Categorie Arhiva: Marin Ifrim

Omagii pentru Gheorghe Neagu și pentru ”Oglinda literară”

Ne mor cuvintele fără de arginți, viața noastră literară e muncită în gând Fără să mai fie tipărită. Suntem ca stafiile, nu prea mai avem reviste. În vremuri bune, firești adică, mă uitam în ”Oglinda literară” din Focșani, revista lui Gheorghe Neagu, admirând până și scrierile Unora care nu-mi plăceau de la mama natură. Acum …

Continue reading »

Creierul e ca iarba, crește oriunde, cu sau fără voia lor

Vrea să priceapă, să supraviețuiască, să controleze la sânge locul în care Stă fără somn. Corpul meu ar putea fi numai creier, dar nu se poate, controlul Minții e zugrăvit în biserici afumate de lumânări electrice. Uneori tot corpul Îmi încape în creierul mic. Confortabil. Sunt în creier și invers. Asta nu înțeleg milițienii timpului. …

Continue reading »

Marin Ifrim – Porcii patriei

  Eu de ce trebuie doar să scriu, să-mi văd de scrisul meu mărunt,iar ei, porcii patriei, să aibă cuvântul viu, nu înţeleg nici în ruptul. Nici cu toporul. Mi s-a tot spus să-mi văd de scrisul meu.Că de restul se ocupă ei. Guiţătorii tricolori. Scrisul meu nu are belciug în rât. E doar scris. …

Continue reading »

Marin Ifrim – poeme

Viața cuvintelor Ce sunt cititorii mei dacă nu câțiva miliardari ai cuvintelor? Îmi iubesc Cititorii fără să storc rime electorale. Poemele mele iubesc și micii Mei dușmani, mărunțișurile dintre orgolii. Așa vor versurile mele, să Iubesc toate căile unde se duc literele, toți ochii de cititori inclusiv în stele. Plăcerea dintre cuvinte, e ca vidul …

Continue reading »

Marin Ifrim – Unde Eminescu plângea pe umerii spațiului

Ești aer pur și simplu, mi-e dor de tine și când ești lângă mine. Ce minte Rătăcită am. Nici nu știu care ești tu. Mă uit sub stele, ești mereu Undeva, unde Eminescu plângea pe umerii spațiului. Doamne, ce te Iubesc. Și nici măcar nu știu dacă exist. Ești aer pur și simplu, îmi simt …

Continue reading »

Marin Ifrim: De-asta îl iubesc pe Lucian Blaga

Sunt peste tot unde lipsește ceva. Nu sunt de găsit. Azi am văzut Lacrimi ca și cum eu aș fi tunat și fulgerat în propria mea lipsă. O femeie plângând că nu mai exist. O secundă de lipsă în plus. Ce vremuri peste inima mea buruienoasă. Sunt iubit de viață. E Din ce în ce …

Continue reading »

Un rebut astronomic

Nu îmi mai place uniforma de om. De om cu umeri. Mă gândesc și La cei cu umeri înstelați. Omul e prost croit încă de la căderea din Rai. Aș zice că Adam a dormit pe propria sa pernă. Ca filozoful Andrei Pe explicații limboase. Mă uit la viață ca la ceva separat de mine, …

Continue reading »

Marin Ifrim – După 40 de zile, un poem uscat

Aici și acum, un preot și-un dascăl murmură iarbă verde în farfurii. Ce fețe Cutate, cu mici excepții, parcă ar tuna și ar fulgera îngerii muți din pământul Celui care e numai pământ de apă și flori. Un cântec scurt, trecut prin harfele Cromatice ale bisericii, un semn scurt spre ultimul drum al celui care …

Continue reading »

Shakespeare a trecut şi pe la Teatrul „George Ciprian” !

