«

»

Elena Foghel – versuri

Cum plânge o vioară

Dacă nu știi cum plânge o vioară
Cum ai să știi ce este dorul,
Când calci pe el, a câta oară
Fără să-i înțelegi fiorul ?
Dacă o strună n-ai atins
Și n-ai trăit nicicând durerea,
Nici cu arcușul n-ai prelins
În lacrimi calde mângâierea…

Cum să-nțelegi păreri de rău
Ce bântuie ființa-ndurerată
Și cum să știi că dorul tău
Tot macină într-una firea toată ?
Să mângâi o vioară cu arcușul lin
S-aduni un trandafir pe-o melodie,
Să-ți pui dorința care, iată vine
Și trupu-n dans, încet să se mlădie !
Atunci ai să-nțelegi mai bine,
Cum nopțile sunt albe-ndurerate
Cum gându-mi zboară doar la tine
Și amintirea-i prea departe, prea departe !
Trece timpul
Trece timpu-n pas alert,
Se mai duce rău sau bine,
Ce-aș putea să mai aștept
Să mai vină pentru mine ?
Am făcut în viață multe-
 Bune, rele, nebunii…
Cine-ar vrea să mă asculte
Înșirând la utopii ?
Dar, ce n-am făcut vreodată
Am să spun, chiar de-aș greși
Inima, n-am vrut să-mi bată
Decât dacă ar iubi…
De aceea-n viața asta
Am lăsat să spună ea-
Dacă merită răsplata –
Să mai bată sau să stea !
Elena  FOGHEL  13  septembrie  2018

Lasă un răspuns