Mariana Gurza: Poesis

Floare dalbă

Cine-i floarea dalbă din poveşti
Himeră ca o lacrimă tăcută,
Inimă plăpândă, zguduită,
Roua dimineţii din poveşti?

Tu nu eşti decât lumină
În lumea asta mult prea crudă
Nimeni nu va ştii a voastră taină
Atâta timp cât suferinţa-i surdă…

Speranţa

Spre infinit m-aș duce
C-un cântec de dor străbun
Și-n lacrimi tremurânde,
Aș semăna iubiri;
M-aș prinde printre stele
Cu mâinile de flori,
Și-aș îngenunchea o lume,
Vai, atât de plină de erori… (mai mult…)

Vavila Popovici: ÎNGÂMFARE vs. MODESTIE

Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea” – Esop

ÎNGÂMFAREA este, conform dicționarului, o atitudine de încredere exagerată în propriile însușiri; trufie, orgoliu, fală; infatuare. Este o trăsătură a inimii care constituie „o gravă ameninţare pentru noi toţi”. Omul îngâmfat beneficiază cu obrăznicie de anumite libertăți, fără să aibă dreptul de a face așa ceva. Deseori acest lucru duce la dezastru. Îngâmfarea a distrus regi, regate, conducători, țări și a fost cauza prăbușirii unor imperii.
Biblia afirmă pe bună dreptate: „A venit îngâmfarea? Atunci va veni dezonoarea; dar înţelepciunea este cu cei modeşti“. Fiecare om are locul său în această lume, pe care trebuie să-l păstreze cu modestie și să-l dezvolte tot cu modestie, cu bun simț, respectând anumite limite, chiar și atunci când se urcă niște trepte ale realizării, ale succesului. O persoană îngâmfată nu ține seamă de ceilalți, crezând orbește că deține calități pe care nu le mai au ceilalți și în consecință adoptă o atitudine de superioritate. (mai mult…)

Renata Alexe – Vibrații lirice

Anul 2019 înscrie un dublu eveniment în existența Liei Ruse , cunoscută autoare a unui număr considerabil de volume în versuri. În primul rând este vorba de un moment emoționant -sărbătorirea celor șaptezeci de ani de conviețuire pe care soții Lia Filoteia si Ion Ruse i-au înregistrat în memoria afectivă. Ceremonia s-a desfășurat pe 21 iulie într-o biserică a Facultății de TEOLOGIE din orașul Pitești ROMÂNIA.
Într-o asistență intimă, sub ocrotirea sfântă a icoanelor, în murmur de rugăciuni rostite sub tremur de lumânări s-au dat binecuvântările și inelele care au marcat întărirea unei iubiri bazate, decenii întregi, pe respect și afectivitate. A fost un moment înălțător pentru toți care își găsesc corespondența în versurile din: „Cât de drag”, „Mirajele verii” și „Vara de basm”, poezii ale cărții „Povestea Continuă”, talisman brodat de Lia Ruse. (mai mult…)

Alexandru Dospinescu – versuri

Alexandru Dospinescu

Au secat fântânile

Au secat fântânile şi zilele pun jar
În piua bolnavă acum de pojar.
De vipie cruntă totu-i pălit
Iar ziua desfată un soare cumplit.

E secetă, cum n-a fost vreodată,
Cămaşa-i lipită de trup, sfâşiată,
Aerul încins ne frige, pustiu,
Paharul secă de-atâta târziu. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Daruri și datorii

  • Ăştia nu sunt prietenii mei… Sunt ai dracului.
  • Mi s-a recomandat să nu mănânc înainte de culcare…Şi atunci, am mâncat după!
  • Să nu-i crezi pe greci când fac daruri, dar mai ales când fac datorii.
  • Poţi fi bătut la figurat şi cu banii luaţi la propriu…
  • Cine nu ştie nimic vorbeşte despre toate (Liviu Antonesei).
  • Nu mai da cu parfum peste rahat că pute şi mai rău.
  • La Hamburg nici nu au auzit de hamburgheri, la Paris am întrebat de parizer şi n-au ştiut ce-i aia…
  • S-au bucurat nespus, adică nu au spus la nimeni că s-au bucurat.
  • Ca să faci carieră, trebuie să fii erudit sau înrudit.
  • Adevărul poate fi mai necesar decât dreptatea? (Emilia Cristea).
  • Necazurile lucrează în trei schimburi… (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Culorile curcubeului

Pradă stărilor, emoțiilor, trăirilor țâșnesc
stoluri, stoluri de cuvinte,
ca într-o călătorie în necunoscut,
pulsează în noi continente,
purtate în buzunarul gândurilor,
se eliberează, apoi,
rostite sau scrise,
tălmăcite sau neînțelese,
pure sau încărcate, (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Cu degetul pe rană

 

  • Calitatea ecoului depinde şi de cea a sunetului original.
  • Oh, de câte ori cumpărăm tabloul numai pentru că ne place rama.
  • Aş vrea ca necrologul meu să-l scrie strănepoţii…
  • Prea multă minte strică, dar şi prea puţină.
  • Nu prea sunt bărbaţi fără antecedente şi femei fără anecedenţi.
  • Uneori mă întreb cum de reuşesc fotbaliştii să alerge cu viteza cu care vorbeşte crainicul.
  • Vrei să pui degetul pe rană? Spală-ţi, mai întâi mâinile!
  • Cine nu te aprobă nu este neapărat contra ta.
  • Prostia e internaţională dar are elemente de specific local. (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (7) PLOTIN (Neoplatonism)

„Lumea trebuie să fie marcată de legi și de ordine, pentru a fi scena vieții morale a omului, altfel ar fi haos, iar legea nu are o altă putere în afara celei de a duce la împlinire destinul; ea a fost dată indivizilor, iar ei o poartă cu sine și o folosesc…” – Plotin

Sunt la a 7-a expunere despre legătura între Filozofie și ideile, sentimentele împărtășite de oameni care transcend cunoscutul sau naturalul, precum și legătura cu alt tip de cunoaștere – sigură și rațională – , cu privire la natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență. Este legătura care poate asigura progresul.
Pentru a face filozofie se cere a avea o mare sensibilitate, atât de mare încât să încerci să intri în tine însuți, să cauți un punct de sprijin în gândirea ta care să te echilibreze și să ai puterea de a-i echilibra și pe ceilalți prin devoalarea contextului în care ai găsit acest punct de echilibru, să-l poți explica celorlalți. Aceasta au făcut o serie de filozofi, pentru a ajuta cu gândirea lor la bunul mers al acestei lumi. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

  • Să ne împăcăm cu Dumnezeu chiar dacă nu ne-am certat cu El niciodată.
  • A afirma că gândeşti e un act de curaj…
  • Anunţ: „Lapte proaspăt direct de la producător”.
  • S-a spus despre el că ştie să vorbească, dar că nu ştie să tacă.
  • Uneori e mai bine să nu ştii ceva, decât să ştii (Liviu Antonesei).
  • „În cadrul concursului de poezie, reprezentantul nostru a primit marele premiu pentru proză”.
  • Ideile tocite nu pot pătrunde nicăieri.
  • Orice regulă e făcută pentru a fi încălcată…
  • Excursiile prea organizate seamănă cu un program de lucru. (mai mult…)

Elisabeta Bogățan – Mihai Merticaru cântă în cor cu stelele

Fascinat de arhitectura desăvârşită a sonetului, de muzicalitatea şi frumuseţea sa aparte, Mihai Merticaru se supune cu succes „probei de foc” a rigorilor lui, așa cum dovedește în volumul „Vis și abis”, publicat de Editura Mușatinia, Roman, 2018.
Volumul are drept prefață eseul „Sonetul – regele poeziei”, în care autorul face o doctă prezentare a sonetului, declarându-și deplina adeziune la această poezie cu formă fixă.
Volumul se deschide cu suita de sonete „Parisul (în 14 sonete)”, grupare care amintește de „«coroana», culme a rigorii sonetului”, despre care autorul vorbește în eseul cu care începe volumul, dar Mihai Merticaru nu are ambiția de a scrie o coroană, ci doar sugerează o apropiere, prin suita sa de 14 sonete. care e dedicată, așa cum spune titlul, Parisului, „orașul lumină”: „Zi și noapte, Parisu-i feerie, / Un ocean de culori și de lumină”. Poetul reînvie momente importante din istoria orașului, din viața sa culturală: literatură, pictură, muzică, pictează în cuvinte minunățiile orașului. Atmosfera de înaltă elevație a Parisului are capacitatea de puternică transfigurare lăuntrică: „Începi subit să-ndrăgești tot ce urai, / Risipă de frumusețe-i prea multă.”. Finalul suitei, după etalarea splendorilor Parisului, este neașteptat, o afirmare a atașamentului față de locurile natale: „Rob nu vreau să-ți fiu, rămân ce-am fost, pietrean !” (mai mult…)

Ben Todică: La mulți ani Art-emis!

