Vavila Popovici: ÎNGÂMFARE vs. MODESTIE

Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea” – Esop

ÎNGÂMFAREA este, conform dicționarului, o atitudine de încredere exagerată în propriile însușiri; trufie, orgoliu, fală; infatuare. Este o trăsătură a inimii care constituie „o gravă ameninţare pentru noi toţi”. Omul îngâmfat beneficiază cu obrăznicie de anumite libertăți, fără să aibă dreptul de a face așa ceva. Deseori acest lucru duce la dezastru. Îngâmfarea a distrus regi, regate, conducători, țări și a fost cauza prăbușirii unor imperii.
Biblia afirmă pe bună dreptate: „A venit îngâmfarea? Atunci va veni dezonoarea; dar înţelepciunea este cu cei modeşti“. Fiecare om are locul său în această lume, pe care trebuie să-l păstreze cu modestie și să-l dezvolte tot cu modestie, cu bun simț, respectând anumite limite, chiar și atunci când se urcă niște trepte ale realizării, ale succesului. O persoană îngâmfată nu ține seamă de ceilalți, crezând orbește că deține calități pe care nu le mai au ceilalți și în consecință adoptă o atitudine de superioritate. (mai mult…)

Renata Alexe – Vibrații lirice

Anul 2019 înscrie un dublu eveniment în existența Liei Ruse , cunoscută autoare a unui număr considerabil de volume în versuri. În primul rând este vorba de un moment emoționant -sărbătorirea celor șaptezeci de ani de conviețuire pe care soții Lia Filoteia si Ion Ruse i-au înregistrat în memoria afectivă. Ceremonia s-a desfășurat pe 21 iulie într-o biserică a Facultății de TEOLOGIE din orașul Pitești ROMÂNIA.
Într-o asistență intimă, sub ocrotirea sfântă a icoanelor, în murmur de rugăciuni rostite sub tremur de lumânări s-au dat binecuvântările și inelele care au marcat întărirea unei iubiri bazate, decenii întregi, pe respect și afectivitate. A fost un moment înălțător pentru toți care își găsesc corespondența în versurile din: „Cât de drag”, „Mirajele verii” și „Vara de basm”, poezii ale cărții „Povestea Continuă”, talisman brodat de Lia Ruse. (mai mult…)

Alexandru Dospinescu – versuri

Alexandru Dospinescu

Au secat fântânile

Au secat fântânile şi zilele pun jar
În piua bolnavă acum de pojar.
De vipie cruntă totu-i pălit
Iar ziua desfată un soare cumplit.

E secetă, cum n-a fost vreodată,
Cămaşa-i lipită de trup, sfâşiată,
Aerul încins ne frige, pustiu,
Paharul secă de-atâta târziu. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Daruri și datorii

  • Ăştia nu sunt prietenii mei… Sunt ai dracului.
  • Mi s-a recomandat să nu mănânc înainte de culcare…Şi atunci, am mâncat după!
  • Să nu-i crezi pe greci când fac daruri, dar mai ales când fac datorii.
  • Poţi fi bătut la figurat şi cu banii luaţi la propriu…
  • Cine nu ştie nimic vorbeşte despre toate (Liviu Antonesei).
  • Nu mai da cu parfum peste rahat că pute şi mai rău.
  • La Hamburg nici nu au auzit de hamburgheri, la Paris am întrebat de parizer şi n-au ştiut ce-i aia…
  • S-au bucurat nespus, adică nu au spus la nimeni că s-au bucurat.
  • Ca să faci carieră, trebuie să fii erudit sau înrudit.
  • Adevărul poate fi mai necesar decât dreptatea? (Emilia Cristea).
  • Necazurile lucrează în trei schimburi… (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Culorile curcubeului

Pradă stărilor, emoțiilor, trăirilor țâșnesc
stoluri, stoluri de cuvinte,
ca într-o călătorie în necunoscut,
pulsează în noi continente,
purtate în buzunarul gândurilor,
se eliberează, apoi,
rostite sau scrise,
tălmăcite sau neînțelese,
pure sau încărcate, (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Cu degetul pe rană

 

  • Calitatea ecoului depinde şi de cea a sunetului original.
  • Oh, de câte ori cumpărăm tabloul numai pentru că ne place rama.
  • Aş vrea ca necrologul meu să-l scrie strănepoţii…
  • Prea multă minte strică, dar şi prea puţină.
  • Nu prea sunt bărbaţi fără antecedente şi femei fără anecedenţi.
  • Uneori mă întreb cum de reuşesc fotbaliştii să alerge cu viteza cu care vorbeşte crainicul.
  • Vrei să pui degetul pe rană? Spală-ţi, mai întâi mâinile!
  • Cine nu te aprobă nu este neapărat contra ta.
  • Prostia e internaţională dar are elemente de specific local. (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (7) PLOTIN (Neoplatonism)

„Lumea trebuie să fie marcată de legi și de ordine, pentru a fi scena vieții morale a omului, altfel ar fi haos, iar legea nu are o altă putere în afara celei de a duce la împlinire destinul; ea a fost dată indivizilor, iar ei o poartă cu sine și o folosesc…” – Plotin

Sunt la a 7-a expunere despre legătura între Filozofie și ideile, sentimentele împărtășite de oameni care transcend cunoscutul sau naturalul, precum și legătura cu alt tip de cunoaștere – sigură și rațională – , cu privire la natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență. Este legătura care poate asigura progresul.
Pentru a face filozofie se cere a avea o mare sensibilitate, atât de mare încât să încerci să intri în tine însuți, să cauți un punct de sprijin în gândirea ta care să te echilibreze și să ai puterea de a-i echilibra și pe ceilalți prin devoalarea contextului în care ai găsit acest punct de echilibru, să-l poți explica celorlalți. Aceasta au făcut o serie de filozofi, pentru a ajuta cu gândirea lor la bunul mers al acestei lumi. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

  • Să ne împăcăm cu Dumnezeu chiar dacă nu ne-am certat cu El niciodată.
  • A afirma că gândeşti e un act de curaj…
  • Anunţ: „Lapte proaspăt direct de la producător”.
  • S-a spus despre el că ştie să vorbească, dar că nu ştie să tacă.
  • Uneori e mai bine să nu ştii ceva, decât să ştii (Liviu Antonesei).
  • „În cadrul concursului de poezie, reprezentantul nostru a primit marele premiu pentru proză”.
  • Ideile tocite nu pot pătrunde nicăieri.
  • Orice regulă e făcută pentru a fi încălcată…
  • Excursiile prea organizate seamănă cu un program de lucru. (mai mult…)

Elisabeta Bogățan – Mihai Merticaru cântă în cor cu stelele

Fascinat de arhitectura desăvârşită a sonetului, de muzicalitatea şi frumuseţea sa aparte, Mihai Merticaru se supune cu succes „probei de foc” a rigorilor lui, așa cum dovedește în volumul „Vis și abis”, publicat de Editura Mușatinia, Roman, 2018.
Volumul are drept prefață eseul „Sonetul – regele poeziei”, în care autorul face o doctă prezentare a sonetului, declarându-și deplina adeziune la această poezie cu formă fixă.
Volumul se deschide cu suita de sonete „Parisul (în 14 sonete)”, grupare care amintește de „«coroana», culme a rigorii sonetului”, despre care autorul vorbește în eseul cu care începe volumul, dar Mihai Merticaru nu are ambiția de a scrie o coroană, ci doar sugerează o apropiere, prin suita sa de 14 sonete. care e dedicată, așa cum spune titlul, Parisului, „orașul lumină”: „Zi și noapte, Parisu-i feerie, / Un ocean de culori și de lumină”. Poetul reînvie momente importante din istoria orașului, din viața sa culturală: literatură, pictură, muzică, pictează în cuvinte minunățiile orașului. Atmosfera de înaltă elevație a Parisului are capacitatea de puternică transfigurare lăuntrică: „Începi subit să-ndrăgești tot ce urai, / Risipă de frumusețe-i prea multă.”. Finalul suitei, după etalarea splendorilor Parisului, este neașteptat, o afirmare a atașamentului față de locurile natale: „Rob nu vreau să-ți fiu, rămân ce-am fost, pietrean !” (mai mult…)

Ben Todică: La mulți ani Art-emis!

