«

»

Alina Carmen Pușcaș – versuri

Jocul zorilor

Aștept cu gene mijite să se trezească zorii
Privind înlănțuirea fină a fumului cu norii,
În dansul lor armonios și fără de sfârșit
Pe ringul înstelat al cerului nemărginit.
Privesc cu nesaț dansul acesta sublim,
Îngemănarea abia zărită profan cu divin…
Se-mbujorează feciorelnic cerul în zori,
În jocul timpului nesfârșit printre nori,
Sub pâlpâirea ultimei raze pale de lună
Ce,,cu-cu-bau” parc-ar vrea să îi spună…
Apoi se-ntrec norii cei jucăuși cu ceața…
Care să spună-ntâi: ,,Bună dimineața”?
Mândrul soare le râde tuturor în față
Limpezind cerul de dimineață…

Puscas  Alina Carmen

A fost odată…

A fost odată și încă dăinuiește
Pe ici pe colo, o lume de poveste,
Câte-o cumpănă de lemn la fântână
Ce setea călătorului prin timp alină.
Ori câte-o căsuță de vis, cu pridvor,
C-obloane la ferești, preaplină de dor.
Lângă mneria căsuță, o claie de fân,
La care clădește din greu un bătrân
Ce-și șterge cu palma aspră, trudită,
Lacrima de dor, la colț de ochi ivită.
O bătrânică ninsă, trudind la cuptor
Să trimită-n lume la fată ori fecior
O fărâmă de pită cu gust dumnezeiesc,
Să le stâmpere dorul de dor părintesc.
A fost odată și încă dăinuiește
Pe ici pe colo, o lume de poveste…

Culorile melancoliei

Culoare rece de melancolie,
Nuanță grie-plumburie
Însoțită de ploaia ce cerne
Sulițe-n geam și în gene…

Culoare caldă de melancolie,
Frunză roș-galben-ruginie
Și curcubeu strecurat între nori,
Peste zborul în stol de cocori…

Culoare stinsă de melancolie
Pentru ce-a fost și n-o să mai fie,
Gust dulceag de toamnă rubinie
Printre boabe de ploaie cenușie…

Lasă un răspuns