«

»

Constantin Mănuţă: Cronici literare la cărțile Ninei Gonța, Reverberații literare și Nocturne

20180725_184319

Constantin Mănuţă – Confesiunea unei scriitoare

Dragostea fierbinte faţă de Basarabia şi de România, pe care o doreşte întregită, străbate ca un fir roşu relatarea Ninei Gonţa din cartea REVERBERAŢII LITERARE (Articole de autor şi traduceri publicate în reviste şi ziare), apărută la Ed. Pim, Iaşi, 2018.
NINA GONŢA s-a născut şi a copilărit în satul Pănăşeşti, raionul Străşeni, Republica Moldova. Îşi face studiile gimnaziale în satul natal, apoi cursurile Şcolii pedagogice din Călăraşi, Universitatea de stat din Chişinău, Facultatea de biblioteconomie și bibliografie.
A lucrat mai mult timp la Inspectoratul şcolar din Străşeni ca inspector – metodist, responsabil cu probleme de bibliotecă şcolară din raionul Străşeni.
A scris în presa locală, republicană şi unională articole de specialitate şi politice, fiind consilier în mai multe mandate, iar din 2000 s-a repatriat în România, stabilindu-se la Iaşi. Aici s-a integrat repede în viaţa culturală a Iaşului prin Asociaţii de cultură reprezentative pe linie literară, prin participarea la diverse acţiuni specifice, s-a remarcat prin publicarea de articole, recenzii, versuri în reviste din ţară şi chiar străinătate colaborând la reviste de profil: Convorbiri literare, POEZIA, Revista FEED BACK, ProEst, Apollon, Boema, Noul literator, Scurt circuit oltean, Destine literare, Surâsul Bucovinei, Moldova literară, Observatorul (Canada), Clipa (SUA), Constelaţii diamantine, MELIDONIUM, Agero (Germania), Lumina (Novi Sad, Serbia), Revista Unirea (Austria).
În anul 2012 publică prima sa carte În căutarea bărbatului ideal(Pagini basarabene) la Editura SITECH din Craiova, o amplă proză despre viaţă, a continuat să publice aproape în fiecare an proză scurtă şi romane, versuri şi traduceri din limba rusă. A publicat şi-n volume de antologii. A participat cu lucrări literare şi la diferite simpozioane.
Diana Vrabie, într-o scurtă prezentare de pe ultima copertă a volumului REVERBERAŢII LITERARE. (Articole de autor şi traduceri publicate în reviste şi ziare), sesizează că este „structurată în chip previzibil, în două părţi, pentru a delimita între articolele de presă şi traduceri, cartea îşi relevă paleta tematică generoasă, revigorată de un registru atitudinal la fel de variat, surprins între tonalităţi entuziaste şi persiflante, edulcorate şi revoltate”.
Credem că a fost inspirată autoarea că şi-a început cartea cu „Eminescu şi… Basarabia cedată”.
În timpul Războiului de Independenţă Mihai Eminescu, scria studiul Basarabia, 1812 (carte pe care o ţin acum în mână), datată 10 februarie 1878, republicată în 1990-1991 cu Prefaţa Basarabia parte din viaţa strămoşilor noştri, semnată de Mihai Cimpoi, iar Ion Creangă, pe alte scrieri narative definitivează Povestea lui Harap Alb. Iată ce făceau aceste două mari genii ale poporului român. Pe cine simbolizează Arap Alb, dacă nu pe poporul român oprimat de atâtea veacuri de Imperiul Otoman şi pe flăcăul cu chip de bărbat român care merge cu veselie şi înflăcărare să-şi elibereze şi să-l facă independent pe neamul românesc aşa cum relatează Vasile Alecsandri şi George Coşbuc, în poeziile închinate Independenţei.
Nina Gonţa dă citate din studiile poetului naţional şi încheie apoteotic „Mihai Eminescu s-a născut să reprezinte naţiunea română peste veacuri”.
În Basarabia – pământ românesc, autoarea dă ample date informative din istoria zbuciumată a Basarabiei răpită pe nedrept de cele două imperii ruseşti ţarist şi sovietic, ultimul creând şi prototipul homo sovieticus.
Curge Prutul între noi şi plânge este dedicat memoriei poetului Grigore Vieru, cel care afirma lapidar: „Dacă visul unora a fost sau este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”.
Nu este uitată Limba română în Basarabia şi ţin să precizez că subscriu părerilor Ninei Gonţa, despre mareşalul Ion Antonescu- un mare şi adevărat erou al patriei în opoziţie cu regele, referitoare la actul istoric din 1944.
Nina Gonţa trece în revistă peripeţiile prin care a trecut când lucra la Biblioteca raională din Străşeni, iar limba română şi-a intrat în drepturi odată cu proclamarea independenţei Moldovei şi are o sărbătoare specială Limba noastră cea română la 31 august.
Materialul Gânduri despre Basarabia şi nu numai este scris în martie 2014, în contextul evenimentelor din Ucraina (Crimeea).
Interesant este articolul O întâmplare absolut adevărată, unde sunt ample intonaţii despre poetul rus Evgheni Evtuşenko, pe care Nina Gonţa l-a tradus în limba română. De fapt este un interviu telefonic pe care l-a susținut autoarea cu marele poet rus. Este publicată şi o poezie a lui Ev. Evtușenko – Nimic nu vreau pe jumătate, dar și o traducere a falsei dispute dintre trei mari poeţi: Evgheni Evtuşenko, Nichita Stănescu şi Corneliu Vadim Tudor.
Părerile şi convingerile politice ale autoarei (la care nu subscriu în totalitate) sunt prezentate în articolele Dreapta românească, Lenin şi România actuală.
Cărţile se fac din cărţi, zice o vorbă din popor, şi aici am remarcat talentul deosebit al Ninei Gonţa de a conferi o structură aproape dihotomică cărţilor sale, prin adăugarea altor păreri, idei, fragmente din alte cărţi, ceea ce poate face ca lectura lor să fie agreabilă, comparativă, plină de savoare şi uneori… noutate.
Este de remarcat faptul, că la sfârșitul fiecărui articol de autor sau traduceri cititorul găsește un scurt indice bibliografic al revistelor și ziarelor, în care a fost publicat materialul.

