«

»

Remember: Boris David

Boris David

Iubirile de-o clipă

Iubirile de-o clipă
Sunt oaze în deşert;
Sunt raze de lumină,
De ce să nu le iert?!

De ce cuvântul clipă
Ştirbeşte al lor sens?
Nucleul nu e mare,
Dar cât este de dens!

De ce măsori o clipă
Cu ceasul pământesc?
Ea-i parte integrantă
Din veşnicul ceresc!

Tu vrei iubiri de-o viaţă,
Iubiri fără sfârşit;
Ce-i viaţa? doar o clipă
În veşnic infinit!

Ascultă-mi sfatul care
Nu-i cod bisericesc!
Iubeşte fără preget
C-aşa e pământesc!…

O nouă valenţă

Trecut-au ani
Şi nu puţini
Mi-ai dat un semn
Ca altădat’
Şi-am alergat
Şi ne iubim.

Trecut-au ani
Şi am uitat
Că ne iubim
Ca altădat’
Dar alergând
Mi-am amintit.

Ştiu că n-a fost
Ca altădat’
Şi e firesc
Îmbătrânim
Dar noi valenţe
Am aflat.

Părem maturi
Dar nu şi-n fapt
Iubirea, nu!
Nu s-a schimbat!
Doar jocul nu-i
Ca altădat’.

E mai profund
Mai rafinat
Trecut-au ani
Şi am aflat
Că ne-am dorit
Cu-adevărat.

Fugară amintire…

Fugară amintire, lumina unui fulger,
Mi te-a adus în faţă, o clipă doar, şi-atât;
S-a-ntunecat iar cerul şi chipul tău de înger,
A dispărut în noaptea ce iar mi te-a răpit.

În fapt, nu putea ţine mai mult decât o clipă –
O clipă-a fost şi-atuncea când tu ai strălucit –
Fugara amintire ştia c-ar fi risipă
Să luminezi trecutul, când totul s-a sfârşit…

Ai venit…

Ai venit iar lângă mine
Eşti din nou în preajma mea
Eu, stăteam cu ceaşca asta
Ia şi soarbe o cafea!

Gura ta s-o pui pe urma
Ce-a lăsat-o gura mea
Soarbe-ncet trecutul nostru
De pe ceaşca de cafea.

Eu ţi-oi urmări privirea
Ca să ştiu de-ai regăsit
Gustul buzelor ce-n noapte
Sărutau la nesfârşit.

Dacă da, atunci privirea-mi
Te va mângâia ca ieri
Te vei aciua la pieptu-mi
Primind tot, fără să ceri.

Dacă nu, voi spune-o glumă
Voi vorbi de ce n-a fost
Va fi semnul resemnării
A ceva fără de rost…

Boris David

Lasă un răspuns