«

»

Veronica Micle – versuri

imageResize

De ce-ti mai numeri anii

De ce-ti mai numeri anii sa vezi de esti batran
Cand stii ce grea durere tu porti in al tau san,
Si pentru ce oglinda intrebi privind in ea
Sa-ti spuna de nu-i inca zbarcita fata ta?

Cand stii c-a tale lucruri ce curg neincetat
Adanci si triste urme in suflet ti-au lasat,
Si crezi c-o vecinicie amara e de cand
O clipa fericita avut-ai pe pamant.

Si ce-ti mai foloseste sa stii azi cum mai esti
Cand simti ca tu pe lume de mult nu mai traiesti;
Purtand cu moartea’n suflet strain in orice loc
Viata ta pustie si fara de noroc !

Dialog liric

Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă
Cum de se naşte pentru un portret?
Căci nu văzusem ochii tăi încă,
Ştiam atâta că eşti poet!

De-aş putea întrupa iubirea
Ce simţesc eu pentru tine,
Timpul şi nemărginirea
Dânsa le-ar cuprinde-n sine…

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţele le-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti
Abea câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; – şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

Şi-n ora cea de pace, de sfântă liniştire,
Fiinţă mult iubită, ce-n lume te-ntâlnesc
Decât oricând atuncea mai mult eu te slăvesc…
La tine se îndreaptă cu drag a mea gândire.

Şi a cerurilor taină adâncă şi divină,
Ce-n mintea-mi mărginită îmi pare c-o cuprind –
Ca s-o-nţeleg mai bine eu ochii mi-i închid –
Şi-atunci văd că de tine e inima mea plină.

Uitarea

Ai sosit, dulce uitare,
Din cumplitul meu necaz
Și din dragostea cea mare
Nici o urmă n-a rămas.

Și-n aceste ceasuri line,
Eu cu suflet liniștit
Cugetându-mă la tine
Mă întreb de te-am iubit.

Albăstrelele

Printre galbenele spice albastele mandre cresc
Si’n a diminetii farmec soarele cu drag privesc;
Fermecati de-a lor privire si cuprinsi de-un tainic dor,
Mii de fluturi pe campie s-au lasat din al lor zbor.

Prin frunzisul des si verde se aud frumoase canturi
Fluturasii stau si-asculta leganati de blonde vanturi –
Langa flori o zi de vara o petrec in desfatari
Si-a lor dragoste de-o clipa ei le-o spun prin sarutari!

Insa iata, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tacere;
Fluturasii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca s-o parere,
Pasarile nu mai canta si fumoasele-albastrele,
Dup-o zi de fericire, raman iarasi singurele.

Lasă un răspuns