«

»

Gheorghe A.M. Ciobanu: Ioan Uleanu – ,,Cafe-i-ada” pentru „O mie și una de… cești”

Ion Uleanu

Un alt dosar…
Fără coperți, comisii, contradicții… Ca sală de ,,dezbateri”, ,,la gura sobei”. Ca parte ,,pentru”, șemineuri… Mereu ,,apel”! Mai vedem noi, mâine! ,,Recurs”, cu alte părți, chemate martori… Sentința? Încă nu… Mai programăm, noi ,,expertize”, la alte malluri… Ce-i aia ,,malluri”? Nu dughene? Ai rămas în urmă cu ultimele reforme! De asta, nu prea ,,dura lex”… Of, alte OUG-uri…
Hai să rămânem la Dosarul de-astă seară. ,,Repetia mater”… etc… Ieri, ,,Kauffland” a venit cu jurisprudență nouă. ,,Aceeași Mărie, dar cu aceeași pălărie”. ,,O altă Mărie, dar cu aceeași pălărie”. Și care-i alta? Măria sau pălăria? Nici una azi! E doar ,,Cafeaua”. ,,Pereat lex, fi at… Cafeaua”…,,Dosarul cafelei”. Procedură juridică diferită. Mai întâi, în urgență, ,,execuția” și pe parcurs, sau niciodată, partea judiciară…,,Dura Lex”… E cam tare? Mâine trecem de la lingură, la linguriță. ,,Primum Homo”. Principiul ,,prezumției” e sacru. Sala de judecată, Salon. Nimic. Cu ușile închise. Președinte de instanță, autorul Ioan Uleanu. Dosare, vreo trei. Redactare, în strofe. Arhiva, tinde spre 1001. O dezbatere șeherezadică.
Prin această repetabilitate romantică ,,Dosarul” de față capătă o clasare enciclopedică, reprezentând caractere de Lexicon sau de Larouse. ,,Je sais tout”, despre Cafea. O ,,epopee cafeică”. Deschide posibilități de a deveni, din ,,Șeherezadă” cu o mie de soluții, o Mahabharată sau Ramayană, alcătuite din sute de mii de… ceșcuțe. Sau de a-și schimba ,,firma”, din ,,Mocca” în ,,Mecca”, avându-și în jur milioane de pelerini.
Continentul legendar, ca o Atlantidă ascendentă al cafelei, face parte, de câteva secole (chiar milenii?), din marile și ireversibilele evadări ale lui Homo, din cotidian, precum Mitologiile, Religiile și Arta, sau Tradițiile, Moda, Viața de zi cu zi, le are prin creația-i de ultimă oră a autorului Ioan Uleanu, azi se consfințește și ,,Civilizația Cafelei”. De data aceasta, o civilizație metamorfozată și în Cultură. O evadare metabolică, ajunsă, antropologic, la dimensiuni de ,,reflex pavlovian”, similar sau corelativ cu ,,legea atracției universale”.
Volumele de față, se constituie într-o inedită ,,Odă a… Cafelei”, un ,,Ave”, un ,,biotism hymalaic”, un ,,dat” ce tinde, nu numai teoretic, să se metamorfozeze în infinitul bioticului uman, celuric și, mai știi, chiar și astralic.
Plecat-am de la un Livine și am ajuns, din nou, la Guttemberg. În ,,capul mesei”, ca un Caffe-Meister, autorul, cu un ibric cât ,,Pacificul”, din care picură, printr-o pipetă, numită și peniță, prea fine sorbituri de gânduri și de rime, cu toate emanând în jur arome, care te fac să închizi ochii, spre a putea deschide, cât mai liber, noi galaxii de suflet. O altă evadare înspre ,,un altceva”, prin acea simplă, ca un abur și aromată ca o șoaptă, către zori.
Dar, oare, e o evadare ,,evadată”, care invită, pe noi toți, să evadăm pe ,,mai departe”? Sau spre ,,altfel”? Sau spre un alt ,,dincolo”? Dincolo, până unde? Până acolo unde, pentru noi, ,,Calea Lactee”, să devină… ,,Cafee”?

Lasă un răspuns