Categorie Arhiva: Mihai Rădulescu

Mihai Rădulescu – Printre gratii

Chemare (pentru Eugenia Dragomirescu, marea actrita care si-a curmat viata inainte de vreme) Ce trist sarutul lor cand m-au zvarlit Cu-amare ape-n suflet si pe frunte, Departe de-orice treapta, orice punte, Ce trist sarutul lor cand m-au voit. Ce trist sarutul tau ca nu cuprinde Singuratatea mea si neputinta. Ma doare mana moale si dorinta.

Continue reading »

Mihai Rădulescu – poesis

Baladă Plecau călări Spre depărtări, Mi-au spus; Spre alte ţări Scăldate-n mări De-apus. Plecau pe rând Uitând, uitând De noi; Treceau prin vânt, Treceau cântând Prin ploi.

Continue reading »

Daris Basarab – in memoriam Mihai Rădulescu

Mihai Rădulescu (15 mai 1936 – 19 ianuarie 2009) Pe 19 ianuarie 2009 a plecat dintre noi un prieten. Nici acum nu mă pot împăca cu acest gând care mă bântuie. Antume scrise-n ceas târziu Când parcă-ntârzie plecarea, Când parcă-n jur nimic nu-i viu Şi-n suflet bântuie-nserarea. Că ceasul vine, toţi o ştim, D-am vrea …

Continue reading »

Daris Basarab – Remember Mihai Rădulescu

Fiecare apropiere a lui 19 ianuarie mă trimite cu gândul la cel care, pentru mine, nu a plecat. E prezent în sufletul meu, prin imagini, vorbe de duh, atenționări neiertătoare, prietenie. Patru ani a durat prietenia mea cu un om pe care l-am cunoscut întâmplător, în două emisiuni de televiziune, sporovăind la ,,AS” cu amicul …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Sadismul şi „omenia”

Este zguduitoare din punct de vedere moral lectura textelor domnului Mihai Rădulescu, (n.n. „Istoria Literaturii Romane de Detenţie”.) Citind aceste texte, putem fără nici o greutate să facem o călătorie imaginară în lumea adevăratei terori, cea creată de comunişti, ( oameni printre care am trăit), altor oameni, opuşi ideologic. Aici nu este vorba de o …

Continue reading »

Daris Basarab: In Memoriam Mihai Rădulescu – ,,Conacul lui Radul”

Nu-i uşor să scrii câteva rânduri când pierzi un prieten. Cu câtă mândrie scriu cuvântul ”prieten” !, cuvânt cu care m-a onorat un om adevărat, un erudit în maxima accepţiune a cuvântului, un scriitor de excepţie, un altruist, o întruchipare a generozităţii. L-am cunoscut întâmplător urmărind la televizor emisiunea ”AS” într-un show alături de Cornel …

Continue reading »

Mihai Rădulescu – Noi nu suntem cei ce suntem…

Epilog la eseul “,,Shakespeare, – un psiholog modern”” Omul îl vinde pe om. Omul îşi chinuieşte fratele pe stradă, în tramvai, la servici, în temniţe. Prietenul, ruda cea mai apropiată, devin iudă – fără să-şi schimbe, părelnic, atitudinea călduroasă cunoscută de victimă. Omul săvârşeşte acestea şi nu înnebuneşte. De ce să înnebunească? Deoarece nu este …

Continue reading »

Monica Levinger – Convorbiri imaginare cu dascălul meu, scriitorul Mihai Rădulescu

Vreme de 37 de ani numele domnului Rădulescu a fost legat în mintea şi sufletul meu de amintirea celui mai impresionant profesor de liceu, dascălul meu de engleză din clasa a IX-a. Deşi m-a însoţit pe căile învăţării şi descoperirii de sine doar un an de zile, ecoul acelei scurte întâlniri a dăinuit din adolescenţă …

Continue reading »

In memoriam Mihai Rădulescu – Daris Basarab, poeme

           „ Postumele ”   Antume scrise-n ceas târziu Când parcă-ntârzie plecarea, Când parcă-n jur nimic nu-i viu Şi-n suflet bântuie-nserarea. Că ceasul vine, toţi o ştim, D-am vrea să ştim ora exactă; Să-ncepem să ne pregătim,

Continue reading »

Daris Basarab

În memoria lui Mihai Rădulescu (1936 -2009) „ Postumele ”     Antume scrise-n ceas târziu Când parcă-ntârzie plecarea, Când parcă-n jur nimic nu-i viu

Continue reading »