Stimate domnule ION MĂLDĂRESCU,
Stimată doamnă MARIA DIANA POPESCU,
Stimată redacţie,
Stimaţi colaboratori,
Sincere şi calde FELICITĂRI!
2019 este un an cu o semnificaţie aparte pentru dumneavoastră. Aniversarea unui deceniu de activitate a Revistei ART-EMIS în serviciul informării românilor din ţară şi din străinătate este o sărbătoare a noastră, a tuturor.
Oamenii CA DUMNEAVOASTRĂ ŞI COLABORATORII REVISTEI ART-EMIS sunt și vor fi întotdeauna pentru românii de pretutindeni exemplu de dăruire şi talent, capabili de abordări variate ca temă şi stil, curaj şi sinceritate în apărarea justiţiei, adevărului şi libertăţii românilor. Dreptul la liberă exprimare şi promovarea articolelor şi eseurilor de orice calibru al pregătirii profesionale şi vârstă în paginile revistei, sunt şi vor fi o parte importantă a succesului nostru continuu, al românilor oriunde s-ar afla.
Apreciind rigoarea şi profesionalismul de care daţi dovadă în conţinutul revistei, cu mare mândrie vă admirăm şi vă stimăm. Sperăm ca şi în continuare să fiţi fereastra noastră deschisă spre acasă şi vă promitem că vom continua să vă citim cu aplecare şi deosebit interes. (mai mult…)

Iurie Braşoveanu: Cristina Maria Niţă – Cerul din adâncuri

Edenul fluturilor

După manifestarea admirabilă a primului volum, ,,Dincolo de aripi„, cu plus de noblețe poetică şi profuză sensibilitate, Cristina Maria Niță revine în compania succesivei colecții de versuri, expuse între odoarele cerului său imponderabil.
Izvodire de gând modelat pe murmur de suflet şi convertit amplu în cuvânt despre avatarurile propriei naturi, despre semeni sau magnificența împărăției pământene, ,,Cerul din adâncuri“ este rodul înaripat al tăcerii înrădăcinate abscons, transfigurată de simțuri voltaice. Prin recentul volum, oarecum aşteptat ca idee de continuitate creatoare dar şi ca cerință indirectă, expresie a imboldului lăuntric, poeta se desprinde din metamorfoza aporiilor, ieşind să înveşmânte cu aura expansivității lumii sale, sanctuarul unei luxuriante destăinuiri de sine. Poezia sa, călită în iureşul labirintic al cotidianității ciclice, unde se învață creşterea în spiritul maturizării universale, deține forța magiei plutirii pe unda cuvântului măiestrit. Echilibrate ca valoare literară prin aspecte prozodice de ansamblu, emoțional dar şi ca mesaj, poeziile alcătuiesc trei capitole cu titluri ce justifica temele cel mai des abordate în creația sa. Fiecare poezie, din mărturisirile autoarei este ,,o porțiune de cale parcursă“, este vocea unui simțământ, erupția tumultului negrăit, trecut prin conştiința trăirii şi prelucrat cu originală piotimie. (mai mult…)

Vavila Popovici: Caut un om cinstit, un om cu bun simț!

Cuprinsă de furie/ mi-am izbit tâmpla-n perete./ Am văzut sticleții gândului/ sărind și lovind pereții odăii./ Am auzit glasul ceasornicului,/ despre timpu-n care trăim/ în limba lor clipele vorbind./ Cu o lanternă în mână am ieșit afară./ Nici țipenie de om!/ Atmosferă bizară./ Doar frunzele copacilor atârnau pe crengi,/ de lumina rece a lunii luminate,/ tremurând ca niște mici ființe/ mute și nevinovate./ M-am oprit și am vrut să strig: „Caut un om!”/ Da!, un om aș fi căutat,/ deși bănuiam că în acest timp,/ „omul” nu putea fi aflat./ Am luat pietre în mâini
și-am lovit în ziduri cu mânie./ Un șobolan în noapte fugea,/ între drumuri mai cumpănea;/ trupu-mi de teamă și scârbă/ ca un ocean se zbuciuma./ Și-atunci am strigat: „Caut un om!”/ Indivizi obosiți, unii de muncă, alții de dragoste,/ din case au ieșit,/ în jurul meu s-au adunat./ Crezându-mă nebună,/ bineînțeles că nimeni nu a căutat.
Unde să-l fi aflat?
(Din volumul meu de versuri „O mie și una de…poeme”) (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: apariții editoriale la Editura Mușatinia, Gheorghe A.M Ciobanu – scrieri

ciobanui

Un adevărat cavaler al Ordinului Condei, Gheorghe A.M Ciobanu este o emblemă a urbei romașcane, pe portativul muzicii cuvântului și a creațiilor literare, fie că sunt eseuri, proze sau încondeieri de moment, emanând prin toată ființa vitalitatea gândirii și creației minții umane.
De sărbătoarea creştină a Bunei Vestiri, pe 25 Martie 1925, se bunăvestea naşterea la Roman a celui ce avea să încununeze laurii socratici ai culturii urbei muşatine, viitorul profesor, eseist, prozator, poet, critic de artă, muzicolog, exeget al culturii romaşcane, Gh.
A.M. Ciobanu. După cursurile Şcolii primare nr. 4 şi a Liceului Roman-Vodă, în oraşul natal, este admis la mai multe facultăţi: Medicină, Agronomie, Filozofie, Drept. Din motive materiale urmează cariera didactică în învăţământ unde a profesat timp de 50 de ani, predând discipline diverse ca matematica, filosofia, istoria muzicii, istoria artelor plastice, logica, în diferite instituţii de învăţământ din oraşul Roman precum Liceul Roman-Vodă şi Institutul Teologic Franciscan. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ANECDOTE ADEVĂRATE

Când a apărut volumul meu umoristic „Înger cu coarne”, mi-am amintit de câteva întâmplări mai mult sau mai puţin hazlii, legate de lansarea unor cărţi ale mele.
„Şarpele şi cupa” a fost publicată de editura Junimea în 1972. Cartea a avut o presă bună, era inspirată din viaţa şi munca unui tânăr medic şi de acea titlul ei amintea cunoscutul simbol al medicinii. Intr-o zi, un tovarăş cu muncă de răspundere m-a luat de-o parte şi mi-a spus:
– E foarte clar că titlul cărţi e cu cheie, adică cu schepsis. Se înţelege că şarpele e duşmanul de clasă… Dar cupa? Ce ai vrut să spui cu cupa?
– Cunoaşteţi desigur lozinca patriotica CU PA-rtidul nostru în frunte, vom avea victorii multe? am răspuns cu voce mică…
– Sigur că da!
– Ei, bine, primele patru litere sunt CUPA… (mai mult…)

Vasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sinelui

Omul se înfățișează și se mărturisește prin faptele sale. Prin cărțile sale – scriitorul; prin tablourile și sculpturile sale – artistul plastic; prin muzica sa – compozitorul și interpretul. Pentru a nu induce sentimentul discriminării, îmi îngădui să afirm că orice om este, într-un fel sau altul, un mic/mare creator. În top, fără îndoială, se situează oamenii de știință, care, la rândul lor, și ei sunt totodată niște artiști.
Marii gânditori ai lumii au portretizat pe om în fel și chip. Pitagora, de exemplu, a zis că ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar Democrit că ,,Omul este un mic univers”; dar și ,,o ființă sociabilă”, după Aristotel. În timp ce Pindar cugeta că ,,Oamenii sunt visul unei umbre”, Homer cobora mai adânc în realitatea concretă, și crudă, înlăturând fardul metaforic: ,,Nu există ceva mai jalnic decât omul, dintre toate ființele câte respiră și umblă pe pământ”. Apropo: când a trăit Homer? ,,Probabil între sec. 12 și 18 î.e.n.” ‒ ,,precizează” ,,mic dicționar enciclopedic”, care… trăiește din anul 1972 încoace. Cutez a spune că marele gânditor și poet grec este contemporanul nostru. Și încă unul care știe pe-de-rost ce și cum e cu lumea de astăzi, îndeosebi cu cea românească. În care omul-politic și din structurile statului, stâlpii, cum ar veni – se arată marelui public precum ar fi creația satanei, nu a lui Dumnezeu. ,,Homo homini lupus” – ca s-o dăm olecuță și pre lătinie. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

DARURI ŞI DATORII

  • Ăştia nu sunt prietenii mei… Sunt ai dracului.
  • Mi s-a recomandat să nu mănânc înainte de culcare…Şi atunci, am mâncat după!
  • Să nu-i crezi pe greci când fac daruri, dar mai ales când fac datorii.
  • Poţi fi bătut la figurat şi cu banii luaţi la propriu…
  • Cine nu ştie nimic vorbeşte despre toate (Liviu Antonesei).
  • Nu mai da cu parfum peste rahat că pute şi mai rău.
  • La Hamburg nici nu au auzit de hamburgheri, la Paris am întrebat de parizer şi n-au ştiut ce-i aia…
  • S-au bucurat nespus, adică nu au spus la nimeni că s-au bucurat.
  • Ca să faci carieră, trebuie să fii erudit sau înrudit.
  • Adevărul poate fi mai necesar decât dreptatea? (Emilia Cristea).
  • Necazurile lucrează în trei schimburi…
  • Nu ştiam absolut nimic, dar acum nu mai ştiu nici atât.
  • El întreabă, el răspunde şi tot el nu-i de acord cu răspunsul…
  • Măgăriile nu pot fi justificate, dar uneori sunt explicate.
  • Dacă avem noroc, şi noi vom fi odată bătrâni (Beatrice Vaisman).
  • O femeie se poate îmbrăca în roz, în verde, în indigo. Şi un bărbat?
  • Cu cât maşina e mai scumpă, dăm mai mult respect: o parte propietarului, o parte automobilului.
  • Lucrurile nefăcute se răzbună.
  • Uneori e mai greu să scrii o felicitare decât un roman (Mihai Batog Bujeniţă).
  • Dacă eşti colţos, nu te da rotund.
  • Atunci afli câtă apă intră într-un pahar, când ţi se varsă în pat!
  • Feriţi-vă de vocea mulţimilor tăcute.
  • Orice volum de memorii ar trebui prefaţat de medicul autorului.

Tiberiu Tudor – poesis

tudor

Spre amurgul de jar

La vama de fum
a-nserării ascult
cum oile vin
prin pelinul mărunt,

Cum oile vin
prin pelinul amar
şi curg liniştit
în amurgul de jar

Şi curg liniştit
în amurgul de fum,
ca viaţa-mi curgând
liniştită de-acum,

Ca viaţa-mi curgând,
liniştit şi amar,
în seara de fum,
spre amurgul de jar.

Veronica Balaj – Interviu cu editor Emilia Ţuţuianu

Veronica-Balaj-foto-2016

În contextul actual, când se intersectează atâtea informaţii în domeniul cultural şi când totul se află cu repeziciune, ar fi o pierdere dacă accentele culturale dintr-o zonă sau alta a ţării nu ar intra în atenţie, nu ar fi parte din imaginea întreagă a efervescentei culturale naţionale. Orice act cultural este un adaos, un câştig adus spiritualității unei regiuni. O emblemă care se diversifică mereu prin valorile create de persoanele interesate de acest palier al existenţei. O individualizare spirituală, cu marca fiecărei culturi regionale este absolut necesară tocmai acum, mai mult ca oricând, când se poate vorbi de un amalgam cultural. Cum să ne individualizam? Cum să marcam ceea ce ne caracterizează şi ne preocupă, decât prin intervenții diferite, prin acţiuni variate, susţinute cu şi din dăruire?

