poem în locul care centrează textul. Ne situăm într-o pleiadă de simboluri-sens care definesc triada existență -cunoaștere-valoare în varianta arhetipală, poeta căutând legitimarea acestei triade prin tot ce e mai esențial în conștiința care întemeiază…
(…) Poezia Lilianei Tirel se vede, se aude, se simte prin porii ființei. Stilistic, ea reușește să personalizeze cuvântul, să facă din el acea lamă subțire și tăioasă care să despartă, în oglindă, realul, să-l dedubleze în ceea ce este și ce poate să fie, să îl agațe indestructibil de arheu, de întemeietor.
În profundul problematizat, poemele au un ce filosofic orientat ezoteric, sunt, în ansamblu, o întrebare profundă în căutarea lămuririlor posibile și reflectă nemijlocit și explicit trăirea, arderea de sine a unui eu problematizator. (…) Dinamică și provocatoare, solicitându-i cititorului și un anume timp al lecturii, dar și erudiție, poezia Lilianei Tirel are o împlinire aparte;ea se rupe de amprenta obișnuită, în unele părți, a femininului, devenind o poemă a omenescului, dincolo de diferențieri psiho-somatice și emoționale”
Liviu Apetroaie
***

(…),,Liliana Tirel, coordonatoarea proiectului,,Cioplitorii în slove”, poetă și prozatoare deopotrivă, este inclusă în carte atât cu poezie cât și cu proză. Am ales un fragment dintr-un viitor roman, o proză cu inserții psihologice, în care povestea soților Carmen și Adrian se derulează la limita dintre fizic și oniric, dintre conștiință și amintire, stil care amintește de Camil Petrescu sau de Hortensia Pappadat-Bengescu, cu reflexii din romanul politest de bună calitate, vezi Agatha Crysthie, bunăoară.”(…) Dan Șalapa

Lasă un răspuns