20180725_184356

Nocturn şi diurn în poezia Ninei Gonţa

Într-o notă biobibliografică aflăm că NINA GONŢA s-a născut şi a copilărit în satul Pănăşeşti, raionul Străşeni, Republica Moldova. Îşi face studiile gimnaziale în satul natal, apoi cursurile Şcolii pedagogice din Călăraşi, Universitatea de stat din Chişinău, Facultatea de biblioteconomie.
A lucrat mai mult timp la Inspectoratul şcolar din Străşeni ca inspector- metodist, responsabil cu probleme de bibliotecă şcolară iar din 2000 s-a repatriat în România, stabilindu-se la Iaşi. Aici s-a integrat repede în viaţa culturală a Iaşului prin Asociaţii de cultură reprezentative pe linie literară, prin participarea la diverse acţiuni specifice, colaborări la reviste de profil: Convorbiri literare, POEZIA, Revista FEED BACK, ProEst, Apollon, Boema, Noul literator, Scurt circuit oltean, Destine literare, Surâsul Bucovinei, Moldova literară, Observatorul (Canada), Agero (Germania), Lumina (Austria), şi alte reviste cu program pe internet.
De la începutul activităţii literare s-a remarcat prin publicarea de articole, recenzii, versuri în reviste din ţară şi chiar străinătate, prin intermediul Internetului. Astfel a scris o serie de cărţi cum ar fi: În căutarea bărbatului ideal (Pagini basarabene), 2012, Craiova; Destin de femeie. Povestiri de viaţă, Ed. Rafet, Râmnicu-Sărat, Toamna îndrăgostită versuri, Ed. PIM, Iaşi, 2015, În mrejele vieţii, roman internautic-feisbucist, Ed. StudIS, Iaşi, 2016, Fărâme. „Reporter” de Iaşi sau Instantanee, proză scurtă, Ed. PIM, Iaşi, Nostalgii, vise, insomnii – versuri, Ed. StudIS, Iaşi, 2017, Memorii bolnăvicioase, roman, Ed. RO-CART, Bucureşti, 2017, Basarabia în lacrimi, piesă de teatru în 3 acte, Ed. StudIS, Iaşi, sunt doar câteva din titlurile creaţiei Ninei Gonţa.
În volumul, tip lectură de buzunar, Nocturne.Versuri…mai mult triste, apărut la Iaşi, 2018 la Ed. StudIS, pentru a-l face credibil Nina Gonţa aşază un motto din William Shakespeare din care redăm finalul: „…Înainte de a muri…trăieşte!”, ceea ce echilibrează raportul dintre nocturn, tristeţe şi diurn – bucurie, veselie, doar în aparenţă. În Cuvântul înainte, încearcă să-şi explice starea psihică, răsfrântă asupra caracterizării versurilor sale, „Spun că sunt versuri, deşi poate nici nu sunt… Mai degrabă-s nişte gânduri aşternute pe hârtie într-o altfel de formă decât proză… Dorinţa de a mă exprima în versuri vine dintr-o răbufnire de moment, care apoi… mă părăseşte.” şi „Poeziile mele sunt o înşiruire de emoţii, manifestări, stări, puse pe hârtie mai mult…pentru mine.”
În raport cu femeia apare bărbatul, apăsarea tristă asupra fiinţei umane, ancestralitatea androginului ori a cuplului adamic, în poeziile: Nu există bărbat: „Nu există bărbat,/ care să iubească femeia/ mai mult decât pe el însuşi…prin ea.”, în E greu: „E greu să fii femeie,/ să porţi povara multor… suferinţi,/ iar ţie să nu ţi se îndeplinească/ nici cele mai simple,/ simple rugăminţi…” iar în Bărbatul astăzi: „Bărbatul astăzi../ mereu singur e/ singur şi neprihănit…” ori „Bărbatul astăzi e…/ un câine veşnic/ (dez)lănţuit!”
Apocaliptic poeta se gândeşte la integrarea în neant în poezia Dispar: „A dispărut orizontul cu al lui infinit/ şi soarele cu al lui răsărit şi asfinţit,/ a dispărut şi luna,/ ce ne luminează paşii…/ noaptea./ A dispărut şoapta./ Au dispărut toate:/ soarele,/ luna,/ aerul,/ ploaia,/ cugetul…/ limpede…/, dimineaţa…/ A dispărut / viaţa.”, iar Uraganul Irma scrisă la 10 septembrie 2017 a anticipat ravagiile şi tragediile inundaţiilor din vara anului 2018 (data scrierii acestei recenzii).