Acest lucru îl exersează de ani buni şi dna. Emilia Țuțuianu din Roman care conduce Editura Muşatinia. În discuţia care urmează vom înțelege că mai există oameni pasionaţi, care nu-şi precupețesc forţele întru propagarea unor idei sau în interconectarea de valori culturale.

emilia-tutuianu

(mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

FEMEI GRASE

  • Am uitat să-ţi amintesc. De ce nu mi-ai adus aminte?
  • Dacă vorbeşti mai puţin, auzi mai multe…
  • Nu există femei grase, ci numai confecţii cu măsură mică.
  • Sunt mai multe posibilităţi de a lupta cu birocraţia, dar nici una nu funcţionează.
  • Mai multe muşte se îneacă în miere decât în oţet (La Fontaine).
  • Uneori, vârsta îţi schimbă personalitatea, alteori o funcţie nouă.
  • Cuţit-aş… as- cuţit…
  • De multe ori, tratamentul e mai greu de suportat decît boala.
  • Fulgerul nu e vestitorul tunetului, ci cauza lui. (mai mult…)

Vavila Popovici: Întâlnirea Trump – Iohannis, 20 august 2019

Ai încredere și acționează ca și cum ar fi imposibil să eșuezi.” — C.F. Kettering

Se produc schimbări în politica internațională, ceea ce nu trebuie să ne mire, fiindcă pământul se mișcă, oamenii se mișcă, marii actori ai scenei pe care se desfășoară viața se mișcă și ei… Dar nimic nu este întâmplător, ci se profilează căi noi care să ducă spre alte orizonturi, se produc schimbări ale priorităților care să ducă la înnoiri, evoluții și nicidecum la eșuări sau distrugeri. Viața ne-a dovedit că totul se supune, în final, unei ordini, rareori intervine hazardul care poate duce la distrugeri și acelea se reechilibrează, se recuperează în timp. Și toate acestea în favoarea omului, dar și cu voința lui și a Domnului. De multe ori, pierderi temporare au dus la câștiguri imense. Viața are sinusoida ei.
Trăim într-un univers emoțional. În unele țări populația este predominată de sentimentul afectiv, în altele acesta este compensat de rațiune; cred însă că istoria a avut de câștigat când cele două comportamente s-au salvat de la eșec, una pe alta, prin compensație, de cele mai multe ori învingând rațiunea. Și aceasta fiindcă omul este dotat cu o sferă largă a rațiunii, ceea ce lipsește sau există în cantitate prea mică în lumea animală și vegetală din jurul nostru. (mai mult…)

Emilia Amariei: Poesis

Arena cu fluturi

Strig în pustie
poate că voi dezlâna seceta, stârnind norii…
ploi răzlețe udă nisipurile muțeniei mele
rătăcit în propria minte
caut niște vânzători de zâmbete
să facă tumbe prin sufletul meu
ca printr-o arenă cu fluturi

în aula singurătății se așază niște raze
ele așteaptă apa vie a cunoștinței binelui și răului
profesorul nu-și mai împarte cuvintele
razele se ridică și pleacă
scaunele plâng în întuneric
liniștea ruginește pereții inimii
universitatea aceasta are un mare coeficient de risc (mai mult…)

Virgil Răjeşu: Scrisoare deschisă către Uniunea Scriitorilor de Limbă Română

Când am fost invitat să mă înscriu în societatea Dvs., nu am ezitat nici o clipă, ba am aderat cu bucurie deosebită, considerând că avem nevoie de asemenea organisme care cultivă și se îngrijesc de limba română, în această perioadă de nesiguranță de toate genurile, de tendințe de desfigurare a ființei naționale și de asalt fără precedent al neologismelor de import.
Din nefericire, nu după multă vreme după ce am devenit membru cu drepturi depline al Uniunii și înainte de a trimite către revista acesteia ceva din scrierile mele, primeam – via E-mail – câteva recomandări, prin care eram atenționat să țin cont de așa-zisul ÎNDRUMAR STILISTIC întocmit de o doamnă cu numeroase funcții în USLR și coordonator al revistei.
N-am înțeles și continui să nu înțeleg cum puteți pune în circulație, cu o ușurință condamnabilă, un îndrumar inept și monstruos, care nu are nici în clin, nici în mânecă cu literatura. Nu știu conform cărui drept își arogă doamna respectivă (după cât se pare și autoare a Îndreptarului) sarcina de a da membrilor USRL indicații despre modul în care trebuie să gândească, să simtă și să se exprime, ba și să folosească limba română.
Ca să nu fiu acuzat de subiectivism, supun atenției cititorilor și celor intertesați, câteva mo(n)stre de recomandări, cu unele comentarii pe care nu lmi le pot reprima.
Ce poate însemna stupiditatea unor formulări de genul acesta
: ”am constatat … o tendință pronunțată spre un limbaj stilistic … vetust și osificat, cu expresii previzibile, excesiv de formale, rigide, inclusiv la textele în proză sau în cele de analiză critică” ?
Cum adică ?Nu sunt admise spre publicare textele care conțin diminutive” ? Cine vă dreptul să instituiți cenzura textelor ? Aproape că nu există revistă care să nu menționeze că orice exprimare aparține autorului și el răspunde de textele publicate. Nu doar atât. Există limbă fără diminutive ? Sau ele trebuie păstrate numai pentru grădiniță ?! (mai mult…)

Mihai Merticaru – sonete

SONETUL CONVIETUIRII FERICITE

Împărțim un vis și-o împărăție,
O inimă cu două luminișuri,
Un munte cu abisuri și suișuri
Și-un fermecat izvor cu apă vie.

Ne cățărăm pe-aceleași povârnișuri,
Cât mai departe de viața pustie,
Dragostea ne e marea bogăție,
Cântăm pe-o vioară cu două arcușuri.

Adesea ne-ntâlnim în același gând,
Vrăjiți, rătăcim printr-o melodie,
Ne troienim în iluzii surâzând (mai mult…)

Galina MARTEA: Creația artistică în „AREOPAGUS”, de Veronica Balaj și Cristina Mihai (Editura Mușatinia, 2019)

Recent la Editura Mușatinia, editor Emilia Țuțuianu, a fost publicat volumul Areopagus, autorii acestuia fiind consacrații scriitori și jurnaliști Veronica Balaj și Cristina Mihai. Într-o tinută editorială admirabilă, lucrarea în cauză este captivantă prin conținutul său plin până la limită de subiecte nespus de interesante ce datează acțiunile firești ale omului creator din acest univers. La fel și coperta cărții este demnă de atenție și foarte frumos ilustrată, realizator Dorin Dospinescu (și redactor șef al editurii), imaginea în cauză reprezentând organul suprem de judecată și control din orașul stat Atena din regiunea Attica, dar și sculptura cu zeița-patroană a orașului Atena. În această ambianță estetică se înscrie, cu mult prestigiu, și prefața cărții realizată de Paul Eugen Banciu (distins scriitor, în mod aparte romancier și eseist, editor de reviste literare, scenarist de film, ziarist român), întitulată „Judecata literatorilor”.
Construită pe elementul fundamental al muncii creatoare, Areopagus este o lucrare de interviuri sau, mai bine zis, este o creație jurnalistică prin intermediul căreia se regăsesc scriitorii români contemporani din întreaga lume. Cu un conținut de 202 pagini, cartea Areopagus a Veronicăi Balaj (poetă, prozatoare, romancieră, publicistă, jurnalistă) și a Cristinei Mihai (jurnalistă, poetă, publicistă) este opera literară scrisă sub formă de dialog prin care se înregistrează convorbirea dintre personaje, comunicarea dintre generații, dar mai ales convorbirea între reprezentanții culturii românești de ieri și de astăzi, personalități care știu cum să proiecteze lucruri pline de valori spirituale necesare societății românești. Anume prin acțiunea trăirilor spirituale această lucrare reprezintă forma unui

Veronica Balaj_coperta selectiv-Areopagus

(mai mult…)

George PETROVAI: Cine-i vinovat că românul își taie craca de sub picioare?

Anul acesta (mai exact în decembrie) se vor împlini 30 de ani de aflare în treabă, perioadă de timp în care cârmuitorii de toate culorile politice au făcut tot ce le-a stat în putință ca România și cetățenii ei rămași acasă să-și taie de zor craca de sub picioare. Păi cum altfel să-ți explici că o țară înzestrată de Creator cu de toate (fabuloase bogății ale solului și subsolului, climă blândă, relief prietenos, rețea hidrografică generoasă, binecuvântată așezare geografică pe cursul inferior al Dunării și taman la intersecția drumurilor/intereselor occidentale cu cele orientale, popor de-o providențială răbdare) a ajuns la coada țărilor din Uniunea Europeană la toți parametrii care ilustrează nivelul real de trai, cu o datorie externă de circa 100 miliarde euro, un gol populațional de peste patru milioane suflete (am în vedere doar românii expatriați în antinaționala perioadă postdecembristă, nu și milioanele de vieți intrauterine curmate legal de medici), cu o mentalitate complet dată peste cap, un învățământ ce nu precupețește niciun efort politico-financiar pentru ca numărul analfabeților funcționali să sporească an de an, o tot mai precară sănătate a nației (vezi jalnica stare a atâtor spitale și înfricoșătorul număr de farmacii), cu un stat în necontenită disoluție și un viitor tot mai nesigur pentru urmași, nu doar de mântuială pregătiți să preia ștafeta național-europeană, ci și înstrăinați aproape cu totul de autenticele fundamente ale românismului?! (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (V) STOICISMUL ROMAN

Trebuie să alegem un loc sănătos, nu numai pentru corp, dar și pentru moravurile noastre. ” – Seneca

În eseul anterior am vorbit despre Stoicism, ca fiind o școală a filozofiei elenistice fondată de Zeno din Citium, la Atena, la începutul secolului al III-lea î.Hr. O filozofie a eticii personale, inspirată de sistemul de logică a lumii naturale. Conform învățăturilor sale, calea către fericire a omului începe din momentul în care acceptă să nu fie controlat de dorința de plăcere sau teamă de durere, folosind mintea pentru a înțelege lumea, când oamenii lucrând împreună se comportă corect unul față de celălalt.
Filozofia stoică ne vorbește despre libertate, fericire și virtute. Scopul stoicilor era, în primul rând libertatea interioară, sufletească – scut împotriva nedreptății și tiraniei. Ei considerau că „Virtutea este singurul bine” pentru ființele umane, iar lucrurile exterioare – cum ar fi sănătatea, bogăția și plăcerea – nu sunt bune sau rele în sine, dar ele trebuie străbătute de virtuți. (mai mult…)

Victor Ravini – Prea mulți își bat joc de ciobani

Guvernul francez își bate joc de ciobanii francezi. Administrația franceză le interzice transhumanța chiar și de pe un munte pe alt munte vecin, sub diferite pretexte și le impune tot felul de norme absurde și restricții, numai ca să îi bage în faliment. Oile franceze sunt duse la ecarisaj, ca să le transforme în conserve pentru pisici și se importă cu avionul oi congelate din Australia și Noua Zeelandă. Probabil că cineva profită din asta. Și cine profită din faptul că sute de ciobani și agricultori francezi ajunși la disperare se sinucid în fiecare an, iar familiile lor sunt expropriate și rămân pe drumuri, cu datorii financiare rămase pe seama urmașilor? Dar numai în Franța se duce o politică dușmănoasă împotriva țăranilor? O fi ura orășenilor față de țărani un fenomen european? De unde vine ura orășenilor noștri față de ciobanul din Miorița? De ce a devenit politic corect să își bată joc toți nătărăii de Miorița, de Eminescu și de toate valorile noastre culturale? Știu birocrații mai bine decât știe ciobanul, de câți câini are el nevoie să se apere de lupi, de urși (mai mult…)

Vavila Popovici – IEȘIREA DIN PEȘTERĂ

Lăsați fecioarele să viseze sub cerul albastru, curat, luminat,/ ca visul vieții, în tihnă, să poată fi devoalat…/ Și numai apoi, trezindu-se,/ cu ochii mari, plini de vise și speranțe,/ vă vor crede zei păzitori,
și vă vor dărui dragostea lor./ Numai atunci!/ Lăsați fecioarele să-și termine visele!