Stimate domnule ION MĂLDĂRESCU,
Stimată doamnă MARIA DIANA POPESCU,
Stimată redacţie,
Stimaţi colaboratori,
Sincere şi calde FELICITĂRI!
2019 este un an cu o semnificaţie aparte pentru dumneavoastră. Aniversarea unui deceniu de activitate a Revistei ART-EMIS în serviciul informării românilor din ţară şi din străinătate este o sărbătoare a noastră, a tuturor.
Oamenii CA DUMNEAVOASTRĂ ŞI COLABORATORII REVISTEI ART-EMIS sunt și vor fi întotdeauna pentru românii de pretutindeni exemplu de dăruire şi talent, capabili de abordări variate ca temă şi stil, curaj şi sinceritate în apărarea justiţiei, adevărului şi libertăţii românilor. Dreptul la liberă exprimare şi promovarea articolelor şi eseurilor de orice calibru al pregătirii profesionale şi vârstă în paginile revistei, sunt şi vor fi o parte importantă a succesului nostru continuu, al românilor oriunde s-ar afla.
Apreciind rigoarea şi profesionalismul de care daţi dovadă în conţinutul revistei, cu mare mândrie vă admirăm şi vă stimăm. Sperăm ca şi în continuare să fiţi fereastra noastră deschisă spre acasă şi vă promitem că vom continua să vă citim cu aplecare şi deosebit interes. (mai mult…)

Iurie Braşoveanu: Cristina Maria Niţă – Cerul din adâncuri

Edenul fluturilor

După manifestarea admirabilă a primului volum, ,,Dincolo de aripi„, cu plus de noblețe poetică şi profuză sensibilitate, Cristina Maria Niță revine în compania succesivei colecții de versuri, expuse între odoarele cerului său imponderabil.
Izvodire de gând modelat pe murmur de suflet şi convertit amplu în cuvânt despre avatarurile propriei naturi, despre semeni sau magnificența împărăției pământene, ,,Cerul din adâncuri“ este rodul înaripat al tăcerii înrădăcinate abscons, transfigurată de simțuri voltaice. Prin recentul volum, oarecum aşteptat ca idee de continuitate creatoare dar şi ca cerință indirectă, expresie a imboldului lăuntric, poeta se desprinde din metamorfoza aporiilor, ieşind să înveşmânte cu aura expansivității lumii sale, sanctuarul unei luxuriante destăinuiri de sine. Poezia sa, călită în iureşul labirintic al cotidianității ciclice, unde se învață creşterea în spiritul maturizării universale, deține forța magiei plutirii pe unda cuvântului măiestrit. Echilibrate ca valoare literară prin aspecte prozodice de ansamblu, emoțional dar şi ca mesaj, poeziile alcătuiesc trei capitole cu titluri ce justifica temele cel mai des abordate în creația sa. Fiecare poezie, din mărturisirile autoarei este ,,o porțiune de cale parcursă“, este vocea unui simțământ, erupția tumultului negrăit, trecut prin conştiința trăirii şi prelucrat cu originală piotimie. (mai mult…)

Vavila Popovici: Caut un om cinstit, un om cu bun simț!

Cuprinsă de furie/ mi-am izbit tâmpla-n perete./ Am văzut sticleții gândului/ sărind și lovind pereții odăii./ Am auzit glasul ceasornicului,/ despre timpu-n care trăim/ în limba lor clipele vorbind./ Cu o lanternă în mână am ieșit afară./ Nici țipenie de om!/ Atmosferă bizară./ Doar frunzele copacilor atârnau pe crengi,/ de lumina rece a lunii luminate,/ tremurând ca niște mici ființe/ mute și nevinovate./ M-am oprit și am vrut să strig: „Caut un om!”/ Da!, un om aș fi căutat,/ deși bănuiam că în acest timp,/ „omul” nu putea fi aflat./ Am luat pietre în mâini
și-am lovit în ziduri cu mânie./ Un șobolan în noapte fugea,/ între drumuri mai cumpănea;/ trupu-mi de teamă și scârbă/ ca un ocean se zbuciuma./ Și-atunci am strigat: „Caut un om!”/ Indivizi obosiți, unii de muncă, alții de dragoste,/ din case au ieșit,/ în jurul meu s-au adunat./ Crezându-mă nebună,/ bineînțeles că nimeni nu a căutat.
Unde să-l fi aflat?
(Din volumul meu de versuri „O mie și una de…poeme”) (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: apariții editoriale la Editura Mușatinia, Gheorghe A.M Ciobanu – scrieri

ciobanui

Un adevărat cavaler al Ordinului Condei, Gheorghe A.M Ciobanu este o emblemă a urbei romașcane, pe portativul muzicii cuvântului și a creațiilor literare, fie că sunt eseuri, proze sau încondeieri de moment, emanând prin toată ființa vitalitatea gândirii și creației minții umane.
De sărbătoarea creştină a Bunei Vestiri, pe 25 Martie 1925, se bunăvestea naşterea la Roman a celui ce avea să încununeze laurii socratici ai culturii urbei muşatine, viitorul profesor, eseist, prozator, poet, critic de artă, muzicolog, exeget al culturii romaşcane, Gh.
A.M. Ciobanu. După cursurile Şcolii primare nr. 4 şi a Liceului Roman-Vodă, în oraşul natal, este admis la mai multe facultăţi: Medicină, Agronomie, Filozofie, Drept. Din motive materiale urmează cariera didactică în învăţământ unde a profesat timp de 50 de ani, predând discipline diverse ca matematica, filosofia, istoria muzicii, istoria artelor plastice, logica, în diferite instituţii de învăţământ din oraşul Roman precum Liceul Roman-Vodă şi Institutul Teologic Franciscan. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ANECDOTE ADEVĂRATE

Când a apărut volumul meu umoristic „Înger cu coarne”, mi-am amintit de câteva întâmplări mai mult sau mai puţin hazlii, legate de lansarea unor cărţi ale mele.
„Şarpele şi cupa” a fost publicată de editura Junimea în 1972. Cartea a avut o presă bună, era inspirată din viaţa şi munca unui tânăr medic şi de acea titlul ei amintea cunoscutul simbol al medicinii. Intr-o zi, un tovarăş cu muncă de răspundere m-a luat de-o parte şi mi-a spus:
– E foarte clar că titlul cărţi e cu cheie, adică cu schepsis. Se înţelege că şarpele e duşmanul de clasă… Dar cupa? Ce ai vrut să spui cu cupa?
– Cunoaşteţi desigur lozinca patriotica CU PA-rtidul nostru în frunte, vom avea victorii multe? am răspuns cu voce mică…
– Sigur că da!
– Ei, bine, primele patru litere sunt CUPA… (mai mult…)

Vasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sinelui

Omul se înfățișează și se mărturisește prin faptele sale. Prin cărțile sale – scriitorul; prin tablourile și sculpturile sale – artistul plastic; prin muzica sa – compozitorul și interpretul. Pentru a nu induce sentimentul discriminării, îmi îngădui să afirm că orice om este, într-un fel sau altul, un mic/mare creator. În top, fără îndoială, se situează oamenii de știință, care, la rândul lor, și ei sunt totodată niște artiști.
Marii gânditori ai lumii au portretizat pe om în fel și chip. Pitagora, de exemplu, a zis că ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar Democrit că ,,Omul este un mic univers”; dar și ,,o ființă sociabilă”, după Aristotel. În timp ce Pindar cugeta că ,,Oamenii sunt visul unei umbre”, Homer cobora mai adânc în realitatea concretă, și crudă, înlăturând fardul metaforic: ,,Nu există ceva mai jalnic decât omul, dintre toate ființele câte respiră și umblă pe pământ”. Apropo: când a trăit Homer? ,,Probabil între sec. 12 și 18 î.e.n.” ‒ ,,precizează” ,,mic dicționar enciclopedic”, care… trăiește din anul 1972 încoace. Cutez a spune că marele gânditor și poet grec este contemporanul nostru. Și încă unul care știe pe-de-rost ce și cum e cu lumea de astăzi, îndeosebi cu cea românească. În care omul-politic și din structurile statului, stâlpii, cum ar veni – se arată marelui public precum ar fi creația satanei, nu a lui Dumnezeu. ,,Homo homini lupus” – ca s-o dăm olecuță și pre lătinie. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

DARURI ŞI DATORII

  • Ăştia nu sunt prietenii mei… Sunt ai dracului.
  • Mi s-a recomandat să nu mănânc înainte de culcare…Şi atunci, am mâncat după!
  • Să nu-i crezi pe greci când fac daruri, dar mai ales când fac datorii.
  • Poţi fi bătut la figurat şi cu banii luaţi la propriu…
  • Cine nu ştie nimic vorbeşte despre toate (Liviu Antonesei).
  • Nu mai da cu parfum peste rahat că pute şi mai rău.
  • La Hamburg nici nu au auzit de hamburgheri, la Paris am întrebat de parizer şi n-au ştiut ce-i aia…
  • S-au bucurat nespus, adică nu au spus la nimeni că s-au bucurat.
  • Ca să faci carieră, trebuie să fii erudit sau înrudit.
  • Adevărul poate fi mai necesar decât dreptatea? (Emilia Cristea).
  • Necazurile lucrează în trei schimburi…
  • Nu ştiam absolut nimic, dar acum nu mai ştiu nici atât.
  • El întreabă, el răspunde şi tot el nu-i de acord cu răspunsul…
  • Măgăriile nu pot fi justificate, dar uneori sunt explicate.
  • Dacă avem noroc, şi noi vom fi odată bătrâni (Beatrice Vaisman).
  • O femeie se poate îmbrăca în roz, în verde, în indigo. Şi un bărbat?
  • Cu cât maşina e mai scumpă, dăm mai mult respect: o parte propietarului, o parte automobilului.
  • Lucrurile nefăcute se răzbună.
  • Uneori e mai greu să scrii o felicitare decât un roman (Mihai Batog Bujeniţă).
  • Dacă eşti colţos, nu te da rotund.
  • Atunci afli câtă apă intră într-un pahar, când ţi se varsă în pat!
  • Feriţi-vă de vocea mulţimilor tăcute.
  • Orice volum de memorii ar trebui prefaţat de medicul autorului.

