Categorie Arhiva: Nichifor Crainic

Nichifor Crainic – Mihai Eminescu “Trecut-au ani, ca nouri lungi pe şesuri”

  “Toate-s praf… Lumea-i cum este…şi ca lumea suntem noi” S-au studiat cu de-amănuntul izvoarele filosofice şi religioase, germane sau brahmanice, din care Eminescu şi-a tras seva amară a unor versuri caracteristice pentru atitudinea lui faţă de lume şi viaţă. Din punctul nostru de vedere, care e desprinderea cât de cât a feţei spirituale din …

Continue reading »

Nichifor Crainic – Unde sunt cei care nu mai sunt?

  Întrebat-am vântul, călătorul, Bidiviu pe care-aleargă norul Către-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vântul: Aripile lor Mă doboară nevăzute-n zbor.

Continue reading »

Nichifor Crainic şi ţinutul Neamţului

„Ne-am instalat la Agapia, jud[eţul] Neamţ, până lunea viitoare. Aici e un rai pe care nu l-am bănuit. Face să stai o vară întreagă. Stăm la Arhondaric3. Curăţenie desăvârşită, masă ideală.” Biografia poetului, eseistului, gazetarului, traducătorului şi memorialistului Nichifor Crainic (n. 1889 – m. 1972) nu e cunoscută, în

Continue reading »

poezie dedicată mamei – Eminescu, Steriade, Crainic, Militaru, Vieru, Labiş, Mateevici, Vavila Popovici

Mihai Eminescu O, mamă… O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă si de vânt, Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau… Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Continue reading »