Conform Dicționarului limbii române libertatea este „posibilitatea de a acționa după propria voință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.” Libertinajul reprezintă viață în libertate cu un comportament desfrânat, destrăbălat, în afara bunului simț și a legilor morale.
Mulți confundă cele două noțiuni, ne înțelegând că omului, într-adevăr, poate face orice, dar că foarte puțin din tot ceea ce poate face îi este folositor. Părintele Nicolae Steinhardt spunea că „Libertatea nu se confundă cu libertinajul și nebunia”.
Conștiința și voința sunt cele care aleg și îmbrățișează făcutul de bine sau de rău, iar alegerea trebuie să nu stânjenească pe cei din jur și totodată să fie conformă cu legea morală. Libertatea, precum și moralitatea sunt daruri date de Dumnezeu. Sunt tineri, adolescenți și mulți dintre oamenii maturi care confundă libertatea cu libertinajul, unii din necunoaștere, alții din naivitate cad în plasa (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

BACŞIŞ

  • Dacă îl contrazici pe prost, rişti să fii multă vreme cu prostul în discuţie.
  • ANAlistul şi ANAlfabetul au, totuşi, ceva ANAlog.
  • Nu ştim prea multe şi unii nici măcar nu ştiu cât de mult nu ştiu.
  • Opoziţia este întotdeauna în minoritate, altfel ar fi la putere.
  • Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere (zicere japoneză).
  • „Aşa cum e artrita şi artroza, avem celulita şi celuluza”…
  • Totdeauna există soluţii pe termen lung, numai proştii nu le văd…Şi nici noi!
  • Succesul şi invidia sunt fraţi siamezi.
  • Omul e om oriunde şi mârlanul la fel…
  • Cine nu urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului (zicere chineză).
  • Unele idei strălucesc prin absenţă. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

AVOCADO

  • Of, îmi spune o vecină, ştii la cât a ajuns un kilogram de avocado?
  • La cât? întreb eu politicos.
  • Nu mai întreba, îmi răspunde. O avere! Atâta costă, mai bine să nu ştii…
    Mă întâlnesc puţin mai târziu cu dentistul Kleinergrois.
  • S-a scumpit grozav avocado, îi spun ca să intru în vorbă.
  • Dar ce? se miră el, ţie îţi place avocado?
  • Îmi place, mărturisesc. Îl amestec cu un ou tare, il frec cu puţină sare şi cînd îl ung pe pâine adaug câteva feliuţe de castavete.
    -Asta ar trebui să te îngrijoreze, constată dentistul. Vin acum de la cursul de psihanaliză clinică. O simplă interpretare ar trebui să te pună în gardă. Fără îndoială, castravetele denotă preocupări sexuale, feliuţele o dominantă sadică, iar oul tare înseamnă o (mai mult…)

Daniel Marian – Cronică Literară: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zările

Oriunde şi oricând se află poetul, ştiu că e bine: şi poetul, şi locul şi timpul. Şi trebuie să se afle întru consfinţirea trecerii poetului prin acel loc şi timp care astfel pot deveni minunate.
Asta simt eu ca pe ceva axiomatic de mai dinaintea expresiei ’de când lumea’.
A scrie despre Nicolae Vălăreanu Sârbu este precum a omologa petrecerea împreună
cu nepetrecerea timpului, locului şi amănuntelor interaxiale. „Insomnii de lumină” ar fi aşteptat
de mult, nu ştiu de ce abia acum se-ntâmplă, la câte insomnii şi la câtă lumină. Poezia e cea pe
care o ştim fără a trebui căutată, doar ce a mai înflorit universul poetic la timp de înflorire.
„era o miză şi singuri/ doi invalizi/ ne validam reciproc ideile// la masă sub viţa de vie/
visez cum plouă/ şi desenez o umbrelă// timpul alunecă pe(ste) pietre/ vocea ta sparge tăcerea/ (mai mult…)

Tiberiu Tudor – Nisipul Căilor Lactee

Când umbrele acestea stranii
Mă vor chema în lumea lor
Punându-mă să-ţi număr anii
În vântul înfricoşător

Vei fi numai un chip de piatră,
Fără priviri şi fără glas,
Lângă clepsidra răsturnată
A timpului ce-a mai rămas

tudor

(mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

CAPRA VECINULUI

  • Un condiment in exces poate face de nemancat cel mai grozav aliment.
  • Umorul indeamna la reflectie, dar nu toti sesizeaza indemnul.
  • Daca furtul era fara riscuri, ce-ai fi vrut sa-ti aduc?
  • Nu conteaza ce stii, ci pe cine stii…
  • Exista prieteni de nevoie, prieteni pentru nevoie si prieteni in afara de orice nevoie (Pam Brown).
  • Banii nu aduc fericirea, daca sunt putini..!
  • I-am spus ca nu-i frumos sa doreasca moartea caprei vecinului. Mi-a raspuns ca n-are nimic cu capra, poate sa moara vecinul.
  • Primim prea multe informatii… De acea nu mai inteleg nimic.
  • Multi amici, putini prieteni…
  • Oamenii se schimba, dar uita sa spuna asta celorlalti (Lilian Hellman). (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SIMPTOMELE NEVROZEI

  • Ştii la ce concluzie am ajuns? mă întreabă Oiţerman.
  • Ai ajuns la o concluzie? mă mir eu candid.
    Domnul Oiţerman despădureşte ziarul cu gesturi leneşe şi-mi arată un articolaş: „A escrocat un milion”.
  • Tipul ăsta care a escrocat un milion o să scape destul de ieftin, mă informează el. Avocatul lui a reuşit să demonstreze în instanţă că n-a făcut-o cu intenţie. Clientul lui suferea încă din copilărie de nişte complexe şi obsesii, întotdeauna a visat să aibe un milion pe care nu i l-a dat nimeni…
  • Ce legătură are?
  • Are. Acum priveşte aici: „Trei accidentaţi grav pe trecere pietoni”. Pot să-ţi relatez conţinutul, pentru că am citit. Un şofer a intrat cu o (mai mult…)

Veronica Balaj: Cosmisian, un autor inedit

Comisian - Mouelle Roucher

Mouelle Roucher,  ,„Dezliterarea”  vol I

Înnoirile în creația literară, continuă. Sunt necesare. Fac parte din însăși ființa scrierii.Nu mă refer în mod special la cunoscutul val nou din literatura franceză a deceniilor trecute .Desigur, ecourile sale s-au diversificat și , firește s-au ampretat cu nota personală a scriitorilor care i-au urmat. Scriitorii tineri , cu talent, au cale liberă de-a se afirma într-o formulă novatoare .Este și cazul tânărului autor Cosmisian , care a semnat acest volum,Mouelle Roucher cu subtitlul Dezliterarea , incitant încă de la prima vedere. Ce va să zică acest termen oarecum inventat ? Este sublinierea conceptului , validat de vremuri și timp că,odată plecată în lume , o carte, își are propriul destin. Independent de creatorul său. La acest fapt se mai adaugă și o concepție proprie autorului Cosmisian, urmare a unei meditații profunde apropos de raportul și influența cuvântului scris asupra lumii. Intenția novatoare este explicitată în capitolul al 14-lea al volumului în atenție, unde autorul precizează: ,,Dezliterarea”este momentul în care cuvintele se desprind de structura lor firească, este un timp, aș zice, când cuvintele desprinse…au libera circulație să creeze o nouă poveste . Așa am putea parafraza concepția autorului. (mai mult…)

Vavila Popovici: Mahalagismul zilelor noastre

Uneori ajungem să plătim noroiul mai scump decât aurul. Asta pentru că nu mai distingem valorile de nonvalori” – Rita Drumeș

Termenul de mahalagism provine din limba turcă, în trecut el desemnând orice fel de cartier, fără să se fi făcut vreo distincție a nivelului de trai. Întreaga familie lexicală a cuvântului – mahalagiu, mahalagesc, mahalagism – a căpătat treptat o aură defavorabilă, făcând trimitere către vulgaritate, grosolănie.
Mahalagismul este definit de dicționare drept vorbă sau expresie vulgară, bârfă, clevetire, defăimare, calomnie, bădărănie, având sinonimele dintre cele mai cunoscute: impolitețe, mârlănie, mitocănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, necioplire.
Într-un eseu scris cu câțiva ani în urmă detaliam acest comportament și totodată îl atribuiam lipsei de educație din familie sau anturajului avut. Devenit obicei, individul care îl practică nu ține seamă că poate stânjeni pe cei care nu sunt obișnuiți cu comportamentul abject – mahalagismul – manifestat prin gesturi, cuvinte și fapte. (mai mult…)

Dorel Schor – O dată pe an

De atâta slujbă şi ore suplimentare, nu-l mai vizitasem pe Menaşe cam de mult, aşa că duminică seara, la o oră onorabilă, i-am sunat la uşă. Mi-a deschis Rozica, niţel ciufulită, cu un zâmbet obosit şi m-a poftit în bucătărie. Fără protocol… Menaşe curăţa nişte usturoi. Dar nu o măciulie sau două, sau trei, să zicem. În faţa lui se adunase o grămadă cât să ajungă unui regiment!
– E pentru vineri seara, mă lămuri Rozica. Punem murături. O să avem musafiri…
Luni spre seară, citeam ziarul pe banca din faţa blocului când Menaşe tocmai venea încărcat ca un măgar: sacoşe pline cu pungi de făină, zahăr, carne, ulei, mezeluri şi câte şi mai câte…
– S-a anunţat vreo scumpire? m-am interesat.
– Păi, nu avem sindrofie vineri seara? Scuză-mă, dar trebuie să alerg după vin şi răcoritoare… Pa! (mai mult…)

Emilia Amariei – poesis

Nu așa se moare…

Nimeni să nu plângă! Am plecat, de-o vreme,
Dar n-am fost prezentă nici la moartea mea!
Dispărând răpită de furtuni extreme,
În prohodul lumii care pătimea…

Mi se sparge gândul sub cazmaua rece,
Lovituri de brațe îi prind zbaterea,
Eu ascunsă-n taina care mă petrece,
Dincolo de moarte-mi caut nașterea…

Emilia Amariei

(mai mult…)

Adrian Alui Gheorghe: Un secret păstrat cîteva mii de ani: DE CE S-A SCUFUNDAT ATLANTIDA?

