«

»

Silvio Sticea: Comoara ascunsă

Silvio Sticea

Lacrimile tale, perle de smarald,
Se topeau în noapte pe obrazu-ti cald.
Eu le-am prins bobite, una câte una,
Prin fereastra lumii, scânteiazā luna.

Am ascuns comoara; perle si mārgele,
În ungherul tainic al inimii mele…
Bruma s-o luceascā-n zorii diminetii,
Cu o razā caldā, în negura cetii.

Te-am ascuns apoi în adânc mormânt,
Feritā de frig, de ploaie si de vânt;
Nimeni, vreodatā, sā îti stea în cale,
Copil pierdut de-a pururi în lacrimile sale.

Si-oi odrâsli o cruce cu sfânt numele tāu;
Doar eu sā stiu de tainā si bunul Dumnezeu,
Nimeni sā nu afle unde te-am ascuns…
Comoarā tāinuitā, adânc de nepātruns…

Lasă un răspuns