Răsfoind prin arhive, am dat peste pliantul premierei buzoiene a piesei „A douăsprezecea noapte”, fabuloasa comedie a lui W. Shakespeare. Piesă montată pe scena Teatrului „George Ciprian”, în 1996, în chiar anul înfiinţării teatrului respectiv, în regia artistică a cunoscutului profesor universitar Gelu Colceag, secondat de Radu Gabriel, regizor şi conferenţiar universitar, buzoian de origine, …

Continue reading »

Din istoria Teatrului „George Ciprian”: Cum a fost botezat Faraon V

Dintre toate cronicile teatrale, despre opera dramaturgului de origine buzoiană, un „diagnostic”precis l-a dat, fără îndoială, cel mai rafinat critic literar al epocii,marele Eugen Lovinescu, rămas, din păcate, în memoria multor români, drept tatăl scriitoarei anticomuniste Monica Lovinescu, uitându-se că, totuşi,e vorba despre un critic mai instrumentat chiar şi decât „divinul” George Călinescu. Iată ce …

Continue reading »

Un mic omagiu postum pentru o mare actriță: Ruxandra Sireteanu!

  Am aflat de dispariția actriței Ruxandra Sireteanu la vreo jumătate de an după această tragică întâmplare, apoi, după încă vreo jumătate de an, am găsit pe site-ul Revistei Teatrale Radio un articol dedicat ei, postat (și, probabil, scris) de Costin Tuchilă, pe 18 februarie 2014, în aceeași zi în care distinsa actriță a „debutat” …

Continue reading »

Eu nu ți-am oferit decât neputințe

Fiecare își caută locul ideal, drumul cel mai scurt spre pierzanie. Nu există reguli și nici exemple. Omul politic gustă zilnic rahat imunitar. Femeia ușuratică se visează om politic. Omul politic e și un pic de doctor în fecalele țărișoarei. Țărișoara e în rahat. Noi suntem rahatul. Ne-au afundat până la gât în propria noastră …

Continue reading »

Greu de ales. Cu Papaiani în suflet!

  De multe ori m-am tot întrebat care a fost cel mai frumos moment al meu din cei aproape cinci ani în care am fost angajat la Teatrul “George Ciprian”. Încă nu mă pot decide, totul a fost atât de greu şi de miraculous, încât fiecare secundă petrecută printre mari actori români mi se pare …

Continue reading »

Marin Ifrim: Din lumea lui Urmuz, fostului planton de la Cercul Militar Buzău, ASR Principele Radu al României, i se dă Rapaportul

Am primit un mesaj redirecționat, o invitație prin ricoșeu la o ”Prezentare de carte regală în prezența ASR Principele Radu al României la Buzău”. Las de-o parte această formulare simandicoasă, formolată, și spun doar atât: Aici la Buzău, acum mulți ani, cam în vremurile în care Băsescu saborda România, i-am prezentat o carte lui ASR …

Continue reading »

Marin Ifrim – Și maimuțele au grădini zoo

Despre parlamentarul Radu Boureanu am scris la greu, cum se spune. Eu îl văd pe acest politician doar ca pe o lăcustă vorace de viață și de toate cele trecătoare. Faptul că acum are o problemă cu fiica sa, ar trebui să ne lase reci pe toți cei care se uită, uneori din întâmplare, la …

Continue reading »

Interviu cu Geo Costiniu

Geo Costiniu: „Să inaugurezi un teatru, este  un privilegiu rarisim”! Ca şi în cazul lui Sebastian Papaiani, Emil Hossu şi Mircea Diaconu , pentru mine, apariţia lui Geo Costiniu pe scena buzoiană, la primele repetiţii ale piesei cu care s-a inaugurat Teatrul ”George Ciprian”, a fost ca şi cum aş fi trăit aievea un vis din …

Continue reading »

Marin Ifrim: George Ciprian văzut de universitarul Florin Faifer, inclusiv ca pamfletar!