Tiberiu Tudor – poesis

tudor

Spre amurgul de jar

La vama de fum
a-nserării ascult
cum oile vin
prin pelinul mărunt,

Cum oile vin
prin pelinul amar
şi curg liniştit
în amurgul de jar

Şi curg liniştit
în amurgul de fum,
ca viaţa-mi curgând
liniştită de-acum,

Ca viaţa-mi curgând,
liniştit şi amar,
în seara de fum,
spre amurgul de jar.

Veronica Balaj – Interviu cu editor Emilia Ţuţuianu

Veronica-Balaj-foto-2016

În contextul actual, când se intersectează atâtea informaţii în domeniul cultural şi când totul se află cu repeziciune, ar fi o pierdere dacă accentele culturale dintr-o zonă sau alta a ţării nu ar intra în atenţie, nu ar fi parte din imaginea întreagă a efervescentei culturale naţionale. Orice act cultural este un adaos, un câştig adus spiritualității unei regiuni. O emblemă care se diversifică mereu prin valorile create de persoanele interesate de acest palier al existenţei. O individualizare spirituală, cu marca fiecărei culturi regionale este absolut necesară tocmai acum, mai mult ca oricând, când se poate vorbi de un amalgam cultural. Cum să ne individualizam? Cum să marcam ceea ce ne caracterizează şi ne preocupă, decât prin intervenții diferite, prin acţiuni variate, susţinute cu şi din dăruire?

Acest lucru îl exersează de ani buni şi dna. Emilia Țuțuianu din Roman care conduce Editura Muşatinia. În discuţia care urmează vom înțelege că mai există oameni pasionaţi, care nu-şi precupețesc forţele întru propagarea unor idei sau în interconectarea de valori culturale.

emilia-tutuianu

(mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

FEMEI GRASE

  • Am uitat să-ţi amintesc. De ce nu mi-ai adus aminte?
  • Dacă vorbeşti mai puţin, auzi mai multe…
  • Nu există femei grase, ci numai confecţii cu măsură mică.
  • Sunt mai multe posibilităţi de a lupta cu birocraţia, dar nici una nu funcţionează.
  • Mai multe muşte se îneacă în miere decât în oţet (La Fontaine).
  • Uneori, vârsta îţi schimbă personalitatea, alteori o funcţie nouă.
  • Cuţit-aş… as- cuţit…
  • De multe ori, tratamentul e mai greu de suportat decît boala.
  • Fulgerul nu e vestitorul tunetului, ci cauza lui. (mai mult…)

Vavila Popovici: Întâlnirea Trump – Iohannis, 20 august 2019

Ai încredere și acționează ca și cum ar fi imposibil să eșuezi.” — C.F. Kettering

Se produc schimbări în politica internațională, ceea ce nu trebuie să ne mire, fiindcă pământul se mișcă, oamenii se mișcă, marii actori ai scenei pe care se desfășoară viața se mișcă și ei… Dar nimic nu este întâmplător, ci se profilează căi noi care să ducă spre alte orizonturi, se produc schimbări ale priorităților care să ducă la înnoiri, evoluții și nicidecum la eșuări sau distrugeri. Viața ne-a dovedit că totul se supune, în final, unei ordini, rareori intervine hazardul care poate duce la distrugeri și acelea se reechilibrează, se recuperează în timp. Și toate acestea în favoarea omului, dar și cu voința lui și a Domnului. De multe ori, pierderi temporare au dus la câștiguri imense. Viața are sinusoida ei.
Trăim într-un univers emoțional. În unele țări populația este predominată de sentimentul afectiv, în altele acesta este compensat de rațiune; cred însă că istoria a avut de câștigat când cele două comportamente s-au salvat de la eșec, una pe alta, prin compensație, de cele mai multe ori învingând rațiunea. Și aceasta fiindcă omul este dotat cu o sferă largă a rațiunii, ceea ce lipsește sau există în cantitate prea mică în lumea animală și vegetală din jurul nostru. (mai mult…)

Emilia Amariei: Poesis

Arena cu fluturi

Strig în pustie
poate că voi dezlâna seceta, stârnind norii…
ploi răzlețe udă nisipurile muțeniei mele
rătăcit în propria minte
caut niște vânzători de zâmbete
să facă tumbe prin sufletul meu
ca printr-o arenă cu fluturi

în aula singurătății se așază niște raze
ele așteaptă apa vie a cunoștinței binelui și răului
profesorul nu-și mai împarte cuvintele
razele se ridică și pleacă
scaunele plâng în întuneric
liniștea ruginește pereții inimii
universitatea aceasta are un mare coeficient de risc (mai mult…)

Virgil Răjeşu: Scrisoare deschisă către Uniunea Scriitorilor de Limbă Română

Când am fost invitat să mă înscriu în societatea Dvs., nu am ezitat nici o clipă, ba am aderat cu bucurie deosebită, considerând că avem nevoie de asemenea organisme care cultivă și se îngrijesc de limba română, în această perioadă de nesiguranță de toate genurile, de tendințe de desfigurare a ființei naționale și de asalt fără precedent al neologismelor de import.
Din nefericire, nu după multă vreme după ce am devenit membru cu drepturi depline al Uniunii și înainte de a trimite către revista acesteia ceva din scrierile mele, primeam – via E-mail – câteva recomandări, prin care eram atenționat să țin cont de așa-zisul ÎNDRUMAR STILISTIC întocmit de o doamnă cu numeroase funcții în USLR și coordonator al revistei.
N-am înțeles și continui să nu înțeleg cum puteți pune în circulație, cu o ușurință condamnabilă, un îndrumar inept și monstruos, care nu are nici în clin, nici în mânecă cu literatura. Nu știu conform cărui drept își arogă doamna respectivă (după cât se pare și autoare a Îndreptarului) sarcina de a da membrilor USRL indicații despre modul în care trebuie să gândească, să simtă și să se exprime, ba și să folosească limba română.
Ca să nu fiu acuzat de subiectivism, supun atenției cititorilor și celor intertesați, câteva mo(n)stre de recomandări, cu unele comentarii pe care nu lmi le pot reprima.
Ce poate însemna stupiditatea unor formulări de genul acesta
: ”am constatat … o tendință pronunțată spre un limbaj stilistic … vetust și osificat, cu expresii previzibile, excesiv de formale, rigide, inclusiv la textele în proză sau în cele de analiză critică” ?
Cum adică ?Nu sunt admise spre publicare textele care conțin diminutive” ? Cine vă dreptul să instituiți cenzura textelor ? Aproape că nu există revistă care să nu menționeze că orice exprimare aparține autorului și el răspunde de textele publicate. Nu doar atât. Există limbă fără diminutive ? Sau ele trebuie păstrate numai pentru grădiniță ?! (mai mult…)

Mihai Merticaru – sonete

SONETUL CONVIETUIRII FERICITE

Împărțim un vis și-o împărăție,
O inimă cu două luminișuri,
Un munte cu abisuri și suișuri
Și-un fermecat izvor cu apă vie.

Ne cățărăm pe-aceleași povârnișuri,
Cât mai departe de viața pustie,
Dragostea ne e marea bogăție,
Cântăm pe-o vioară cu două arcușuri.