––-
La ”prăvălia cu poezie”, astăzi avem marfă din Banat, din viitoarea capitală culturală europeană, acolo unde (și de unde) un vînt de Vest adie (cînd nu suflă de-a binelea!) dînd oarece speranță românilor din celelalte provincii românești, de la Madrid la Roma, de la Chișinău la Bruxelles, de la București la Cernăuți, de la Viena la Piatra Neamț, pe principiul deja clasicizat: ”Azi în Timișoara, mîine în toată țara!”. Că România de azi nu mai e între granițe fizice, ci între granițele limbii, cum bine a zis poetul, așa că țara este mare după cît de împrăștiați prin lume sunt românii. Vă dați seama că am devenit peste noapte imperiu? Din neatenție. Să-l gestionăm? De ce nu? Cu blîndețe, dînd autonomie nu statală, ci individuală…! Brrr, mi-e frică de urmări.
Bine, gata introducția, să ne întoarcem la poezie, că numai asta contează. În afara poeziei omul este, dar nu are identitate sufletească.
Cum arată un ”Exil de zi și de noapte” (cu varinta și în limba franceză!) numai Veronica Balaj (din Timișoara) poate să ne spună, pentru că volumul ei apărut recentuț la Editura ”Anthropos”, cu titlul enunțat mai înainte, este o mărturie din această recluziune voită sau nu, dar trăită. De fapt, cine nu este în exil pe pămînt? (mai mult…)

Mariana Gurza: PoesisVavila Popovici: ÎNGÂMFARE vs. MODESTIERenata Alexe – Vibrații liriceAlexandru Dospinescu – versuriDorel Schor – ziceriIrina Lucia Mihalca – versuriDorel Schor – ziceriVavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (7) PLOTIN (Neoplatonism)Dorel Schor – ziceriElisabeta Bogățan – Mihai Merticaru cântă în cor cu steleleBen Todică: La mulți ani Art-emis!Iurie Braşoveanu: Cristina Maria Niţă – Cerul din adâncuriVavila Popovici: Caut un om cinstit, un om cu bun simț!Emilia Ţuţuianu: apariții editoriale la Editura Mușatinia, Gheorghe A.M Ciobanu – scrieriDorel Schor – schițeVasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sineluiDorel Schor – ziceriTiberiu Tudor – poesisVeronica Balaj – Interviu cu editor Emilia ŢuţuianuDorel Schor – ziceriVavila Popovici: Întâlnirea Trump – Iohannis, 20 august 2019Emilia Amariei: PoesisVirgil Răjeşu: Scrisoare deschisă către Uniunea Scriitorilor de Limbă RomânăMihai Merticaru – soneteGalina MARTEA: Creația artistică în „AREOPAGUS”, de Veronica Balaj și Cristina Mihai (Editura Mușatinia, 2019)George PETROVAI: Cine-i vinovat că românul își taie craca de sub picioare?Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (V) STOICISMUL ROMANVictor Ravini – Prea mulți își bat joc de ciobaniVavila Popovici – IEȘIREA DIN PEȘTERĂDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeDaniel Marian – Cronică Literară: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zărileTiberiu Tudor – Nisipul Căilor LacteeDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeVeronica Balaj: Cosmisian, un autor ineditVavila Popovici: Mahalagismul zilelor noastreDorel Schor – O dată pe anEmilia Amariei – poesisAdrian Alui Gheorghe: Un secret păstrat cîteva mii de ani: DE CE S-A SCUFUNDAT ATLANTIDA?

Vavila Popovici: Ideea – Forță

fouillee (3)

Stropi-mă-vei cu isop și mă vei curăța; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”(Ps. 50,8).

Ne aflăm într-un punct al istoriei omenirii în care se ivesc multe probleme și nu se întrevăd moduri echitabile de rezolvare a lor. Există o superficialitate cu privire la justă observație, meditație și gândire. Nu mai avem timp pentru a reflecta asupra vieții și problemelor ei, în adâncime. Nu avem timp pentru a filozofa! Aceasta însemnând, în concepția lui Aristotel, în primul rând a căuta să afli dacă merită a te opri asupra problemei ivite și a te dedica contemplației filosofice.
Materialismul existent a înăbușit meditația și imaginația. Suntem grăbiți, agitați, veșnic nemulțumiți, veșnic gata în stare de luptă, plini de ură și respingere, în loc de dragoste, acceptare și liniște. Corupția, degradarea, incompetența au fost supapele găsite pentru refularea nervozității și a urii. Ne batem joc de timpul existenței dăruit. Spațiile înfrumusețate ale vieții de către unii continuă să fie distruse, se pune astfel frână evoluției, se distrug civilizații. Read the rest of this entry »

George Petrovai – Dreptul tâlharilor de-a fi nesimțiți

Motto:
La noi tâlharii nu-s închiși
în temnițe pentru păcate
și-averile necușere
nici vorbă să fie redate

prea răbdătorului popor,
ci mendrele-n continuare
ei sunt lăsați să și le facă
c-o nesimțire tot mai mare…

Ca la noi la nimenea! Mă rog, suntem în țara de la porțile Orientului, unde orice este cu putință (țara tuturor posibilităților pentru „cinstiții” hoți neprinși). Este cu putință ca prin moțiune de cenzură să-ți dai jos propriul guvern și în locul lui să pui unul în care cam 70% dintre români să nu aibă încredere (Păi, cum să ai încredere în aceeași Mărie dar cu altă pălărie, când noul cabinet este construit pe scheletul precedentului și-l are în frunte pe cel mai neperformant dintre miniștrii?!); este cu putință să mărești veniturile muritorilor de rând cu mai puțin de 10 procente, motivând că numai atâta te țin curelele financiare, dar tot atunci, deci în chip nerușinat-sfidător, mărești lefurile tuturor aleșilor (șparlamentari, primari-șpăgari etc.) cu mai mult de 200%, fapt care contribuie la sporirea decalajelor dintre veniturile minime și cele maxime chiar peste 1 la 50; este cu putință ca toată această gașcă de profitori pesedisto-aldiști, în frunte cu penalul tandem Dragnea-Tăriceanu, să se ocupe în exclusivitate de mătrășirea cu legea-n mână a banului public (vorba lui Băsescu, legi votate de hoți pentru hoți), nivelul cel mai scăzut al investițiilor din ultimii 20 de ani fiind Read the rest of this entry »

En memoriam Arturo Corcuera – Fabula ceasului cumpărat la Praga

image005


Orele poartă deja veștmânt din numere

Luis de Góngora

Pasăre cu ciocul alungit, minutarul. Se-aseamănă cu o pasăre colibri.
Dă roată pe foaia de porțelan, e prizonier, fixat în perete.
Secundarul îi merge pe urmă, ca un pui golaș, nou născut.
Acele acestea ne numără orele, îmbrăcându-le-n strai din cifre romane.
Ne zic cum viața se trece și cum bătăile ei, la fel, se opresc,
ca niște inimi de oameni. Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Va veni o zi…

Va veni o zi când toate cuvintele
se vor întoarce uimite
din depărtările trecutului,
chiar dacă nu şi-au găsit destinatarul.

Va veni o zi când toate cuvintele,
tăcute, dezgolite, desprinse şi înălţate,
se vor întoarce risipite
în paginile albe ale clipelor noastre,
printre amintirile vii,
cu primul şi ultimul cuvânt,
şirag de mătănii în cerul oglinzii
din care şi-au luat zborul. Read the rest of this entry »

Boris David: Nostalgii de toamnă

Boris David

 

Toamnă, bine ai venit!

Toamnă, bine ai venit!
Chiar dacă aduci sfârşitul –
Frunze cad şi infinitul,
Se deschide-ngălbenit.

