«

»

Ioan Miclău – Origini…!

Eu sunt în haos un suflet împietrit,
Dar Soarele ceresc mă face fericit!
Eu sunt în întuneric în care foc s-anină,
Ce mă preface zilnic în rază de lumină!

Curg râuri neschimbate în albiile lor,
Iar lumea merge veșnic spre veșnic viitor,
Și peste tot străbate un ochi dumnezeesc,
Din el răsare iarba și toate câte cresc!

Eu sunt unda de râu și merg acolo unde,
Nici mintea omenească nu poate a pătrunde,
E dus-întorsul vieții spre fiecare zare,
E reânoirea vieții când soarele răsare!

Fii fericit tu omule, căci ai ochi a privi
Frumosul astei lumi, dar nu poți a strivi,
Imense constelații din care-ai răsărit,
Și haosul din care lumina te-a zidit!

Iubește-ți ziua-n care azi trăiești,
De-ați îngriji grădina mereu să te-ngrijești,
Căci ești Adam cel pus de Dumnezeu,
Iar viața merge veșnic spre veșnic Empireu!

Ioan Miclău-Gepianul
25/05/2018

Lasă un răspuns