Adesea ne-ntâlnim în același gând,
Vrăjiți, rătăcim printr-o melodie,
Ne troienim în iluzii surâzând (mai mult…)

Galina MARTEA: Creația artistică în „AREOPAGUS”, de Veronica Balaj și Cristina Mihai (Editura Mușatinia, 2019)

Recent la Editura Mușatinia, editor Emilia Țuțuianu, a fost publicat volumul Areopagus, autorii acestuia fiind consacrații scriitori și jurnaliști Veronica Balaj și Cristina Mihai. Într-o tinută editorială admirabilă, lucrarea în cauză este captivantă prin conținutul său plin până la limită de subiecte nespus de interesante ce datează acțiunile firești ale omului creator din acest univers. La fel și coperta cărții este demnă de atenție și foarte frumos ilustrată, realizator Dorin Dospinescu (și redactor șef al editurii), imaginea în cauză reprezentând organul suprem de judecată și control din orașul stat Atena din regiunea Attica, dar și sculptura cu zeița-patroană a orașului Atena. În această ambianță estetică se înscrie, cu mult prestigiu, și prefața cărții realizată de Paul Eugen Banciu (distins scriitor, în mod aparte romancier și eseist, editor de reviste literare, scenarist de film, ziarist român), întitulată „Judecata literatorilor”.
Construită pe elementul fundamental al muncii creatoare, Areopagus este o lucrare de interviuri sau, mai bine zis, este o creație jurnalistică prin intermediul căreia se regăsesc scriitorii români contemporani din întreaga lume. Cu un conținut de 202 pagini, cartea Areopagus a Veronicăi Balaj (poetă, prozatoare, romancieră, publicistă, jurnalistă) și a Cristinei Mihai (jurnalistă, poetă, publicistă) este opera literară scrisă sub formă de dialog prin care se înregistrează convorbirea dintre personaje, comunicarea dintre generații, dar mai ales convorbirea între reprezentanții culturii românești de ieri și de astăzi, personalități care știu cum să proiecteze lucruri pline de valori spirituale necesare societății românești. Anume prin acțiunea trăirilor spirituale această lucrare reprezintă forma unui

Veronica Balaj_coperta selectiv-Areopagus

(mai mult…)

George PETROVAI: Cine-i vinovat că românul își taie craca de sub picioare?

Anul acesta (mai exact în decembrie) se vor împlini 30 de ani de aflare în treabă, perioadă de timp în care cârmuitorii de toate culorile politice au făcut tot ce le-a stat în putință ca România și cetățenii ei rămași acasă să-și taie de zor craca de sub picioare. Păi cum altfel să-ți explici că o țară înzestrată de Creator cu de toate (fabuloase bogății ale solului și subsolului, climă blândă, relief prietenos, rețea hidrografică generoasă, binecuvântată așezare geografică pe cursul inferior al Dunării și taman la intersecția drumurilor/intereselor occidentale cu cele orientale, popor de-o providențială răbdare) a ajuns la coada țărilor din Uniunea Europeană la toți parametrii care ilustrează nivelul real de trai, cu o datorie externă de circa 100 miliarde euro, un gol populațional de peste patru milioane suflete (am în vedere doar românii expatriați în antinaționala perioadă postdecembristă, nu și milioanele de vieți intrauterine curmate legal de medici), cu o mentalitate complet dată peste cap, un învățământ ce nu precupețește niciun efort politico-financiar pentru ca numărul analfabeților funcționali să sporească an de an, o tot mai precară sănătate a nației (vezi jalnica stare a atâtor spitale și înfricoșătorul număr de farmacii), cu un stat în necontenită disoluție și un viitor tot mai nesigur pentru urmași, nu doar de mântuială pregătiți să preia ștafeta național-europeană, ci și înstrăinați aproape cu totul de autenticele fundamente ale românismului?! (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (V) STOICISMUL ROMAN

Trebuie să alegem un loc sănătos, nu numai pentru corp, dar și pentru moravurile noastre. ” – Seneca

În eseul anterior am vorbit despre Stoicism, ca fiind o școală a filozofiei elenistice fondată de Zeno din Citium, la Atena, la începutul secolului al III-lea î.Hr. O filozofie a eticii personale, inspirată de sistemul de logică a lumii naturale. Conform învățăturilor sale, calea către fericire a omului începe din momentul în care acceptă să nu fie controlat de dorința de plăcere sau teamă de durere, folosind mintea pentru a înțelege lumea, când oamenii lucrând împreună se comportă corect unul față de celălalt.
Filozofia stoică ne vorbește despre libertate, fericire și virtute. Scopul stoicilor era, în primul rând libertatea interioară, sufletească – scut împotriva nedreptății și tiraniei. Ei considerau că „Virtutea este singurul bine” pentru ființele umane, iar lucrurile exterioare – cum ar fi sănătatea, bogăția și plăcerea – nu sunt bune sau rele în sine, dar ele trebuie străbătute de virtuți. (mai mult…)

Victor Ravini – Prea mulți își bat joc de ciobani

Guvernul francez își bate joc de ciobanii francezi. Administrația franceză le interzice transhumanța chiar și de pe un munte pe alt munte vecin, sub diferite pretexte și le impune tot felul de norme absurde și restricții, numai ca să îi bage în faliment. Oile franceze sunt duse la ecarisaj, ca să le transforme în conserve pentru pisici și se importă cu avionul oi congelate din Australia și Noua Zeelandă. Probabil că cineva profită din asta. Și cine profită din faptul că sute de ciobani și agricultori francezi ajunși la disperare se sinucid în fiecare an, iar familiile lor sunt expropriate și rămân pe drumuri, cu datorii financiare rămase pe seama urmașilor? Dar numai în Franța se duce o politică dușmănoasă împotriva țăranilor? O fi ura orășenilor față de țărani un fenomen european? De unde vine ura orășenilor noștri față de ciobanul din Miorița? De ce a devenit politic corect să își bată joc toți nătărăii de Miorița, de Eminescu și de toate valorile noastre culturale? Știu birocrații mai bine decât știe ciobanul, de câți câini are el nevoie să se apere de lupi, de urși (mai mult…)

Vavila Popovici – IEȘIREA DIN PEȘTERĂ

Lăsați fecioarele să viseze sub cerul albastru, curat, luminat,/ ca visul vieții, în tihnă, să poată fi devoalat…/ Și numai apoi, trezindu-se,/ cu ochii mari, plini de vise și speranțe,/ vă vor crede zei păzitori,
și vă vor dărui dragostea lor./ Numai atunci!/ Lăsați fecioarele să-și termine visele!

Conform Dicționarului limbii române libertatea este „posibilitatea de a acționa după propria voință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.” Libertinajul reprezintă viață în libertate cu un comportament desfrânat, destrăbălat, în afara bunului simț și a legilor morale.
Mulți confundă cele două noțiuni, ne înțelegând că omului, într-adevăr, poate face orice, dar că foarte puțin din tot ceea ce poate face îi este folositor. Părintele Nicolae Steinhardt spunea că „Libertatea nu se confundă cu libertinajul și nebunia”.
Conștiința și voința sunt cele care aleg și îmbrățișează făcutul de bine sau de rău, iar alegerea trebuie să nu stânjenească pe cei din jur și totodată să fie conformă cu legea morală. Libertatea, precum și moralitatea sunt daruri date de Dumnezeu. Sunt tineri, adolescenți și mulți dintre oamenii maturi care confundă libertatea cu libertinajul, unii din necunoaștere, alții din naivitate cad în plasa (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

BACŞIŞ

  • Dacă îl contrazici pe prost, rişti să fii multă vreme cu prostul în discuţie.
  • ANAlistul şi ANAlfabetul au, totuşi, ceva ANAlog.
  • Nu ştim prea multe şi unii nici măcar nu ştiu cât de mult nu ştiu.
  • Opoziţia este întotdeauna în minoritate, altfel ar fi la putere.
  • Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere (zicere japoneză).
  • „Aşa cum e artrita şi artroza, avem celulita şi celuluza”…
  • Totdeauna există soluţii pe termen lung, numai proştii nu le văd…Şi nici noi!
  • Succesul şi invidia sunt fraţi siamezi.
  • Omul e om oriunde şi mârlanul la fel…
  • Cine nu urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului (zicere chineză).
  • Unele idei strălucesc prin absenţă. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

AVOCADO

  • Of, îmi spune o vecină, ştii la cât a ajuns un kilogram de avocado?
  • La cât? întreb eu politicos.
  • Nu mai întreba, îmi răspunde. O avere! Atâta costă, mai bine să nu ştii…
    Mă întâlnesc puţin mai târziu cu dentistul Kleinergrois.
  • S-a scumpit grozav avocado, îi spun ca să intru în vorbă.
  • Dar ce? se miră el, ţie îţi place avocado?
  • Îmi place, mărturisesc. Îl amestec cu un ou tare, il frec cu puţină sare şi cînd îl ung pe pâine adaug câteva feliuţe de castavete.
    -Asta ar trebui să te îngrijoreze, constată dentistul. Vin acum de la cursul de psihanaliză clinică. O simplă interpretare ar trebui să te pună în gardă. Fără îndoială, castravetele denotă preocupări sexuale, feliuţele o dominantă sadică, iar oul tare înseamnă o (mai mult…)

