Categorie Arhiva: Marin Ifrim

Omagii pentru Gheorghe Neagu și pentru ”Oglinda literară”

Ne mor cuvintele fără de arginți, viața noastră literară e muncită în gând Fără să mai fie tipărită. Suntem ca stafiile, nu prea mai avem reviste. În vremuri bune, firești adică, mă uitam în ”Oglinda literară” din Focșani, revista lui Gheorghe Neagu, admirând până și scrierile Unora care nu-mi plăceau de la mama natură. Acum …

Continue reading »

Creierul e ca iarba, crește oriunde, cu sau fără voia lor

Vrea să priceapă, să supraviețuiască, să controleze la sânge locul în care Stă fără somn. Corpul meu ar putea fi numai creier, dar nu se poate, controlul Minții e zugrăvit în biserici afumate de lumânări electrice. Uneori tot corpul Îmi încape în creierul mic. Confortabil. Sunt în creier și invers. Asta nu înțeleg milițienii timpului. …

Continue reading »

Marin Ifrim – Porcii patriei

  Eu de ce trebuie doar să scriu, să-mi văd de scrisul meu mărunt,iar ei, porcii patriei, să aibă cuvântul viu, nu înţeleg nici în ruptul. Nici cu toporul. Mi s-a tot spus să-mi văd de scrisul meu.Că de restul se ocupă ei. Guiţătorii tricolori. Scrisul meu nu are belciug în rât. E doar scris. …

Continue reading »

Marin Ifrim – poeme

Viața cuvintelor Ce sunt cititorii mei dacă nu câțiva miliardari ai cuvintelor? Îmi iubesc Cititorii fără să storc rime electorale. Poemele mele iubesc și micii Mei dușmani, mărunțișurile dintre orgolii. Așa vor versurile mele, să Iubesc toate căile unde se duc literele, toți ochii de cititori inclusiv în stele. Plăcerea dintre cuvinte, e ca vidul …

Continue reading »

Marin Ifrim – Unde Eminescu plângea pe umerii spațiului

Ești aer pur și simplu, mi-e dor de tine și când ești lângă mine. Ce minte Rătăcită am. Nici nu știu care ești tu. Mă uit sub stele, ești mereu Undeva, unde Eminescu plângea pe umerii spațiului. Doamne, ce te Iubesc. Și nici măcar nu știu dacă exist. Ești aer pur și simplu, îmi simt …

Continue reading »

Marin Ifrim: De-asta îl iubesc pe Lucian Blaga

Sunt peste tot unde lipsește ceva. Nu sunt de găsit. Azi am văzut Lacrimi ca și cum eu aș fi tunat și fulgerat în propria mea lipsă. O femeie plângând că nu mai exist. O secundă de lipsă în plus. Ce vremuri peste inima mea buruienoasă. Sunt iubit de viață. E Din ce în ce …

Continue reading »

Un rebut astronomic

Nu îmi mai place uniforma de om. De om cu umeri. Mă gândesc și La cei cu umeri înstelați. Omul e prost croit încă de la căderea din Rai. Aș zice că Adam a dormit pe propria sa pernă. Ca filozoful Andrei Pe explicații limboase. Mă uit la viață ca la ceva separat de mine, …

Continue reading »

Marin Ifrim – După 40 de zile, un poem uscat

Aici și acum, un preot și-un dascăl murmură iarbă verde în farfurii. Ce fețe Cutate, cu mici excepții, parcă ar tuna și ar fulgera îngerii muți din pământul Celui care e numai pământ de apă și flori. Un cântec scurt, trecut prin harfele Cromatice ale bisericii, un semn scurt spre ultimul drum al celui care …

Continue reading »

Shakespeare a trecut şi pe la Teatrul „George Ciprian” !

Răsfoind prin arhive, am dat peste pliantul premierei buzoiene a piesei „A douăsprezecea noapte”, fabuloasa comedie a lui W. Shakespeare. Piesă montată pe scena Teatrului „George Ciprian”, în 1996, în chiar anul înfiinţării teatrului respectiv, în regia artistică a cunoscutului profesor universitar Gelu Colceag, secondat de Radu Gabriel, regizor şi conferenţiar universitar, buzoian de origine, …

Continue reading »

Din istoria Teatrului „George Ciprian”: Cum a fost botezat Faraon V

Dintre toate cronicile teatrale, despre opera dramaturgului de origine buzoiană, un „diagnostic”precis l-a dat, fără îndoială, cel mai rafinat critic literar al epocii,marele Eugen Lovinescu, rămas, din păcate, în memoria multor români, drept tatăl scriitoarei anticomuniste Monica Lovinescu, uitându-se că, totuşi,e vorba despre un critic mai instrumentat chiar şi decât „divinul” George Călinescu. Iată ce …

Continue reading »