Graţie prozatorului şi dramaturgului buzoian Corneliu Staicu, sunt în posesia excepţionalului volum „Incursiuni în istoria literaturii dramatice româneşti”, cu subtitlul „Regăsiri”, carte ajunsă la a treia ediţie „revăzută şi adăugită”, semnată de Florin Faifer. Obişnuit cu lecturile ceva mai „palpabile”, ale unor critici de teatru precum regretaţii Mircea Ghiţulescu şi Valentin Silvestru, dar şi atent …

Continue reading »

Marin Ifrim – Evocări din culise

Despre „Omul cu mârţoaga”, cea mai bună piesă a lui George Ciprian, s-a scris foarte mult şi, fără excepţii, numai de bine, începând de la George Călinescu şi până la Valentin Silvestru. George Ciprian a fost un fenomen al dramaturgiei româneşti, sesizat ca atare de critica de specialitate. Numele său nu lipseşte din nici o …

Continue reading »

Marin Ifrim: Georgică Manole, un eseist inconfundabil

Dincolo de pasiunea scrisului, o pasiune care, cu timpul, poate deveni rutină, sau chiar viciu, scriitorul obişnuit ar trebui să aibă în vedere, că, în primul rând, el însuşi se trage din cititorul plecat în viaţa literară de la kilometrul zero: alfabetul. Dacă, mai târziu, cititorul devine critic, eseist sau istoric literar, asta e o …

Continue reading »

Shakespeare a trecut şi pe la Teatrul „George Ciprian”!

Răsfoind prin arhive, am dat peste pliantul premierei buzoiene a piesei „A douăsprezecea noapte”, fabuloasa comedie a lui W. Shakespeare. Piesă montată pe scena Teatrului „George Ciprian”, în 1996, în chiar anul înfiinţării teatrului respectiv, în regia artistică a cunoscutului profesor universitar Gelu Colceag, secondat de Radu Gabriel, regizor şi conferenţiar universitar, buzoian de origine, …

Continue reading »

Marin Ifrim: Interviu cu George Stoian

George Stoian : “ Cântarea României nu a fost inventată de Ceauşescu, ea a apărut pe vremea lui Carol al II-lea” Marin Ifrim: – Domnule George Stoian, vă propun să începem cu… începutul: Când şi cum aţi realizat faptul că, în această lume există teatru ca artă, ca instituţie?… George Stoian: – Dacă e să …

Continue reading »

Victor Radovici: „Copiii vin la teatru cu sufletul curat”

Victor Radovici a fost unul dintre cei mai interesanţi colaboratori ai Teatrului „George Ciprian”. El a fost şi unul dintre entuziaştii care au fondat Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Între 1960 şi 1964 a jucat la Teatrul „Toma Caragiu. Din 1964 se dedică teatrului pentru copii, ca actor şi ca regizor. În 1984 devine director …

Continue reading »

Interviu cu Sebastian Papaiani

Sebastian Papaiani: „Dacă joci rolul unui rege, când te duci la piaţă să iei legume nu te poţi comporta ca un rege” Marele actor Sebastian Papaiani face parte din trupa de aur care a inaugurat teatrul buzoian, cu premiera „Omul cu mârţoaga”. A interpretat rolul „Varlaam”, prietenul arhivarului Chirică (Mircea Diaconu) alături de alte nume care …

Continue reading »

Ion Gheorghe, ediția 2016, la 80 de ani. De patrimoniu!

Doar m-am întors de la Sărățeanca, locuința de vară a marelui poet Ion Gheorghe. Spre stupoarea unora, și Ion și Gheorghe arată fantastic de bine. Dacă-i privești în același timp, și pe Ion și pe Gheorghe, Cel de Sus îți poate lua mințile, vederea, vocea, auzul. Ion Gheorghe nu e un erou și nici un …

Continue reading »

Un președinte pentru (ne)liniștea lor

Și eu sunt (aproape) nemulțumit de prestația președintelui Ionannis. Doar nemulțumit. Doar atât, pentru că, la o adică, el, ca președinte al tuturor românilor, e doar o picătură de apă într-o ploaie care înneacă oceanul. De vreo jumătate de an, toate relele țării sunt suflate în iaurtul lui Klaus. Un om modest, mândru de el …

