«

»

Victorin Lozinschi – Adina Lozinschi: Nostalgii de aur şi frunze de rubin

,,Filă după filă, cartea curge precum un râu într-un spaţiu emoţional viu, saturat de o intensă energie, mai mult imaterială decât materială, mai mult psihică decât fizică. O lume care ne pare cunoscută, dar este numai în aparenţă. Un univers uman absolut încântător și chiar fascinant prin împletirea dintre bogăţia sentimentelor și trăirilor sufletești cu fineţea și acurateţea observării fenomenelor și aspectelor din acele vremuri. O felie de viaţă, o frescă a societăţii interbelice din orașul Roman, dar și un minunat ecou al arhivei de amintiri, vise, păreri de rău, admiraţie, respect, întrebări rămase fără răspuns, speranţe și toate acestea într-un suflet catifelat de sensibilitate.” prof. Adina Lozinschi

Victorin Lozinschi

Victorin Lozinschi s-a născut în ziua de 15 martie a anului 1926, în Orhei, Moldova de est, într-o familie de profesori (Liuba și Ștefan Lozinschi, se numeau părinții, care erau absolvenți ai Universității Iași, Facultatea de Științele Naturii). În anul 1929 s-a stabilit la Roman, județul Roman, împreună cu familia. Victorin Lozinschi a trăit toată viața la Roman, oraș pe care l-a iubit enorm. După școala primară a devenit elev al Gimnaziului „Roman-Vodă” timp de opt ani. Era în clasa terminală când, în anul 1944 din cauza războiului, anul școlar s-a încheiat în luna aprilie și multe familii au plecat în refugiu. Examenul de bacalaureat l-a susținut la un liceu din Râmnicu-Vâlcea. Armata a făcut-o timp de un an și zece luni la vânătorii de munte din Făgăraș. A urmat apoi Politehnica din Iași. Pe atunci Institutul de Agronomie de cinci ani se făcea în cadrul Politehnicii. Proaspăt inginer agronom, Victorin lozinschi s-a căsătorit cu unica fiică a cofetarului Mitică Savin din Roman, cu care a făcut nuntă mare la casa dr. Riegler de lângă spitalul de la Episcopie, locuită atunci de familia cofetarului Savin.
În timpul vieții, Victorin Lozinschi a fost profesor de specialitate, și chiar director al Liceului Agricol „Ion Ionescu de la Brad” din Roman. În ultimii ani ai vieții a predat la un alt liceu industrial din același oraș.
A fost un om cult, rafinat și sensibil, iubitor de artă, în special de muzică. Excelent tenor în tinerețe și un foarte bun chitarist, era nelipsit la toate manifestările cultural – artistice desfășurate în târgul romașcan.
Deschiderea spre cultură și autoperfecționare a fost cultivată minuțios fiicei sale, Adina Lozinschi, la rândul ei profesoară de limbi străine și de pian.
Pasionat de moștenirea trecutului, de arhitectura veche și străzile de altădată din orașul Roman, Victorin Lozinschi avea o emisiune săptămânală la televiziunea locală, unde aborda chestiuni de păstrare a moștenirii trecute, totodată lăsând scrieri de valoare în acest sens.
A fost colecționar de cărți vechi și de timbre, și a lăsat o colecție impresionantă de ilustrate de pe toate meridianele, din toate veacurile.
Victorin Lozinschi a făcut parte, din așa numita „generație de platină” a Colegiului Național „Roman-Vodă”, absolvenți care toată viața au avut întâlniri cu colegii, marcând chiar și 60 de ani de la terminarea liceului, în anul 2004, cu participarea extraordinară a fostului diriginte nonagenar.
Pe data de 1 septembrie 2006, rămas văduv de aproape un an, Victorin Lozinschi s-a stins din viață, la vârsta de 80 de ani.

Lasă un răspuns