Daniel Marian – Cronică Literară: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zările

Oriunde şi oricând se află poetul, ştiu că e bine: şi poetul, şi locul şi timpul. Şi trebuie să se afle întru consfinţirea trecerii poetului prin acel loc şi timp care astfel pot deveni minunate.
Asta simt eu ca pe ceva axiomatic de mai dinaintea expresiei ’de când lumea’.
A scrie despre Nicolae Vălăreanu Sârbu este precum a omologa petrecerea împreună
cu nepetrecerea timpului, locului şi amănuntelor interaxiale. „Insomnii de lumină” ar fi aşteptat
de mult, nu ştiu de ce abia acum se-ntâmplă, la câte insomnii şi la câtă lumină. Poezia e cea pe
care o ştim fără a trebui căutată, doar ce a mai înflorit universul poetic la timp de înflorire.
„era o miză şi singuri/ doi invalizi/ ne validam reciproc ideile// la masă sub viţa de vie/
visez cum plouă/ şi desenez o umbrelă// timpul alunecă pe(ste) pietre/ vocea ta sparge tăcerea/ (mai mult…)

Tiberiu Tudor – Nisipul Căilor Lactee

Când umbrele acestea stranii
Mă vor chema în lumea lor
Punându-mă să-ţi număr anii
În vântul înfricoşător

Vei fi numai un chip de piatră,
Fără priviri şi fără glas,
Lângă clepsidra răsturnată
A timpului ce-a mai rămas

tudor

(mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

CAPRA VECINULUI

  • Un condiment in exces poate face de nemancat cel mai grozav aliment.
  • Umorul indeamna la reflectie, dar nu toti sesizeaza indemnul.
  • Daca furtul era fara riscuri, ce-ai fi vrut sa-ti aduc?
  • Nu conteaza ce stii, ci pe cine stii…
  • Exista prieteni de nevoie, prieteni pentru nevoie si prieteni in afara de orice nevoie (Pam Brown).
  • Banii nu aduc fericirea, daca sunt putini..!
  • I-am spus ca nu-i frumos sa doreasca moartea caprei vecinului. Mi-a raspuns ca n-are nimic cu capra, poate sa moara vecinul.
  • Primim prea multe informatii… De acea nu mai inteleg nimic.
  • Multi amici, putini prieteni…
  • Oamenii se schimba, dar uita sa spuna asta celorlalti (Lilian Hellman). (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SIMPTOMELE NEVROZEI

  • Ştii la ce concluzie am ajuns? mă întreabă Oiţerman.
  • Ai ajuns la o concluzie? mă mir eu candid.
    Domnul Oiţerman despădureşte ziarul cu gesturi leneşe şi-mi arată un articolaş: „A escrocat un milion”.
  • Tipul ăsta care a escrocat un milion o să scape destul de ieftin, mă informează el. Avocatul lui a reuşit să demonstreze în instanţă că n-a făcut-o cu intenţie. Clientul lui suferea încă din copilărie de nişte complexe şi obsesii, întotdeauna a visat să aibe un milion pe care nu i l-a dat nimeni…
  • Ce legătură are?
  • Are. Acum priveşte aici: „Trei accidentaţi grav pe trecere pietoni”. Pot să-ţi relatez conţinutul, pentru că am citit. Un şofer a intrat cu o (mai mult…)

Veronica Balaj: Cosmisian, un autor inedit

Comisian - Mouelle Roucher

Mouelle Roucher,  ,„Dezliterarea”  vol I

Înnoirile în creația literară, continuă. Sunt necesare. Fac parte din însăși ființa scrierii.Nu mă refer în mod special la cunoscutul val nou din literatura franceză a deceniilor trecute .Desigur, ecourile sale s-au diversificat și , firește s-au ampretat cu nota personală a scriitorilor care i-au urmat. Scriitorii tineri , cu talent, au cale liberă de-a se afirma într-o formulă novatoare .Este și cazul tânărului autor Cosmisian , care a semnat acest volum,Mouelle Roucher cu subtitlul Dezliterarea , incitant încă de la prima vedere. Ce va să zică acest termen oarecum inventat ? Este sublinierea conceptului , validat de vremuri și timp că,odată plecată în lume , o carte, își are propriul destin. Independent de creatorul său. La acest fapt se mai adaugă și o concepție proprie autorului Cosmisian, urmare a unei meditații profunde apropos de raportul și influența cuvântului scris asupra lumii. Intenția novatoare este explicitată în capitolul al 14-lea al volumului în atenție, unde autorul precizează: ,,Dezliterarea”este momentul în care cuvintele se desprind de structura lor firească, este un timp, aș zice, când cuvintele desprinse…au libera circulație să creeze o nouă poveste . Așa am putea parafraza concepția autorului. (mai mult…)

Vavila Popovici: Mahalagismul zilelor noastre

Uneori ajungem să plătim noroiul mai scump decât aurul. Asta pentru că nu mai distingem valorile de nonvalori” – Rita Drumeș

Termenul de mahalagism provine din limba turcă, în trecut el desemnând orice fel de cartier, fără să se fi făcut vreo distincție a nivelului de trai. Întreaga familie lexicală a cuvântului – mahalagiu, mahalagesc, mahalagism – a căpătat treptat o aură defavorabilă, făcând trimitere către vulgaritate, grosolănie.
Mahalagismul este definit de dicționare drept vorbă sau expresie vulgară, bârfă, clevetire, defăimare, calomnie, bădărănie, având sinonimele dintre cele mai cunoscute: impolitețe, mârlănie, mitocănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, necioplire.
Într-un eseu scris cu câțiva ani în urmă detaliam acest comportament și totodată îl atribuiam lipsei de educație din familie sau anturajului avut. Devenit obicei, individul care îl practică nu ține seamă că poate stânjeni pe cei care nu sunt obișnuiți cu comportamentul abject – mahalagismul – manifestat prin gesturi, cuvinte și fapte. (mai mult…)

Dorel Schor – O dată pe an

De atâta slujbă şi ore suplimentare, nu-l mai vizitasem pe Menaşe cam de mult, aşa că duminică seara, la o oră onorabilă, i-am sunat la uşă. Mi-a deschis Rozica, niţel ciufulită, cu un zâmbet obosit şi m-a poftit în bucătărie. Fără protocol… Menaşe curăţa nişte usturoi. Dar nu o măciulie sau două, sau trei, să zicem. În faţa lui se adunase o grămadă cât să ajungă unui regiment!
– E pentru vineri seara, mă lămuri Rozica. Punem murături. O să avem musafiri…
Luni spre seară, citeam ziarul pe banca din faţa blocului când Menaşe tocmai venea încărcat ca un măgar: sacoşe pline cu pungi de făină, zahăr, carne, ulei, mezeluri şi câte şi mai câte…
– S-a anunţat vreo scumpire? m-am interesat.
– Păi, nu avem sindrofie vineri seara? Scuză-mă, dar trebuie să alerg după vin şi răcoritoare… Pa! (mai mult…)

Emilia Amariei – poesis

Nu așa se moare…

Nimeni să nu plângă! Am plecat, de-o vreme,
Dar n-am fost prezentă nici la moartea mea!
Dispărând răpită de furtuni extreme,
În prohodul lumii care pătimea…

Mi se sparge gândul sub cazmaua rece,
Lovituri de brațe îi prind zbaterea,
Eu ascunsă-n taina care mă petrece,
Dincolo de moarte-mi caut nașterea…

Emilia Amariei

(mai mult…)

Adrian Alui Gheorghe: Un secret păstrat cîteva mii de ani: DE CE S-A SCUFUNDAT ATLANTIDA?

