Categorie Arhiva: Tit Tihon

Adam şi Eva de TI.IT TIHON

(Volumul “Ultima civilizaţie”) După ce mi-am împăcat spiritul închinându-mă vreo două ore în compania sfinţilor, mirosului de tămâie şi a icoanelor plângătoare încă pe timpul lui Ştefan cel Mare şi Sânt, eram fericit că primisem anafura sfântă şi sticla de agheasmă. Plecasem de la Sfânta Liturghie de Duminecă, cu spiritul încărcat de energia divină, privind …

Continue reading »

Tit Tihon – Din „Şocuri didactice” – volumul II

Accidentul ─ Salut… ce faci măi Ţâcă?! Nu te-am văzut de la examenul de grad! Ce cauţi acum prin Bucureşti? Te văd destul de îndurerat! ─ Salut! Ai dreptate, nu ne-am mai văzut de mulţi ani. Am avut un mare necaz cu un copil, care a murit în toaleta şcolii. A fost un scandal mare …

Continue reading »

Tit Tihon – Ultima civilizație

„Viitorul este suma paşilor pe care-i faceţi, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs.” Henry Coandă Cuvânt de început După ce „destinul” mi-a donat o parte din cunoştinţele de matematică, astronomie, psihologie şi chiar de astrologie, am fost descălecat ca profesor pe Terra, pe tărâmul lui Zal Mox (Zalmoxe), ridicat la ceruri ca …

Continue reading »

Tit Tihon – Din volumul „Şocuri didactice”

O Consfătuire a cadrelor didactice Trecură mai puţin de două luni şi se anunţase o consfătuire a cadrelor didactice din Oraşul în vacanţa de iarnă, ca urmare a noii legi a învăţământului, în care inspectoratul trebuia să prelucreze reforma şi modul cum trebuie aplicate indicaţiile preţioase de la judeţeana de partid în liceele transformate din …

Continue reading »

Tit Tihon – Ariciul

Era sfârşitul lunii iulie. Luna lui Cuptor, în tradiţia populară era perechea lui ”Făurar”, despre care se spune că, pe cât de frig e în vremea lui ”Făurar”, pe atât de cald este în luna iulie. Este luna când încep a se pârgui legumele, fructele şi recoltele multe, de tot soiul. Familia Emiliei mergea, în …

Continue reading »

Tit Tihon – Guguştiucii

Era o zi frumoasă, o zi însorită de primăvară! Emilia ascultase slujba de duminică, unde se închinase la toate icoanele de dimineaţă. – Emilia să mergem puţin prin piaţă! Trebuie să mai cumpăr câteva zarzavaturi pentru ciorbica de la prânz, când va veni şi tati. Astăzi lucrează peste program şi va veni flămând… tare flămând! …

Continue reading »

Tit Tihon – Paşte luminat

Veniţi de luaţi Lumină! Lumină… Se auzi în noapte peste mulţimile, Adunate cu smerenie lângă altarul, Sfintei înălţări a crucii răstignite. Păcătoasele suflete, cu resemnare, Privesc icoanele cu capetele plecate, Aproape de flacăra divină a lumânării, Speranţa izbăvirii să fie dincolo de cer.

Continue reading »

Tit Tihon – Poemul luminii

Pe planeta albastră-n sistemul planetar Lumina se zbate în galaxia din abisuri Venerând poetul care izvoarele iubeşte Şi codrii, şi doinele, şi planeta Venus. Ascuns divin după spirala Căii Lactee Luceafărul cântă iubirea pământeană Metamorfozând la sfârşit de vremuri O dragoste ancestrală şi nemuritoare.

Continue reading »