Majoritatea poeziilor din această plachetă sunt străbătute de sentimente de monotonie, de melancolie, angoasă, spleen şi claustrare, caracteristici ale poeziei bacoviene.
Obsesia spaţiului închis, a autoizolării în casă apar în poezia Încă un vis…: „Astăzi am ieşit…/ O săptămână nu ieşisem din casă…/ Sleită de puteri,/ picioarele mi se împiedică./ Merg săltând prin hopuri,/ pe alocuri parcă…/ zburând./ Nu-mi pasă/ Descopăr că iarăşi mă bucură iarba,/ mă bucură copacul din colţ…/ Îmi revin…/ Vreau s-o iau mai repede,/ la pas… grăbit./ Să văd dacă pot,/ dar… m-am trezit…”, în timp ce fuga de sine o remarcă în poezia Luna unde afirmă: „…Nu, eu fug…/ fug…/ de mine.”, iar solitudinea, singurătatea în poeziile: Singură, Şi totuşi…Dumnezeu, Sumbre sunt toate, La geam, Singurătate şi prin iluminare apare salvarea prin poezie, prin necesitatea scrisului (amintind de cenaclul literar Ia’şi scrie unde poeta este amfitrioana), găseşte Gândul pierdut – (aseară mi-a venit în gând o poezie) scriind: „Un vers, o poezie/ îți vine pe neaşteptate-n gând…/ Trebuie să laşi totul, totul…baltă,/ s-o scrii…/ rând pe rând,/ căci mai apoi/ nu o vei mai „auzi”,/ în mintea ta…/ nicicând…”.
O iubire prezentă care înfrumuseţează viaţa: „Cei ce iubesc vor face totul…/ să-ntoarcă clipa cea frumoasă,/ ce vieţile lor a unit…/ De aceea ieri,/ la uşa mea…/ tu ai venit!” cu constatarea că „femeia nu trebuie rănită/ ea trebuie mereu iubită, nu este doar o Simplă prezenţă în viaţa bărbatului, deoarece femeia are numeroase calităţi, ce îi pot creiona un chip angelic, serafic: „Ochi galeşi,/ zâmbet larg…/ pe faţa ta./ Emoţie, licăr frumos – maramă,/ în raza soarelui destul de cald,/ de toamnă./ Zici:/ „Tu eşti femeia,/ ce sufletu-mi alină./ Cu tine zâmbetul pe faţă/ mereu îl voi avea,/ Tu eşti femeia,/ care,/ prin simpla ei prezenţă-alături,/ mă face bine să mă simt./ Mă face…/ bărbatul cel mai fericit…/ de pe pământ!”.
Mâini este un mic şi frumos poem în care sunt elogiate aceste părţi ale corpului indiferent cui aparţin, femeii ori bărbatului: „Mâini, mâini…/ gingaşe,/ netede,/ puhave,/ moi,/ plinuţe,/ atrăgătoare…/ de femeie crescută la oraş./ Mâini puternice,/ aspre,/ bătătorite,/ muncite,/ de femeie… la ţară./ Dar toate mâinile,/ de femeie sau bărbat,/ atunci când…iubesc,/ sunt alintătoare,/ mângâietoare.”
Sărbătorile de iarnă, datinile şi obiceiurile străbune sunt evocate în poeziile: În Ajun de Crăciun şi Vine Crăciunul: „Vine Crăciunul/ Iisus peste noi să coboare…/ Să plutească în aer dragostea mare,/ să fie…voie bună şi veselie…”
La poezia erotică trebuie adăugată singura creaţie lirică din acest volum reprezentând anotimpul de iarnă Cad fulgi: „Eu cred,/ iarna aceasta te va schimba!/ Te-aştept să fim iar în doi…/ în doi…/ îndrăgostiţi de iarnă şi… de noi…”.

Fire credincioasă, Nina Gonţa se roagă Zile în şir lui Dumnezeu, care-i alină durerea şi singurătatea „…Mulţumesc, Doamne,/ că ai neglijat/ ce şi cum gândesc eu…/ Că mi-ai alinat durerea,/ că nu m-ai lăsat pradă pierzaniei,/ şi că îmi eşti alături,/ mereu!”, zicând că viaţa este înşelătoare, dar toată speranţa omului este în Dumnezeu.
Menționăm faptul că autoarea își ilustrează singură cărțile. Desenele în creion redau stările sufletești descrise în poeziile sale.

AFIs 4 LANSARE - 2 SEPTEMBRIE -FINAL

Lasă un răspuns