Galben-ruginiu-roşcat
Se aşterne sub picioare –
Orice sângerează doare,
Până când nu ai plecat. Read the rest of this entry »

Petruş Andrei: Spovedanie

PETRUS

Marele mister al copilăriei mi s-a relevat prin câteva întâmplări năprasnice cărora le-am supravieţuit şi care m-au convins că există un Dumnezeu deasupra noastră. Nu mergeam încă la şcoală când, într-una din Duminici, împreună cu prietenul meu Costel Drăgoi din satul Bărc-Goşmani, comuna Români, ne jucam „de-a caii”: un băţ pe care îl călăream şi de care legam o aţă trecută pe lângă gât era bidiviul; în cealaltă mână aveam o vărguţă cu care îl îndemnam să meargă la pas, la trap sau la galop. Era după război, abia aveam ce mânca, n-aveam bani de jucării. ( O poezie autobiografică deplânge tocmai această stare de lucruri: „Am crescut după război /Fără fleacuri şi moţocuri /Că eram ca vai de noi /Însă inventivi la jocuri.” ) La fântâna lui Rusu, am adus caii la apă ; fiind desculţ mi-au alunecat amândouă picioarele deodată şi am căzut cu capul drept în fântână. Costel a fugit acasă la mine, cam la vreo două-trei sute de metri, şi, în gălăgia de acolo, că era petrecere la noi, a ţipat că s-a-necat Petrică. În vacarmul creat, numai tataia aluat-o la fugă înspre fântâna cu pricina. Read the rest of this entry »

Olguţa Luncaşu Trifan – „Daţi cezarului, cele ce sunt ale cezarului!”

olguta_trifan

Dovedind un destin literar omogen după editarea a nu mai puţin de zece cărţi pe parcursul a opt ani, cărţi ce au acoperit o paletă largă de specii literare şi anume: două cărţi de proză scurtă (Femeia eterna iubire – 2008, Ed. ALUTUS, Slatina şi Culese din instanţe – 2014, Ed. PIM – Iaşi ), patru romane (Ispita – 2009, Ed. Sim Art Craiova, Chemarea destinului – 2010, Ed. Sim Art Craiova, Urme de dragoste – Ed. PIM Iaşi, anul 2014 – Tainicele cărări ale iubirii – 2014, Ed. PIM Iaşi), un jurnal de călătorie (Dor de Bucovina – 2012, Ed. PIM Iaşi), un volum de poezie (Celei ce nu mai este – 2013, Editura PIM Iaşi,/ volum dedicat Soţiei mele, prinos de gând pentru eternitate – Marian Malciu), o carte dedicată copiilor (Captiv pe tărâmul copilăriei – 2013, Ed. PIM Iaşi), încheind decalogul literar cu volumul de monografie Ruginoasa – Istorie, credinţa şi cultură, 2015, Ed. AIUS, Craiova), scriitorul Marian MALCIU păşeşte încrezător, cu aplomb, către o nouă serie de zece…

Cine s-a învrednicit a se vedea pe sine însuşi este mai bun decât cel ce s-a învrednicit a vedea îngeri – (Sfântul Isaac Sirul) Read the rest of this entry »

Dorel Schor – O partidă posibilă

Mă întâlnesc, absolut întâmplător, la supermarketul din cartier cu madam Brodiciche din Odesa. O salut, bineînţeles, şi vreau să-mi văd de treburile mele pentru că nu am nici un chef de converzaţie…Dar nu e chiar aşa de simplu.
– Ai aflat ultima noutate? mă întreabă vecina. Marcu Ciobotaru, holteiul ălă slab care a jurat că nu se va căsători niciodată, s-a hotărât deodată invers şi vrea acum să se însoare. Ce spui de asta? Dacă ai şti cât l-am bătut la cap, dar e un tip cu capricii şi pretenţios nevoie mare, pune o mulţime de condiţii…
– Şi ce îţi pasă dumitale? răspund indiferent. Ai fete de măritat?
– Fete?!? Dar ce, lui îi trebuie fete? La vârsta lui are nevoie de una mai coptuţă, serioasă şi bună gospodină, care să-l mai fixeze acasă şi să-l dezveţe de prostii. Am început să caut una potrivită la mica publicitate. Lasă o clipă cumpărăturile, că nu ţi le ia nimeni şi Read the rest of this entry »

Adina Dumitrescu – poesis

Adina Dumitrescu

Poartă închisă

Între chiciura aşezată în
dimineţile primăverii şi
tufa de merişor, purpură
aruncată pe frunze verzi ruginii,
printre coroanele pomilor
purtând tăieturile primăverii,
poarta mea e pe jumătate deschisă.
O deschid larg, intri cu ochii
închişi, închis în tine, ocupând
spaţiul golit dinspre inimă. Read the rest of this entry »

Mirela-Ioana Borchin și Eugen Dorcescu Un cuvânt despre Codul biblic al familiei

Doamnei Doina Bogdan-Dascălu. Omagiu. La o aniversare

Biblia oferă tot ceea ce este necesar în materie de semnificare şi ghidare a existenţei umane. De cele mai multe ori, adevărul sau dreapta orientare nu reies dintr-o lectură lineară a textului, întrucât tratarea temelor este fragmentată şi reluată la răstimpuri, secvenţele subsumabile fiind adeseori dispersate, corelate altor conţinuturi sau întrepătrunse cu acestea. De aceea, parcurgerea integrală a Bibliei, studiul concordanţelor, reiterarea lecturilor pentru focalizarea obiectului investigat sunt inerente oricărei cercetări temeinice. Am procedat astfel şi pentru a realiza această prezentare a ceea ce noi am numit Cod biblic al familiei, având drept suport informativ Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975, text pe care l-am confruntat cu alte ediţii, inclusiv cu unele publicate în limbi de mare circulație. Datele obţinute – validate în urma comparării secvenţelor ilustrative – au fost citate într-un material dens, structurat, preponderent descriptiv, în care am inclus, seduşi de coerenţa obiectului, şi propriile interpretări ale unor versete biblice memorabile. Read the rest of this entry »

Destine literare, nr. 89-92, Mai-August 2017

 

Dorel Schor – Salvat de doctori

  • Multă vreme, îmi spune Menaşe, mi-am bătut capul cum să fac să intru în legătură cu Rozica la ora prânzului.
  • In ce problemă? Şi de ce tocmai la ora prânzului?
  • În problema prânzului, răspunde logic Menaşe. Ea termină serviciul la ora patru. Eu, pentru că mă întorc după amiază la slujbă, sunt acasă pe la unu. Şi trebuie să pregătesc masa pentru copii. E adevărat că Rozica găteşte, totul e în frigider, dar poate îmi spui tu în care oală se află supa, ce să dau la felul doi, dacă trebuie să încălzesc compotul şi aşa mai departe… Rozica îmi explică dimineaţa, dar eu uit pur şi simplu, am atâtea pe capul meu şi sunt atât de ageamiu în probleme de bucătărie. Să-mi notez nu ajută, asta e situaţia, din când în când trebuie să o întreb…
  • Dă-i un telefon. Read the rest of this entry »

George Petrovai – Spre nemurire muritorii cată…

Motto:
În om murirea coexistă
cu-ndivinata nemurire,
ca după moarte s-aibă parte
de-a vieții dreaptă cumpănire.

Întreaga dramă existențială a omului se derulează în trei mari acte, fiecare dintre ele cu întrebările specifice (întrebări rămase fără răspunsuri logic acceptabile, cu toate că sunt de-o vârstă cu omenirea rațională):
1)Nașterea sau apariția existentului, implicit a vieții, cu sâcâitoarea și, aparent, interminabila dispută dintre creaționism și evoluționism este primul act al dramei. Cu următoarele trei precizări, adevărate pietre de moară, pe care și cu alte ocazii (vezi recentul articol Că este sau nu este omul de acord, Dumnezeu există la modul absolut!) le-am atârnat de gâtul evoluționismului:
a)În urmă cu mai bine de un secol, chimistul și biologul francez Louis Pasteur a dovedit experimental că „viața nu poate să provină decât din viața preexistentă” și de-atunci, cu toate eforturile depuse de adversari, nimeni n-a putut să demonstreze că lucrurile stau altminteri.
b)Înșiși evoluționiștii admit că șansa de formare din întâmplare a unei molecule proteice în „supa organică” este de unu la 10 ridicat la puterea 113 (1 urmat de 114 zerouri). Adică ceva cu totul și cu totul neglijabil, matematicienii admițând că poate fi considerat Read the rest of this entry »

Simina Cota – Iubesc…

Siimina Cota

Îţi iubesc gândul, visul şi mai ales şoapta care păşeşte grăbita în vârful picioarelor, pentru
a nu tulbura liniştea cărării , care străbate printre stânci, munţi, dureri.

Dureri, priviri, zâmbete şi… lacrima ascunsa în podul palmei mele. Acolo unde se ascund
toate lacrimile pământului.

Iubesc liniştea inimii tale şi vuietul inimii mele, fără de care nu mi-aş auzi gândurile.

Mă înspăimântă seninul, si ador furtuna nopţilor nesfârşite, in care aş vrea să rup în două
luna. Read the rest of this entry »

Galina Martea: Ziua Limbii Române – identitate, unitate, valoare națională!

Acțiunile culturale dedicate Limbii Române exprimă, în primul rând, valoarea supremă prin care se identifică personalitatea și identitatea poporului român. Astfel, identitatea națiunii române este marcată de calități demne de apreciere prin intermediul cărora i se determină locul respectiv în sistemul valorilor naționale și nu numai. Nemijlocit, prin sistemul valorilor naționale se disting procesele ce definesc individualitatea poporului român, însoțită de însușiri morale, intelectuale, spirituale. Deci, este vorba de națiunea română care are la bază limba română, aceasta fiind o limbă indo-europeană ce face parte din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice, teoria oficială fiind că limba română provine din latina vorbită şi geto-dacă. În condiții practice reale, limba română este vorbită de către 28 milioane de persoane din întreaga lume, iar aproximativ 24 milioane de persoane o consideră în calitate de limbă maternă. Este foarte plăcut și frumos acest lucru, unde ar urma să ne mândrim în funcție de importanța și necesitatea limbii române în viața existențială a unui popor. În așa mod, Ziua Limbii Române din 31 august este o acțiune nespus de nobilă în destinul românului de pretutindeni. Ziua Limbii Române este comemorată de către toate comunitățile românești din lume, Read the rest of this entry »

Dorel Schor: Sami Briss – Variații pe tema muzicii

[flickr_set id=”72157685878252634″]

Inteligenţa creativă a pictorului Samy Briss este un fapt pe care îl constatăm ori de câte ori avem ocazia să admirăm lucrările sale. Rigoarea profesională, marea originalitate a stilului său, surprinzătoarea sa inventivitate fac din compoziţiile sale o atracţie deosebită pentru privitor. Privind arta lui Samy Briss, plonjăm parcă într-un vis frumos, evadăm într-o lume mai bună, de dragoste şi armonie, în care timpul parcă nu mai există.
S-a afirmat mai de mult că în lucrările sale se întâlnesc armonios filoanele artei populare româneşti, experienţa meşterilor iconari, eleganţa bizantină, amintirile din copilărie, rădăcinile de arta iudaică, visele şi speranţele actuale. La care se pot adăuga filiaţii cu soluţiile cubiste ale lui Picasso, cu suprarealismul lui Paul Klee, cu bizarul şi oniricul misticului Victor Brauner şi afinitatea electivă cu Read the rest of this entry »

George Petrovai – Progresul nostru-ntr-o ureche….