––-
La ”prăvălia cu poezie”, astăzi avem marfă din Banat, din viitoarea capitală culturală europeană, acolo unde (și de unde) un vînt de Vest adie (cînd nu suflă de-a binelea!) dînd oarece speranță românilor din celelalte provincii românești, de la Madrid la Roma, de la Chișinău la Bruxelles, de la București la Cernăuți, de la Viena la Piatra Neamț, pe principiul deja clasicizat: ”Azi în Timișoara, mîine în toată țara!”. Că România de azi nu mai e între granițe fizice, ci între granițele limbii, cum bine a zis poetul, așa că țara este mare după cît de împrăștiați prin lume sunt românii. Vă dați seama că am devenit peste noapte imperiu? Din neatenție. Să-l gestionăm? De ce nu? Cu blîndețe, dînd autonomie nu statală, ci individuală…! Brrr, mi-e frică de urmări.
Bine, gata introducția, să ne întoarcem la poezie, că numai asta contează. În afara poeziei omul este, dar nu are identitate sufletească.
Cum arată un ”Exil de zi și de noapte” (cu varinta și în limba franceză!) numai Veronica Balaj (din Timișoara) poate să ne spună, pentru că volumul ei apărut recentuț la Editura ”Anthropos”, cu titlul enunțat mai înainte, este o mărturie din această recluziune voită sau nu, dar trăită. De fapt, cine nu este în exil pe pămînt? (mai mult…)

Veronica Balaj: Poeme întomnate, autor Rodica Pop

O carte ca o mărturie
Un al doilea volum în ierarhia unui om al scrierii literare nu este nicidecum pe locul doi decât cronologic vorbind. El face parte dintr-o trăire permanentă, ca un flux interior pe care, orice poet și-a asumă ca pe o stare de viață, de existență. Aceste POEME ÎNTOMNATE, Edit. Eurostampa, Timișoara, 2016, sunt de fapt, rodul unor gânduri îndelung cizelate, trăiri transferate în cuvinte, în simboluri care susțin unitatea cărții. Ne-am putea opri la câteva dintre acestea cum ar fi, trecerea timpului și adăugăm ca argument, denumirea primului volum, Timp personal. Timpul se constituie frecvent ca leit-motiv din care se ivesc imagini poematice cu valabilitate general-umană. Autoarea nu este copleșită de teamă, n-o încearcă o angoasă, visele și tăcerile timpului sunt acceptate ca ceva firesc: ,,bucuria visării/stau pe-o câmpie/întinsă/sub un cer/în amiază/meditez/cât de scurtă/e viața /numai/cuvântul durează” (pg. 32)De fapt și titlul duce spre această priveliște dulce-amăruie a vremii în derularea sa implacabilă,ajungând pentru autoare la tărâmul toamnei care în subtext înseamnă rodul . Acumularea. Înțelepciunea, raționala percepție a raportului cu viața care-și are normele sale dincolo de voința personală. Nu ai ca om, ca ființă singulară în felul tău, nu ai altă cale decât să aduni cele care te pot îmbogăți într-o toamnă a vieții ajuns. (mai mult…)

Vavila Popovici: ÎNGÂMFARE vs. MODESTIERenata Alexe – Vibrații liriceAlexandru Dospinescu – versuriDorel Schor – ziceriIrina Lucia Mihalca – versuriDorel Schor – ziceriVavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (7) PLOTIN (Neoplatonism)Dorel Schor – ziceriElisabeta Bogățan – Mihai Merticaru cântă în cor cu steleleBen Todică: La mulți ani Art-emis!Iurie Braşoveanu: Cristina Maria Niţă – Cerul din adâncuriVavila Popovici: Caut un om cinstit, un om cu bun simț!Emilia Ţuţuianu: apariții editoriale la Editura Mușatinia, Gheorghe A.M Ciobanu – scrieriDorel Schor – schițeVasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sineluiDorel Schor – ziceriTiberiu Tudor – poesisVeronica Balaj – Interviu cu editor Emilia ŢuţuianuDorel Schor – ziceriVavila Popovici: Întâlnirea Trump – Iohannis, 20 august 2019Emilia Amariei: PoesisVirgil Răjeşu: Scrisoare deschisă către Uniunea Scriitorilor de Limbă RomânăMihai Merticaru – soneteGalina MARTEA: Creația artistică în „AREOPAGUS”, de Veronica Balaj și Cristina Mihai (Editura Mușatinia, 2019)George PETROVAI: Cine-i vinovat că românul își taie craca de sub picioare?Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (V) STOICISMUL ROMANVictor Ravini – Prea mulți își bat joc de ciobaniVavila Popovici – IEȘIREA DIN PEȘTERĂDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeDaniel Marian – Cronică Literară: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zărileTiberiu Tudor – Nisipul Căilor LacteeDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeVeronica Balaj: Cosmisian, un autor ineditVavila Popovici: Mahalagismul zilelor noastreDorel Schor – O dată pe anEmilia Amariei – poesisAdrian Alui Gheorghe: Un secret păstrat cîteva mii de ani: DE CE S-A SCUFUNDAT ATLANTIDA?Veronica Balaj: Poeme întomnate, autor Rodica Pop

Octavian Curpaș- Despre jurnalismul de calitate ca demers cultural, într-un dialog cu Lucian Hetco, editor şi redactor şef al revistei „Agero”

Odată ce te-ai decis să te stabileşti într-o altă ţară, trebuie să iei în calcul că orice adaptare la o nouă cultură este o provocare ce presupune ani de zile de muncă susţinută. Cu o astfel de provocare s-a întâlnit şi poetul şi eseistul român Lucian Hetco, editor şi redactor şef al revistei “Agero”. Acesta ajunge în 1990 în Germania, unde i se deschide un nou orizont. Fiind dintotdeauna, un om corect şi disciplinat, reuşeşte să adopte mai uşor decât alţi etnici români aflaţi aici, valori şi deziderate ce pun pe primul loc ordinea, perseverenţa şi calitatea. Ca dovadă stă şi faptul că de 20 de ani, Hetco este angajat al trustului german TELEKOM, unde în prezent, deţine funcţia de şef de proiecte în domeniul informatic, cu atribuţii manageriale. Lucian Hetco s-a născut în 1963, la Oradea, este căsătorit cu Renate şi are doi fii, Bruno (22) şi Patrick (12). În 1986, acesta şi-a luat licenţa la Facultatea de Ştiinţe Economice din Timişoara. >>>

Medalii de onoare oferite de Comunitatea Evreiască din Roman

Miercuri, 28 martie, Sinagoga „Leipziger” din Roman a fost gazda unei ceremonii speciale, dedicate susținătorilor proiectului de reabilitare a lăcașului de cult al evreilor.

Printre invitații la manifestare s-au aflat președintele Federației Comunităților Evreiești (FCE) din România, doctor Aurel Vainer, deputat, vicepreședintele Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare, inginer Paul Schwartz, vicepreședintele FCE din România, Alexandru Marinescu, director al Editurii „Hasefer”, preotul Cristian Gălățeanu, președintele Asociației „Caritas” Roman, inginer Boris Cepalis, președintele Comunității Elene din Roman, Eusehnie Cărpușcă, președintele Comunității rușilor lipoveni din Roman, oameni de cultură din Roman și cîțiva membri ai comunității evreiești din oraș.

Read the rest of this entry »

Constanţa Buzea – poezie


Acolo unde cred că eşti

Acolo unde cred că ești
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticla par
Pădurile de brad brumat. >>>

Sorin Andreica- Petiție către vremurile odioase

 

Eu de la naționalizarea și etatizarea băncilor din 1947-48 până azi

Fragmente

Bună ziua
Mă numesc Sorin Andreica şi ar fi o întreagă istorie despre mine de la naţionalizarea şi etatizarea băncilor din 1947-1948 până azi (naţionalizare-etatizare) mai ales că tinerii sunt interesaţi de perioada odioasă şi trebuie să ştie, nici eu nu mă consider bătrân pentru că am doar 44 de ani. >>>

Ştefan Remus, iconarul căruia i-ar plăcea să fie „zugrav de subţire“ :

pictor, Roman

„Pictarea unei icoane nu ţine doar de meşteşug“

 Deşi cu foarte multe expoziţii la activ şi cu un curriculum vitae impresionant, artistul Ştefan Remus consideră că tot ce-a făcut până acum au fost doar studii de înţelegere a fenomenului şi a limbajului plastic, drumul lui fiind pe tradiţia creştină românească de pictură, dorindu-se a fi un succesor al şcolii lui Pârvu Mutu şi al lui Savu Moga prin importanţa, minuţiozitatea şi atenţia redării chipului, prin păstrarea tradiţiei bizantine şi linia canonică a reprezentării. Dintr-un scurt interviu vom afla care sunt reperele lui stilistice, canonice şi duhovniceşti. >>>

Octavian D. Curpaș – Interviu cu Vavila Popovici

Poetei şi prozatoarei Vavila Popovici ştiinţa i-a dat multe cunoştinţe, însă literatura a încercat să o  înveţe ce să facă după aceea, cu ele. Ştiinţa i-a  exersat şi i-a ordonat mintea, iar preocupările artistice şi literare i-au şlefuit-o, atât cât s-a putut. Născută la Suliţa, în judeţul Hotin, în nordica Bucovină (actualmente Ucraina), Vavila Popovici a deprins periodic sensul cuvântului adaptare, pentru că a copilărit în diferite oraşe, a schimbat mereu şcolile, a pierdut şi a câştigat prieteni. Pentru ea, cea mai frumoasă amintire din >>>

Tudor Ghideanu- aniversare: Melidonium vă urează La mulți ani!

S-a născut la 30 martie 1938, în Cordun (Roman) jud. Roman copilărind în împrejurimile orașului, înscriindu-şi numele în rândul personalităţilor urbei mușatine. Profesorul universitar doctor emerit Tudor Ghideanu este un cunoscut filosof, publicist, prof.univ.dr.emerit. 