Continue reading »

Rugă către Fiul Celui care lipsește de la servici, după Facerea Lumii

Vin și eu, Doamne, la Tine, când îmi dai timp, răsuflare, ca să zic așa, Christoase Că numai Tu știi ce faci, cu noi, cu ei și cu ce-o mai mișca în lumea Ta aglomerată, lume care, mai nou, vrea să-ți ia de sub stele scaunul de Papură-Vodă și să pună în locul Tău o …

Continue reading »

Valentin Silvestru şi teatrul profesionist buzoian

Nu e şi nici nu a fost vreodată un secret pentru nimeni, faptul că, fără implicarea decisivă a teatrologului, prozatorului şi dramaturgului Valentin Silvestru, în bună şi istorică înţelegere cu actorul şi dramaturgul Paul Ioachim, Teatrul „George Ciprian” din Buzău ar fi existat şi acum doar sub forma unui proiect ce şi-ar fi aşteptat concretizarea …

Continue reading »

De la Teatrul „George Ciprian”, manager la Teatrul de Stat Constanţa!

Cu siguranţă, pentru spectatorii fideli ai teatrului buzoian, numele şi chipul frumoasei actriţe Dana Dumitrescu nu are cum să fie uitat. În 2001, la trei ani după înfiinţarea Teatrului „George Ciprian”, Dana Dumitrescu a fost distribuită în spectacolul „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, în regia lui Răzvan Dincă – alături de nume …

Continue reading »

George Ciprian: „…am dreptul să cred că nu-i Dumnezeu acasă”!

Din avatarurile unui mare dramaturg În cea de-a şaisprezecea scrisoare a sa, către Dumitru Trancă, şeful Centralei Editoriale, George Ciprian – care, aşa cum scrie George Călinescu, în „Istoria Literaturii Române”, „Într-o singură seară, actorul pe care nimeni nu-l bănuia de literatură, interpretul lacheului din de Strindberg, a devenit unul din cei mai de seamă …

Continue reading »

Un mare scenograf pe scena buzoiană: Emil Moise-Szalla

În perioada cât am lucrat la Teatrul ”George Ciprian” am avut extraordinara satisfacție să-l cunosc pe unul dintre cei mai buni profesioniști ai scenografiei românești contemporane: Emil Moise-Szalla. Punctul meu de vedere, era completat cu argumentele profesionale ale directorului Paul Ioachim, dar și cele ale unor actori cunoscuți. Dovada supremă a artei sale am văzut-o …

Continue reading »

De Sărbătoarea Paştelui, o lumânare şi pentru Paul Ioachim…

Mai erau vreo trei zile până la Ziua de Paște a anului 1998. Mă pomenesc la scenă cu Grigore Meica, maşinistul şef al Teatrului „George Ciprian” , care, negru de supărare, îmi întinde o hârtie din care reieşea că primise o penalizare de 10 la sută din salariu. Nu-i părea rău de penalizare, ci de …

Continue reading »

Marin Ifrim şi fascinanta lume a teatrului

Neobositul scriitor şi publicist Marin Ifrim e din nou prezent în librării, de data aceasta cu Cartea teatrului (Editura Teocora, Buzău, 2016), o suită de 35 de evocări din culisele Teatrului „George Ciprian” din municipiul Buzău. Teatrul cu acest nume de certă rezonanţă s-a înfiinţat, în cochetul oraş de la Curbura Carpaţilor, în 1996. Autorul, …

Continue reading »

Din istoria Teatrului „George Ciprian”

Stelian Cărbunaru, despre teatrul de azi şi cel de acum 70 de ani: „Viaţa mea era teatrul, acasă eram doar musafir” ! Când l-am cunoscut, Stelian Cărbunaru era deja o legendă în lumea tehnicienilor din teatrele româneşti. Veteranul nostru. Aflând cu sunt regizor tehnic la teatru buzoian, inginerul Ioan Stoica Stoicescu, fost coleg într-o fabrică …

Continue reading »