«

»

Dorel Schor – Tocăniță de ciuperci

Sâmbăta trecută am fost invitaţi la prânz de nişte prieteni. Au mai fost câteva familii pe care nu le cunoşteam, oameni foarte simpatici de altfel, aproape toţi ardeleni. Eu despre ardeleni nu ştiu prea multe, exceptând câteva anecdote nostime pe care nu am avut însă curajul să le povestesc. Dar nici nu a fost cazul pentru că gazda, o gospodină de excepţie, aducea fel după fel, numai delicatese gastronomice. Până când a servit o tocăniţă de ciuperci.
– Cu ciupercile trebuie să fim prudenţi, a spus unul din invitaţi. Există ciuperci comestibile şi ciuperci otrăvitoare.
– Lasă, domnule, l-au întrerupt câteva doamne. La noi nu există ciuperci otrăvitoare pentru că le cumpărăm împachetate de la supermarket. Toate sunt şampinion de cultură…
– Adevărat, a acceptat invitatul, dar vreau să vă povestesc un caz petrecut cu nişte prieteni de-ai mei, mari amatori de natură. Ei s-au plimbat prin pădure şi deodată au văzut o mulţime de ciuperci.Sunt bune de mâncat, a decis amicul meu care e biolog şi se pricepe. Au cules ciupercile, s-au întors acasă şi soţia a preparat din ele o mâncare grozavă. Culeseseră aşa de multe ciuperci că le-a ieşit o oală plină, aşa că au mai chemat la cină şi nişte vecini… Ba au mai dat să mănânce şi pisicii!
– Să nu spui că pisica s-a îmbolnăvit…
– Să vedeţi, după vreo jumătate de oră au constatat că pisica dispăruse. S-au dus s-o caute, mâţa se retrăsese într-un cotlon şi se zvârcolea săraca, să-şi dea duhul, nu alta..
– Aoleu !!
– Nu vă mai spun că imediat s-au urcat cu toţii în maşină şi s-au prezentat la spital, la urgenţă. Au relatat cazul şi imediat li s-au făcut spălături stomacale, o plăcere… Li s-au făcut injecţii şi au rămas câteva ore sub supraveghiere… Apoi. când s-au simţit bine, au revenit acasă şi au căutat pisica.
– Era moartă, săraca.
– Dimpotrivă, a precizat povestitorul. Pisica fătase şase pisoi, de aia se răsucise săraca… Iar ciupercile au fost foarte bune şi a doua zi.
Atunci am considerat că e cazul să le povestesc o întâmplare petrecută pe strada mea. Un prieten de-al meu, stomatolog, a venit odată acasă de la cabinet şi i-a spus soţiei, uite ce ţi-am adus, nişte ciuperci proaspete, din soiul ăla care e trimis la export. Am un pacient care lucrează la o fermă experimentală… Soţia lui s-a bucurat grozav şi a pregătit din ciupercile alea un adevărat festin. Au mâncat ei, fiica cu ginerele şi încă o pereche pentru care aveau obligaţii. Ba, la un moment dat, doctorul i-a dat şi câinelui să guste.
Au mai stat ei de vorbă vreo jumătate de oră şi, de-o dată, a sunat cineva la uşă, un vecin probabil şi le-a spus pe un ton grav: câinele vostru e mort! Să vă spun ce a urmat? Doamna gazdă a leşinat, musafirii s-au ridicat speriaţi şi indignaţi, fiica era să avorteze,,, Numai ginerele a întrebat cu voce mică: A murit? Adică cum a murit? Şi vecinul a spus: L-a călcat o maşină! Nici nu am ştiut că îl iubeaţi chiar atât de mult!!
Interesant este că ardelenii nu au râs…Şi nici nu s-au mai atins de tocăniţa de ciuperci.

Lasă un răspuns