Rar avem ocazia să prezent o personalitate atât de distinsă, roditoare în multe domenii şi familiară înălţimilor de cuget şi simţire românească precum filosoful TUDOR GHIDEANU. Jumătate de secol a căutat repere în axiologie, pentru a ne oferi o viziune nouă despre natura valorilor – şi ne-a surprins cu atâtea poveşti de suflet care îi alcătuiesc destinul, încât rămânem fascinaţi ori de câte ori >>>

Ben Todică – Zidiri în spiritualitate: ÎPS Ioachim Băcăuanul

scriitor, regizor, Australia

Cu smerită recunoştinţă şi aleasă preţuire, de departe, încerc sa aduc un omagiu Î.P.S. Ioachim Băcăuanul, din depărtările Australiei, cu prilejul aniversării zilei de naştere, ani de rodnică arhipăstorire la cârma Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului .

Bunul Dumnezeu să ni-l ţină sănătos şi în putere întru mulţi ani!

Dintotdeauna activitatea misionar-creştină şi-a găsit ecou în toată lumea. Fapte ziditoare, trudă şi smerenie pentru binele Bisericii Ortodoxe Române, pentru binele Neamului Românesc. >>>

Mariana Gurza – ÎPS Ioachim Băcăuanul ,,Iconom al lui Dumnezeu”

Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului împlinește astăzi, 29 martie, 58 de ani. Născut la 29 martie 1954 în localitatea nemţeană Stăniţa, Preasfinţia Sa a intrat ca frate la Mănăstirea Neamţ la vârsta de 14 ani, a absolvit Seminarul Teologic din Neamţ şi apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti. În anul 1980, a fost tuns călugăr la Mănăstirea Bistriţa. În anul 1990, a plecat la studii la Institutul „Saint Serge” din Paris, unde a susţinut teza de doctorat. În anul 1998, a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în scaunul de Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului.  >>>

Gh. A. M. Ciobanu- Anastasie Crimca, primul maestru al miniaturii

publicist, eseist, Roman

Peste un deceniu se vor rotunji patru secole de când Anastasie Crimca, pe atunci Episcop de Roman în ultimul an de păstorire a acestor ţinuturi dăruia, uneia din cele mai subtile ramuri a artelor plastice – miniatura de manuscris – TETRAEVANGHELIARUL din 1607, considerat ca fiind prima lucrare din bogatul şir al creaţiilor sale de acest fel. >>>

Constantin Tomșa – Perenitatea și actualitatea lui Calistrat Hogaș

În anul în care s-au împlinit 160 de ani de la naşterea şi 90 de ani de la  moartea celui al cărui nume a devenit emblematic pentru Piatra-Neamţ, – am numit pe Calistrat Hogaş, prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, un nume cunoscut şi apreciat în lumea criticii şi a istoriei literare actuale, pune la dis­poziţia cititorilor interesaţi o nouă carte despre cel pe care George Călinesu- în a sa «Istorie a literaturii române de la origini până în prezent» 1-941), îl considera: „…un diletant superior cu o singură coardă şi ca atare un scriitor minor. Însă un minor mare”, iar Tudor Vianu era de părere că este un Creangă trecut prin cultură.

Calistrat-Hogaş

>>>

George Anca- Întâlnire cu Bărăganul

Cântecul drumului 

M-am dus în munţi frângându-mă ca o nuia Sub stânca în spume; m-am oprit lângă ea Cu pasul oricărui năpăstuit. Duc ierbile grânele unite Aduc zarea cu lutul să se mărite. Mă-mpresor cu copacii lopătând aerul ei sunt tristeţile ei amintirile Înfloriţii copaci înstelaţi îmi sunt fericirile Depărtarea mi-e viitorul Înalţ fericirile belşugurile Cum doar ţărâna mea dădea foşnetul gustat al snopilor Pe vremea când porneam din Calea Robilor. Sunt în multe dimineţi o umbră de porumbel.  >>>

Ben Todică: „În două lumi”- interviuri și ecouri (I)

ÎN DOUĂ LUMI de Ben Todică, Ed. Singur 2011

Soţiei mele Ming şi celor trei copii ai noştri  Carol, Eric şi Guardeni care cu răbdare şi dragoste m-au sprijinit să trăiesc această experienţă literară

 MĂRTURIE ŞI MULŢUMIRI

 Această carte m-a aşezat pe mine, autorul ei, în scaunul cititorului ca să descopăr puterea şi măreţia divină a cuvântului scris.

Am început să realizez cât de aproape sunt de creatorul meu, să simt că sunt plămădit după chipul şi asemănarea sa, că atunci când vorbesc, Dumnezeu este în mine şi că eu nu aş exista fără el – “pentru că la început a fost cuvântul şi cuvântul era Dumnezeu“.

>>>

Constantin Bârjoveanu: 12 ani de tăcere

 „Talent, spirit de observaţie, receptivitate spre cunoaştere, excepţională putere de munca, toate au format un conglomerat de „roci şlefuite“ în manieră artistică, care alcătuiesc testamentul lăsat de Constantin Bârjoveanu romaşcanilor“  (Emilia Țuțuianu)

  Trecut-au anii dar fără “Pisălog” 

“Aşa l-am cunoscut în ultimii săi ani, ca pe „Pisălogul” de la „Gazetă” şi mai puţin cu numele-i de Bârjoveanu. Necunoscutul de pe stradă şi prea cunoscutul cel din toate punctele cardi­nale ale culturii romaşcane. Mai mult un „Polilog”, îmbrăcat în prietenoasa şi modesta-i înveşmîntare de „Pisălog”. De şapte ani, din nemiloasa ţărînă de care, simbolic parcă, s-a îndepărtat de ea pînă în penultima zi a vieţuirii sale, prin icarianul Deltaplan, „Pisălogul” e şi mai alături de noi, prin toate cele multe ce le-a zămislit; e „Pisălogul” nostru cel dintotdeauna. Read the rest of this entry »

Gh. A. M. Ciobanu- aniversare. Melidonium vă urează ”La mulți ani!”

Omniprezent, la toate manifestările pe plan cultural – în Roman şi în toată Moldova– domnia sa a readus şi readuce, picurând din sufletul său – muzica marilor valori universale…dar şi româneşti.

Sute de comunicări, însoţite de demonstraţii muzicale, au încântat de-a lungul anilor elevii, studenţii, determinându-i în mod discret să înţeleagă bogăţia spirituală a creaţiilor aparţinând clasicilor, romanticilor şi contemporanilor. Read the rest of this entry »

Virgil Gheorghiu- in memoriam

Se naște la 23 martie 1905 la Roman, județul Roman. Cunoscut ca poet, scriitor, pianist şi critic muzical. Studii secundare şi liceale la Roman şi Bucureşti (Liceul „Gh. Lazăr“, promoţia 1922). După studii muzicale la Conservatorul din Bucureşti (1928-1930), îşi continuă studiul la Viena şi la Schola Cantorum din Paris. Debutează în literatură în 1925 cu volumul de poezii Cântările răsăritului, prefaţat de Demostene Botez. Între 1926 şi 1928 ia parte la mişcarea de avangardă din Iaşi şi – împreună cu Aurel Zaremba – editează revistele suprarealiste Prospect şi XX-literatură >>>

Mariana Gurza- “Noi suntem ca şi cărţile…”

Noi suntem ca şi cărţile întotdeauna cele de valoare sunt îngrijite, protejate şi puse deoparte!”(Hedir)

Dedicaţia primită în dar, pe un volum de poeme elegant şi delicat, aparţinând prietenei mele , “Şoptind Suspine Mute”, apărut la Editura David Press Print, 2012, m-a prins în mrejele poetei, în şoaptele adâncite în >>>

Constantin Enianu- Paznicii esenţelor

poet, Roman

Când am citit manuscrisul cu poezii „Debut ’09: Paznicii pereţilor” de Cornel Paiu, care s-a publicat ulterior prin Editura „Scrisul Românesc” din Craiova în anul 2010,  creaţia era deja distinsă cu premiul „Al. Macedonski – Prima Verba” pe 2009 acordat de Revista „Scrisul Românesc”. M-am simţit apoi onorat de consemnarea în volum ca lector al proiectului. >>>

Veronica Balaj şi George Anca “pe urmele lui Zenon”

                                          “PE   URMELE  LUI    ZENON”

