«

»

Eleonora Schipor: poesis

P6111671

EMINESCU E POETUL…

Mai presus de legea firii
Şi de viaţă în cuvânt,
Eminescu e Poetul –
Faimă, vis şi legământ.

Răsfoind a vieţii carte,
Scris e peste ani, deplin,
Eminescu e Poetul –
Doină, viaţă şi alin.

Colindând prin constelaţii
Pe al lacrimilor zbor,
Eminescu e Poetul –
Veşnicie, cant şi dor.

Dăinuind peste milenii
Visul dorului de-un veac,
Eminescu e Poetul –
Crez, duminică şi leac.

Ne-am născut pe-aсeste plaiuri
Înfrăţindu-ne-n destin,
Eminescu e Poetul –
Codru, stea şi dulce chin.

Tot urcând înspre înalturi
Cu el facem legământ,
Eminescu e Poetul –
Un Luceafăr dalb şi sfânt.

DOUĂ CULORI

Când pajiştea-i toată-n floare,
Se prind la piept mărţişoare –
Roş-albe, două culori,
Două blânde sărbători.
Albul e seninul zării:
Şi mărgeanu-nminunării,
Iar roşul văpaia este-a
Primăverii ce dă vestea
Că soseşte timpurie,
Pe-o coamă de vânt, zburlie.
Luna martie de-acum
Voioasă-a pornit la drum,
Cu muguri plesniţi şi soare
Şi cu mândre mărţişoare.

CÂNTECUL
PRIVIGHETORII

Pe un ram cu stropi din soare
Cântă o privighetoare,
Graiul ei mi-i pas de case
Pe întinderi mătăsoase,
Doar cu greieri pornitori
Să se-ntreacă la viori,
Bune ca însoţitoare
Pe la guri de mândră floare.

Dimineaţa-n mers de soare,
Iară mi-e ca vrăjitoare,
Vorba ei spre cer porneşte
Prea frumoasă precum este,
Iar din urmă-i vine grâul,
Molcom e-n păşire râul –
Lumea toată-n primenire
Ca în ziua de iubire.

Sub alint pornit din soare
Cântă-mi, o, privighetoare!
Apa din izvor mă-mbie
Să n-o iau de omenie,
Iar mai jos de casa mea
Mii de flori „Nu mă uita”
Se adună să-mi vorbească
Despre firea românească.

ESTE LIMBA NOASTRĂ

Doină şi baladă,
Rugă ş itămadă,
Pomii în livadă –
Este limba noastră.

Vis de vitejie,
Dulce armonie,
Fală şi mândrie –
Este limba noastră.

Perlă carpatină,
Floare din grădină,
Splendidă, divină –
Este limba noastră.

Apă de izvor,
Speranţă şi amor,
Dragoste şi dor –
Este limba noastră.

Trandafir în floare,
Rouă şi răcoare,
Cânt de sărbătoare
Este limba noastră.

Strămoşeşti ţărâne,
Vălurinde grâne.
Faţa albă-a pâinii –
Este limba noastră.

Pasăre măiastră,
Busuioc în glastră,
Soare în fereastră –
Este limba noastră.

DOR DE TOAMNĂ

Mi-e dor de tine, toamnă,
Când vine-un vânt pribeag
Şi-mi răvăşeşte zarea,
Şi-mi poposeşte-n prag.

Mi-e dor de tine, toamnă,
Cu fân stingher prin lunci
Şi păsări călătoare,
Şi multe mere dulci.

Mi-e dor de tine, toamnă,
Cu vraf de ghiduşii
Şi crizanteme albe,
Şi multe bucurii.

Mi-e dor de tine, toamnă,
Cu chipul tău blajin
Şi vorba ta sprinţară,
Şi bunul tău suspin.

Mi-e dor de tine, toamnă
Când cade-un vânt pribeag
Şi-mi adumbreşte zarea,
Şi-mi stă, grăbit, în prag.

Eleonora Schipor

Născută la 6 februarie 1960, comuna Pătrăuții de Jos, regiunea Cernăuți.  Studii superioare, Univesitatea de Stat (azi Națională) din Cernăuți. Facultatea de limbi străine. Profesoară de limba franceză la CIE Cupca, pedagog-organizatoare. Profesoară de categorie superioară. Autoare a 30 de cărți proprii. Îngrijitoare de ediție a altor 20 de cărți (autori diferiți). Publică în ziare materiale diferite de peste  40 de ani. Membră a Uniunii Jurnaliștilor din Ucraina, a USELR, (2017). Laureată a Premiului «Olga Kobâleanska» (2015) – nominația «Literatura artistică». Vicepreședinta Societății regionale «Golgota», (a celor represați), membră a cenaclurilor literare raionale «Familia» și «Izvoraș». Cetățeană de onoare a satului de baștină Pătrăuții de Jos.

 

Lasă un răspuns