Ne amăgim cu gândul și cu statisticile deocheate că omenirea a progresat necontenit de la stadiul primitiv din urmă cu mai multe mii de ani (câte anume?) și până la actualul postumanism, unde preaștiințificul om al zilelor noastre are îndrăzneala să se considere „colaboratorul” lui Dumnezeu. Un „colaborator”, fie vorba între noi, aidoma broaștei din fabulă, care – prins neiertător în propria capcană a procesului de decreștinare – urmărește cu nechibzuință chiar detronarea Atoatefăcătorului și care, cuprins de febra trufiei sale, uită cu totul de inspiratul avertisment al apostolului Pavel din 1 Corinteni 3/19: „Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu”! Îndeosebi, adaug eu, atuncea când ea îl face pe om să uite de Acela care este izvorul și temelia întregii existențe…
Dar progresul nu numai că nu este lesne decelabil în timpul și spațiul accesibile omului, ci mai este și paradoxal-derutant pentru mintea acestuia. De pildă, pretutindeni în lumea noastră este prezentă legea dezordinii sau entropiei (toate corpurile vii și nevii sunt Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor: Ne mândrim cu-a noastre datini…

[flickr_set id="72157684659425392"]

Anual la Pătrăuții de Jos are loc frumoasa sărbătoare a satului, hramul, prilejuit de sărbătoarea religioasă Adormirea Maicii Domnului. Anul acesta, ca de obicei sărbătoarea a început cu serviciul divin la biserica locală care și poartă numele Adormirea Maicii Domnului. Un mare sobor de preoți au oficiat slujba religioasă venind la invitația parohului bisericii sătești, protoiereului Dumitru Gavriloae. Sărbătoarea a continuat în după amiaza aceleiași zile la căminul cultural în prezența a sute de oaspeți, săteni și invitați. Printre cei care ne-au onorat cu prezența se numără Consulul Consulatului General al României la Cernăuți, domnul Edmond Neagoe. Redactorii șefi ai ziarelor românești «Zorile Bucovinei» și «Concordia» Nicolae Toma și Doina Bojescu, doctorul în filologie, președintele societății regionale «Golgota», cetățeanul de onoare al satului Pătrăuții de Jos Ilie Popescu, secretara comunității românești din Ucraina Aurica Bojescu cu soțul Mihai Bojescu ș. a. Read the rest of this entry »

Galina Martea : Limba română – Imnul identității

Din vremuri cântată, vorbită
În graiul latin-românesc,
O limbă de dor construită
Pe-un plai cu pământ pitoresc.

Un grai ce aduce lumină
În viața poporului dac,
Cu inima blândă, creștină
O doină alină cu drag. Read the rest of this entry »

Dorel Schor: Opțiuni artistice nelimitate – Orna Ben Shoshan

[flickr_set id="72157685812706573"]

S-a spus despre pictura Ornei Ben Shoshan​ că ele depăşesc imaginaţia şi extind mult limitele ei obişnuite, că ne înfăţişează o lume distantă, cu creaturi şi obiecte care par să nu respecte legile fizice. Într-adevăr, lucrările ei sunt pătrunse de o infuzie adâncă de experienţă spirituală, din care nu lipseşte un umor graţios şi subtil. Imaginile sunt executate cu detalii intricate şi asezonate cu o multitudine de culori şi elemente decorative.
În esenţă, vorbim de o pictură vizionară şi metafizică, cu elemente de misticism şi ocultism, bazate în fond pe studiul cabalei, pe meditaţie, pe yoga, religia zen, feng şui, astrologie… Tocmai de aceea, Orna Ben Shoshan este singulară în peisajul artistic israelian şi nu numai. Fiind o autodidactă în materie, aceasta fosta chibuţnică a descoperit singură secretele artei vizuale, fiind acum apreciată pe trei continente ca pictor, ilustrator şi desenator grafic. Opţiunile ei sunt nelimitate ca pictor şi autor prolific, apariţia recentă la vestita editura Amazon din Statele Unite a volumului „O fereastră deschisă către alte dimensiuni” confirmând pe deplin afirmaţia. Read the rest of this entry »

Ciprian Antohe – versuri

NU CERE DE LA VIAȚĂ!

Nu cere de la viață mai mult decât poți duce
Și nu cerși minune din tot ce-i neputință,
Căci fericit e omul ce ar tânji să-apuce
Fior de mulțumire și tihnă din știință.
Nu cere de la viață chiolhan de bogăție
Când tu… nu miști nici umbră spre a clădi ceva,
Sunt toate-n lumea asta, menite doar să fie
Acelor cu voință și simțul de a vrea. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Avocado

  • Of, îmi spune o vecină, ştii la cât a ajuns un kilogram de avocado?
  • La cât? întreb eu politicos.
  • Nu mai întreba, îmi răspunde. O avere! Atâta costă, mai bine să nu ştii…
    Mă întâlnesc puţin mai târziu cu dentistul Kleinergrois.
  • S-a scumpit grozav avocado, îi spun ca să intru în vorbă.
  • Dar ce? se miră el, ţie îţi place avocado?
  • Îmi place, mărturisesc. Îl amestec cu un ou tare, il frec cu puţină sare şi cînd îl ung pe pâine adaug câteva feliuţe de castavete.
    -Asta ar trebui să te îngrijoreze, constată dentistul. Vin acum de la cursul de psihanaliză clinică. O simplă interpretare ar trebui să te pună în gardă. Fără îndoială, castravetele denotă preocupări sexuale, feliuţele o dominantă sadică, iar oul tare înseamnă o deteriorare a instinctelor. Read the rest of this entry »

George Petrovai – Nedemnitatea cauzată de răbdare

Din totdeauna (ca indivizi și ca popor), românii și-au făcut un merit din a-și afirma blândețea și răbdarea, cu toate că blândețea este în ochii asupritorilor totuna cu prostia, iar răbdarea seamănă rușinos de mult cu nedemnitatea. De parcă n-ar fi de-ajuns atâta, mai pune sare pe rana umilinței noastre naționale și degradantul proverb „Capul plecat sabia nu-l taie”! De altminteri, întreaga înțelepciune românească este plină ochi de umilitoare proverbe și zicători, care nu numai că n-au vlaga să justifice, dar – dimpotrivă – mai abitir acuză nebărbăția colectivă din cele mai stânjenitoare vremuri pentru istoria noastră multimilenară…
În opinia lui Emil Cioran, marii vinovați de neîmplinirile românilor sunt resemnarea și scepticismul. Cu resemnarea nu poți să nu fii de acord, având în vedere următoarele:
1)Își trage seva din proverbiala și neeroica răbdare românească;
2)Resemnarea și-a pus amprenta asupra psihologiei individuale și colective în mult mai mare măsură ca renunțarea, prin aceea că renunțarea provine din preaplinul inimii și are vocația verticalei (înalță omul prin conștiința sacrificiului liber asumat), pe când resemnarea iese din golul inimii și are vocația orizontalei (prin asumarea lenei și indolenței, condamnă conștiința la regrete tardive și colectivitatea la suferințe inutile). Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Faceți ceva, să le placă și altora!

Etica nu este nimic altceva decât venerația vieții.” – Albert Schweitzer

Realitatea pe care o trăim se întinde în spațiu și în timp, în ceea ce a fost și ceea ce este în clipa de față, și ea necesită o conduită etică din partea noastră.
Etica reprezintă modul nostru de a interacționa cu membrii comunității în care trăim. Noțiunea de etică vizează totalitatea normelor de conduită (comportament) ce guvernează relațiile dintre membrii unei societăți. Conform dicționarului este „știința care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare și cu rolul în viața socială”.
Ca știință, etica ne ajută să cunoaștem omul, comportamentul său, și să definim societatea în ansamblul ei. Știința eticii are un caracter analitic – se preocupă de cauzele acțiunilor noastre, ne spune ceea ce avem de făcut; este însă o știință descriptivă – nu ne indică cum să facem, dar este orientată spre acțiune, se învață din practică, cu alte cuvinte – văzând și făcând, anumite legi ale bunului simț respectând. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Scurte știri interne

  • Ei, ce-i nou în ziar, sau la radio, domnilor bărbaţi? Toată ziulica, când vin puţin pe la voi să văd ce mai faceţi, soţiile voastre nu mai pot de treabă în bucătărie, sau strâng prin casă, sau au grijă de copii, numai dumneavoastră, ca şi bărbatul meu, vă uitaţi la televizor şi când nu e interesant, ziarul! Parcă v-aţi însurat cu ştirile… Ce noutăţi aşa grozave găsiţi acolo?
  • Poftim noutăţi, spunem noi.”În cursul săptămânii trecute s-au produs pe şosele 170 de accidente, în care au fost răniţi 246 de cetăţeni…”
  • Păi. cred şi eu, răspunde madam Gurnişt. Că voi fără maşină mică nu mai puteţi. Nu faceţi o mişcare fără automobil… La slujbă cu maşina, acasă cu maşina, la o bere cu maşina, până şi la closet, pardon de expresie, dacă ar fi după voi, tot cu maşina v-aţi duce. N-o să mai ştiţi să mergeţi pe picioarele voastre!
  • …din care 163 de pietoni, continuăm noi. Read the rest of this entry »

Mirela-Ioana Borchin – Pergamentele albe – In memoriam Corina Victoria Sein (1936-2017)

  Una dintre cele mai delicate şi pregnante personalităţi feminine din Timişoara, scriitoare şi editoare profesionistă, redutabilă prezenţă în domeniul cărţii – tipărite şi virtuale – Corina Victoria Sein s-a născut în 25 decembrie 1936, pe meleaguri vâlcene, în localitatea Pojogi-Cerna, ca fiică a Mariei şi a lui Ştefan Călugăru.
Destinul a adus-o în cel mai valoros centru cultural din Banat, unde, începând cu studiile liceale (1958-1962), absolvite la Carmen Sylva, urmând cu cele postliceale, precum Şcoala tehnică sanitară (1962-1964), şi până în clipa despărţirii de semeni, i-a fost găzduită, cu prietenie şi admiraţie, o constantă ascensiune, încununată de recunoaşterea sa ca om de cultură într-un oraş universitar de prestigiu, desemnat, pentru 2021, drept capitală culturală a Europei.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, şi editoare de incontestabil succes, patron al Editurii Excelsior Art, Corina Victoria Sein s-a definit, îndeosebi, prin iubirea sa de carte, făcându-şi simţite bătăile inimii în lumea amplă şi captivantă, pe care o circumscrie acest nobil şi fascinant obiect.
A fost căsătorită cu doi scriitori, editori şi animatori culturali ei înşişi – cu poetul Emil Şain, de care a legat-o una dintre cele mai frumoase prietenii din memoria oraşului de pe Bega, cei doi alegând să-şi doarmă în acelaşi mormânt – pecetluit de poeme – somnul de veci; şi cu istoricul, criticul literar şi traducătorul Bogdan Bădulescu, redactor la Editura Eminescu din Bucureşti, apariţie Read the rest of this entry »