        Orice carte  dăruită   de către autor, implică o comunicare  aparte. Din start. Adică autorul are convingerea că meriţi să-i fii părtaş la cele ce a scris, să  colaborezi cu stările sale  în timpul lecturii. Dacă un pictor îţi va dărui mai  greu o lucrare de-a sa, condiţiile  creaţiei fiind  cu totul altele, cartea este menită să circule, să transmită  cuvinte în îmbinări noi, să te atragă într-un dialog , să vezi  imagini, să  te emoţionezi, să te miri , să te bucuri, să te întrebi sau, să găseşti  răspunsuri şi alte  coordonate interioare   şi câte alte   stări nu poate declanşa  o lectură?    Lucru  ştiut şi totuşi repetabil de la o  epocă la alta, de la o >>>

Ruxandra Cesereanu- poezie

poetă, Cluj

scara (36 de cuţite)

 
urc pe o scară din 36 de cuţite
dar tălpile nu se crestează
şi sânge nu curge deloc
un arbore mă trage de păr
ca pe-un văzduh mocirlit cu pene >>>

Mircea Eliade văzut de Mircea Eliade

Viaţa e făcută din plecări
Jurnal portughez, 19 iulie 1945 (p. 369) 

Mircea Eliade este un personaj faustian, odiseic şi dionisiac, marcat în destinul său de un delir al omnipotenţei, de peregrinări şi contradicţii. S-a născut pe 13/9 martie 1907 (calendarul ortodox stil vechi: 28 februarie) şi a murit pe 22 aprilie 1986, deci a trăit ceva mai mult de 79 de ani. A petrecut trei ani în India, aproximativ un an în Anglia, în >>>

Mircea Eliade (1907-1986) remember

scriitor, filozof

 Mircea Eliade s-a născut la 13 martie S.V. 28 februarie 1907, la Bucureşti. A fost un gânditor şi scriitor român. Filozof şi istoric al religiilor,Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de >>>

Mihai David – Ghindăoani: in memoriam

     Se naște la 14 martie 1908 în satul Ghindăoani, com. Bălţăteşti, judeţul Neamţ. Fiu de ţărani. Cursurile primare în satul natal, Şcoala Normală de Băieţi „Gheorghe Asachi“ din Piatra Neamţ, promoţia 1927. Învăţător în Bălţăteşti şi Ghindăoani, om deosebit de cultivat, prin scrisul său s-a impus în viaţa spirituală a judeţului Neamţ. A colaborat la numeroase publicaţii din localitate şi din ţară, din care amintim: Reformatorul, Avântul, Revista Corpului Didactic, Petrodava, Apostolul, Ceahlăul. >>>

Gheorghe Teodorescu Kirileanu – (1872-1960) in memoriam

cărturar (1872-1960) Piatra Neamț

Se naște la 13/25 (stil vechi) martie 1872, la Holda-Broşteni, județ Suceava- se stinge din viață la 12 noiembrie 1960, la Piatra Neamţ. Cunoscut cărturar, istoric literar, memorialist, folclorist, membru de onoare al Academie Române, cetățean de onoare al municipiului Piatra Neamț. Biblioteca județeană Neamț din Piatra Neamț îi poartă cu onoare numele, din 13 martie 1992. A avut norocul să fie înzestrat cu o mare sete de a cunoaşte şi cu dorinţa de a învăţa. Studiile începute la şcoala din Broşteni (1879), şi le continuă la şcoala nr.1 din Fălticeni (1881-1883). Cursurile gimnaziale, tot la >>>

Andreea Teliban – poezie

poetă, Suceava

am dormit în ploaie o sută de ani

pielea s-a încrețit pe mine

am dormit în ploaie o sută de ani

și am uitat pentru ce am venit >>>

Sergiu Celibidache în S.U.A.

Sergiu Celibidache s-a născut la 28 iunie 1912 în Roman, judeţul Roman, România. Dirijor si compozitor român de elită, membru de onoare al Academiei Române. S-a stins din viaţă la 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret, Franţa (în apropiere de Paris). 

 

>>>

Emilia Țuțuianu: Sorin Ullea, Profesorul

L-am cunoscut la Văratec…Aplecat deasupra unei măsuţe, învăluit de aburii cafelei, cu o mână sprijinindu-şi fruntea şi cu cealaltă scriind de zor, grăbit, pentru a întâmpina timpul la locul sortit şi stabilit dinainte…

 Cu toate vrăjmăşiile din jurul său el zâmbea cald şi îngăduitor. Te izbeau ochii săi adânci cu care dorea parcă să spargă orizontul hipermetropiei sociale şi spirituale, tonul blajin –stăpânit de o mândrie îngăduitoare– închidea nemulţumirile şi le strivea pe ascuns cu o putere neobişnuită pentru venerabila sa vârstă. >>>

Sorin Ullea (3 mai 1925-11 martie2012)

profesor, istoric, București

   Marele iubitor al Moldovei,  istoricul şi profesorul Sorin Ullea, exemplu de modestie, probitate şi intransigenţă ştiinţifică, a dovedit că pictura interioară şi exterioară moldovenească din epoca de aur (sec.XV-XVI) nu aparţine meşterilor străini ci unei mari şcoli moldoveneşti de pictură, a descoperit semnătura a opt pictori moldoveni şi a stabilit cronologia acestei picturi.
Născut la Iaşi la 3 mai 1925, a păşit în veşnicie în ziua de 11 martie 2012.
  Să-i fie țărâna ușoară!

Eroi români uitați


Să susținem refacerea monumentului Regimentului 14 Dorobanți și a celorlalte Monumente militare din orasul lor natal Roman, pentru 
Eroii care au murit pentru Romania. Oraș pe care nu l-au mai vazut. Oraș care i-a uitat..

Emil Cioran: „Traim la marginea istoriei pentru ca nu am fost niciodata un popor de cuceritori” >>>

Ion S. Antoniu, primul mare filatelist romaşcan

Ion-S.-Antoniu_Centrul-pentru-Studii-Complexe

Motto: ”Stiinta noastra este doar o picatura, ignoranta noastra este un ocean.” – Ion S. Antoniu

Începuturile – Librarii și timbrele lor fermecate

Născut la 27 august 1905, Ion S. Antoniu a copilărit pe ulitele largi ale târgului Roman, fermecat de mirajul luciului de apă din Gradina Mare și de prăvăliile negustorilor evrei de pe Strada Mare. Primele locuri in care a deprins pasiunea pentru filatelie au fost librariile de unde cumpara, cu putinii bani strânsi, ilustratele viu colorate, iar mai apoi timbrele pe care le pastra cu grija intr-una din cartile cartonate primite in dar. >>>

Iancu Wexler – Evreii romaşcani: evoluţia numerică, ocupaţii, personalităţi

La Roman, alături de populaţia majoritară, de-alungul timpurilor s-au aşezat etnici minoritari, precum: armeni, evrei, greci, saşi, maghiari, ruşi – lipoveni, etc. Relaţiile acestora cu populaţia majoritară au fost de frăţietate, fiind uniţi cu toţii la bine şi la greu, contribuind, cu posibilităţile specifice, la dezvoltarea oraşului. >>>

Cristiana Bortaș – Doris Mironescu il relanseaza pe Max Blecher

Doris Mironescu este, deocamdată, asistent universitar la Catedra de limba română a Universitații „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, critic literar, eseist, traducător, autor al unei lucrări de doctorat ce are ca temă viata și opera marelui scriitor Marcel Blecher, admirat și apreciat in toata lumea, dar mai puțin cunoscut la el acasă,la Roman. >>>

Eugen Apostoleanu (1889-1960) – un romaşcan de excepţie

(1889-1960)

 S-a născut la Roman ( 14 octombrie 1889), unde a făcut Şcoala primară, după care a urmat Liceul Naţional din laşi, dându-şi bacalaureatul în 1909. Apoi a intrat prin concurs la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti, pe care a absolvit-o, susţinând teza, în 1916. A făcut stagiul militar ca voluntar – cu termen redus – şi a făcut războiul – ca student -, din 1913 până în 1916, ajungând la gradul de căpitan. >>>

Veronica Anghelescu – Memoriile lui Dumitru D. Botez

 

Era sufletul meu, odată, aproape de ultimele sale clipe

Şi tânjea cum tânjeşte sufletul care moare,

Când fiinţa cea mai frumoasă şi mai plăcută >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Dumitru D. Botez „O baghetă de neuitat”

Personalitate complexă a culturii noastre contemporane – erudit dirijor, compozitor, pedagog şi estetician – muzicianul Dumitru D. Botez aparţine întrutotul oraşului Roman, oraş în care a văzut pentru prima oară cerul patriei, în care şi-a petrecut cei dintâi paşi în lumea cunoaşterii şi a frumosului artistic, în care şi-a desfăşurat creator zborul unor mâini zămislitoare de minune sonoră. Având ca profesori pe un alt mare romaşcan – Al. Zirra – ca şi pe Antonin Ciolan sau Gavril Galinescu,

>>>