„Limba noastră cea română” – publicație dedicată sărbătorilor naționale din 31 august

Galina Martea_coperta_Antologia  Limba noastra cea romana-2017

Însușirea de a oglindi evenimentele cu privire la tradițiile și valorile supreme ale unui popor sunt mereu binevenite în viața omului și a societății acestuia. În contextul dat, ne vom referi la fenomunul ce evocă dragostea pentru propria națiune, pentru propriul popor, pentru propria limbă vorbită care este „Tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul sacru lăsat de generațiile trecute” (cuvinte prețioase, scrise de Vasile Alecsandri). Astfel, sub această caracteristică, neobosita scriitoare Ligya Diaconescu a organizat, coordonat și editat, așa cum o face de ani de zile, Antologia „Limba noastră cea română” (Editura Olimpias, Galați, 2017), publicație dedicată în exclusivitate sărbătorilor naționale din 31 august, sărbătoare care îmbogățește la nesfârșit sentimentul de afecțiune al românilor de pretutindeni față de valorile culturale românești. Este foarte plăcut și demn de apreciere acest lucru, deoarece numai prin procesul afectiv specific omului se exprimă atitudinea reală a acestuia față de tot ceea ce este uman în lumea pământească. Read the rest of this entry »

Ion Agârbiceanu, preot militar în Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni

Ion Agârbiceanu

 Ion Agârbiceanu, născut la 12 septembrie 1882 în localitatea Cenade, comitatul Alba de Jos, a fost un scriitor, ziarist și prozator român, parlamentar, academician și protopop unit al Clujului.
În perioada studenției la Budapesta i-a cunoscut pe Octavia Goga, Alexandru Lapedatu și Octavian Tăslăuanu împreună cu care înființează revista ,,Luceafărul”. Din anul 1910, Ion Agârbiceanu se stabilește ca preot în Orlat, până în septembrie 1916, când se retrage odată cu armata română în orașul Roman.
De remarcat este faptul că scriitorul transilvănean, Octavian Tăslăuanu a fost ofițer de informații în cadrul Diviziei 7 Infanterie ,,Roman” în timpul Rîăzboiului pentru Întregirea României. Read the rest of this entry »

Sheila Richardson-Sfrijan: inteligenţă şi profesionalism

SHEILA

,,Ideea strălucită a unei fete din Oldham și a uneia dintre colegele ei de la Colegiul Politehnic Nord-Vest pentru Bibliotecari din Londra se dovedește a fi foarte populară în rândul tinerilor din Leicestershire. Sheila M. Richardson în vârstă de 21 ani, șefa de promoție de la Chadderton Grammar School, și prietena ei Jane Brocklesby din Wellington, Shropshire, în prezent sunt instruite în Biblioteca regională Leicestershire. Fetele au conceput o schemă sub forma unui joc educativ pentru copiii din zonele Sileby și Leicester Forest, care să-i încurajeze să ia parte într-o „epopee mini-James Bond” și să devină „Agentul din Leicestershire County Library“. Concursul este organizat de Biblioteca județeană și condus de Sheila și prietena ei și pentru a deveni „Agentul din Leicestershire County Library“ copii trebuie să rezolve diferite teste. Ei vor fi rugați să alcătuiască liste de cărți cu specific tehnic despre judo, înot sau orice alt sport pe care ei îl cred a fi util pentru un agent secret. Ei pot, de asemenea, studia și citi cărți din alte țări pentru informare putându-și crea propria imagine a „agentului 007”. Înainte de Leicester,unde încearcă să formeze propriul ei cerc de spionaj, Sheila a lucrat timp de 12 luni la Oldham`s Central Library. Ea s-a înscris apoi la Colegiul Politehnic Nord-Vest pentru Bibliotecari din Londra și la sfârșitul anului se va întoarce la Oldham. Așteptăm cu nerăbdare să revină în orașul ei natal. O minte sclipitoare ca a ei poate implementa în bibliotecă un nou serviciu, care este deja eficient.” redactor, John GauntOldham Evening Chronicle, Monday, iulie 24, 1967 Read the rest of this entry »

Gheorghe A. M. Ciobanu: Adrian Erbiceanu şi…Tinereţe fără bătrâneţe

gham-ciobanu

La început, sau înaintea lui, a fost a fi care devine, prin om şi pentru om, un a tot fi mereu astfel dar, zi de zi altfel. Sau, spus cu alte vorbe, o Tinereţe fără Bătrâneţe şi fără de Moarte. Deşi Bioticul se desfăşoară, cert pe Terra, după neiertătoarea Curbă a lui Gauss, Scara Vieţii. Şi totuşi, peste tot, urarea La mulţi ani şi Fii tânăr, tot mereu. Un pas, până la titlul volumului de faţă Tinereţe fără Bătrâneţe în care subtilul condeier Adrian Erbiceanu reia basmul, cu acelaşi titlu, din culegerea lui Ispirescu, pe care îl brodează prin orfevreria poetică a cuvântului. Având o extensie universal-umană şi posedând o deschidere largă, istorică şi contemporană, poetizarea acestui mit-basm a fost aureolată de comentarii in rem deosebite, (Cezarina Adamescu, Ion Roşioru, Ionel Popa, Ştefan Dumitrescu). Nouă ne rămâne, acum, încercarea de a deduce procesul de geneză şi afirmare gravitaţională a acestui deziderat, profund existenţial, al unui Homo aeternophilus. Fiinţa umană, de la începuturi, s-a dorit sine finis şi şi-a transferat imposibilul, în lumea de alter a Demiurgismului. Marele pas, de la sapiens la creator. Considerăm ca izvoare ab initio – Izvoare Existentice, cotidiene, reale, verificabile. Instinctiva Fuga de Moarte amânare, metamorfozare, socializare. Read the rest of this entry »

Adrian Erbiceanu – Un bijutier al gândului profund

Silvia C. Negru: Veronica Balaj ,,Solilocvii” – O lirică cu aer victorian

coperta_Page_1

Volumul SOLILOCVII, Editura MUȘATINIA, 2017 – ediție româno-engleză, traducere Eva Halus și Frank Cooper.

Pe trunchiul artei literar-poetice, cuvântul din lirica autoarei , are valoare morală, sugestivă și de continuitate artistică, în linia umanului atât de bine pliat pe realitatea obiectivă, culturală și confesivă. Veronica Balaj dovedește astfel, preocupare umană, simțul informației validate pe ideile mari ale timpului nostru. Dialogurile sale sunt vii, născute dintr-o conștiință martor. Ele se raportează la rațiune printr-o comunicare necesară cititorului, cea mai importantă instanță a comunicării. Această balanță în armonie este capabilă să arunce lumini revelatorii care scot din conurile de umbră intenții, sensuri și fixează adevărate realități ale naturii poetice, stările de spirit ale creației. Există o fațetă de acumulare și intrare în fenomenul estetic necesar limbajului adecvat și în același timp, elevat, modern. Poeta are această fațetă căreia i se suprapune predictibilitatea: ,,așteptarea ta , va fi operă de artă /femei prinsă-n joc/împletești din părul tău /chipul dragului Ulisse /noaptea/”Despre așteptare, poveste. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Apa vie

De trei zile se luptau Făt Frumos şi Zmeul Zmeilor… Adversarii erau deopotrivă de puternici, la fel de bina clădiţi şi tot aşa de pricepuţi în meşteşugul armelor, încât după atâta vreme, deşi de efort şi încordare năduşiseră amândoi nu se vedea nici un semn că unul sau altul ar avea o şansă în plus să-l biruie pe celălalt. Cam aşa devenise înfruntarea dintre ei, ca fraza precedentă, adică lungă şi cu multe virgule, dar până la un punct, mai va!
Şi peste toate, mai era şi vară, o vară cu arşiţă cumplită, lipsită de răcoare sau de aer condiţionat, vorba aia „zi de vară până-n seară şi din seară până-n zori, îi uda la subsuoară şi-i usca la umblători”… Atunci, zărind o pasăre care îşi făcea de lucru pe aproape, cine ştie cu ce gânduri pofticioase, grăi Zmeul Zmeilor către ea:
– Adu-mi o gură de apă vie ca să-i împrospătez puterile şi ţi-oi da stârvul voinicului, să faci ce-i vrea cu el!
Iar Făt Frumos, scăpând şi el o clipă din strânsoare, îi spuse pasării: Read the rest of this entry »

George Petrovai: Postdecembrismu-n România a pus pe roate mârlănia!

(Postpamflet)

Răuvoitorii (sic!) susțin, și unii chiar iau de bună, cum că în peste 27 de ani de postdecembrism curat murdar și total anapoda, România a împletit într-un mod profund original politica bătutei pe loc cu „eficiența” mersului ca racul. Dar eu spun că lucrurile pe la noi sunt mult mai nuanțate (doar suntem la porțile Orientului, unde orice este cu putință pentru neoameni și ai lor!), așa că depinde din care unghi le privim, respectiv ne uităm la ele, fără ca – voit au ba – să le vedem cum sunt de fapt în realitate. Da, căci potrivit axiomei că nu există orb mai mare ca acela care nu vrea să vadă (mă rog, axioma face referire la surzi, dar tot un drac este cu lighioanele astea sănătoase tun la trup), privitul de sus în jos diferă atât de substanțial de opusul său, încât a devenit o regulă în politica dâmbovițeană ca dreapta să nu știe ce face stânga și viceversa, potrivit principiului demonocratic că societatea sigur va rămâne cu gaibaracele-n sus atunci când se va lua de la săraci pentru a li se da cu sacul tâlharilor putrezi de bogați (vezi noua lege a veniturilor ultranesimțite) și atâta timp cât privitul politico-ideologic de la stânga la dreapta se va deosebi net, iar prin aceasta dezastruos pentru nație, de acela în sens invers… Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina_Lucia_Mihalca-WB

Călătoria

Simfonia cuvintelor destrămate
pe aripi divine te înalţă.
Scrisă sunt în tine,
am intrat brusc,
te întrebi unde ai intrat.
Da, singuri
în fiecare din aproapele nostru! Read the rest of this entry »