Arhiva tag-ul: Adina Dumitrescu

Adina Dumitrescu – versuri

Pe negândite O parte din cubul rubyc a dispărut de mult, suflare de moarte a înaintat spre inimă pală de zefir, găsindu-şi loc undeva, spre cârja aortică, unde s-a şi aşezat pe vecie, îmi spuneam. Supusă am căutat-o ani de-a rândul imbold în copil, iarbă verde, apă limpede,

Continue reading »

Adina Dumitrescu – poesis

Poartă închisă Între chiciura aşezată în dimineţile primăverii şi tufa de merişor, purpură aruncată pe frunze verzi ruginii, printre coroanele pomilor purtând tăieturile primăverii, poarta mea e pe jumătate deschisă. O deschid larg, intri cu ochii închişi, închis în tine, ocupând spaţiul golit dinspre inimă.

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Orient Occident Transcendenţă

Opţiunea de a trăi fără mituri Artiştii, poeţii şi filozofii sunt aceia care contribuie la crearea şi transmiterea miturilor şi nu oamenii de ştiinţă. Ce înseamnă arta? De ce există ea? Şi nu numai arta plastică ci, de asemenea, poezia, literatura, muzica, dansul? Ce înseamnă viaţa cotidiană? Există Dumnezeu? Dacă există, care sunt relaţiile noastre …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Dimineaţă crepusculară

Spre amiaza cosiţelor împletite în lână seină, senină sau clară-ţi apare doar jumătatea de masă la care lucrezi. Treptat restul se estompează fum plecat demult de pe jar, apar umbre, dumbravă întunecată spre seară, zaţ uscat de cafea rămas pe ceaşcă, un alt tip de crepuscul te priveşte prin ferestra deschisă, o ramă de tablou …

Continue reading »

Putain de vie/ Curvă de viață – De Alexandu Trifu

Modeste rostiri de cititoare ridicată la rangul de femeie scriitoare, ce lesne se adapă la izvorul filozofiei. „Uneori filozofia ne aduce împăcarea cu sine, ajutându-ne să privim şi alte stele… Trifu A. 21 – 03 – 2017 Geneva” Editată la EIKON sub acreditarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din România (CNCS), apariţie bilingvă unicat, într-un …

Continue reading »

Alexandru Trifu – Delirurile unui necunoscut

note asupra volumului Elegie doctorului fără de arginţi – în memoria scriitorului martir Vasile Voiculescu, autor Adina Dumitrescu

Cristalul oglinzii în moarate ape

Răspunsuri pentru Will – Sonete, Răspunsuri pentru Anne – Sonettina – impresii de cititor asupra celor două volume ale autorului Ovidiu Oana-Pârâu Cu cele două volume în faţă şi cu cele două percepţii în faţa mea, scrise după îndelungate şi atente citiri, încerc sintetizarea acestora exprimându-mi un punct de vedere literar, asumându-mi o responsabilitate pe …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Hârjoana cu mine

mi-e necunoscută, m-am obişnuit să fiu stârnită spre feţe triste, sărace, stinse sau vesele, nesătule de râs în petrecerea sărbătorilor. Alergarea mea înspre ele nu se pune, intenţiile bune fac bradul verde, împodobit, dăruit. Un pui de viforniţă, o buclă şi-o întoarcere pe dos, o întindere la perete cu braţele întinse, ţepene ca ale vitruvianului …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Retez

Lungi sunt nopţile începutului iernii, ale bătrânului lumii, chiar de-s minute! Pleoapele-i întredeschise primesc puncte exterioare, interioare îi devin locurile nemăsurabile. Din ciclul Krebsului alege picătura de apă vopsită, pictată în roşu, ca a sângelui sau cea verde a frunzei, copiatorul imprimantei o lungeşte, lăţeşte, până-n pădure, alungă spinii murului ajungând la copaci. Merde! Parcă …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – poesis

Flacără intermitentă Lumina lumii sub pete solare toamna sau iarna făcută sloi, lumina lunii hrana vârcolacilor periodic, lumina bunilor noştri confraţi cu capete luminate suflată cât mai departe, înapoi, lumina din noi aprinsă

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Sonata lumii cu instrumente dezacordate

Când în marginea de pădure nu dănţuieşte aer frânt şi-ntrupat iar în triluri, în şoapte, când e fuga mistreţilor mai săracă în tropote decât vocea gonacilor, când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului şi răgacea are cleştii pliaţi lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit şi se vede doar fulgerul despicând vârful …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – versuri

  cere legea firii e vremea atât de scurtă mio fratello că-ţi plânge masa soaţa şi moaţa pe valea izei plâng zeii de dorul olimpului coaja din marginea blidului bidiviului i se-negreşte pata din frunte n-ai nici când trece de puntea suspinelor albinele îşi pierd mierea

Continue reading »

Adina Dumitrescu: Irina Lucia Mihalca – Dincolo de luntrea visului

  Cuvânt înainte Vorbesc porțile cerului de-o copilă ce-n zbor, le atinge cu aripile de parcă ar vrea și n-ar avea pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – versuri

Dezmierdare „Întregului” Dumitru Bălaşa În Peştera Muierii se desprimăvărase, dăduse de ştire parfumul mărgăritarului înflorit, pocnetul unui mugure de anin şi spirala ferigilor zăvoiului. Vesta terminase de scris Codul belanginelor, ostenită-şi lăsase fruntea pe piatra rece, îşi simţise obrazul dinspre flacăra veşnică aprins, rumen, iar celălalt, recele, căta

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Cu felinarele stinse, căutări

Înveliţi de-a valma într-o a doua piele, ca un al doilea înveliş, când mai subţire, după simţire şi literele parcurse, când mai groasă, ne îmbrâncim pe întuneric într-o continuă mişcare browniană, ieşind care cum putem, unii cu capetele sparte, unii încovoiaţi de spinare, unii într-o depresie asemănătoare lingorii. Valuri de mulţimi omeneşti ne poartă, ne …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Ca o verbină

Une verveine dans un verre de vin, aşa sunt, un suspin al ecoului tremurului inimii în faţa viitorului apropiat şi aş bea. Mă inundă, mi se scufundă visele înălţate rămase trepte de tristă Semiramidă agăţată între oraşe ştiute, contrafăcute, năruite spre viitor. Un topor, de fapt doar o coadă, o trusă

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Opacitate

Vârstnică, vorbind singură, stau în faţa gardului Fences cu uluca rară din lemn. E prietenul tău arborele-acesta tăiat în uluci, poţi foarte bine, prin el, ca-ntr-o oglindă, să vezi ce-i acum şi ce va veni. Cumva e schimbată uluca, e tratată cu policarbonaţi care-mi fac din prezent şi ce va să vină, o imagine opacă …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – versuri

Deasupra urzicilor înfloreşte salcâmul După zile prea, mult prea pline de file, de doruri, de obligaţii şi de tentaţii să pun viaţa-n cui, după dureri de articulaţii, glezne-elefanţii orientului, vecine bolnave speriate masate şi îmbrăcate în prişniţe, după zvârcoliri interioare pentru copii bolnavi, pentru iubiţi nevăzuţi pe nicio rampă de aterizare, mi-am luat picioarele la …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – versuri

Şi încă arde, lumina lumii Între timpul procesului şi începerii virtualului până la întărirea sticlei suflate mă bate gândul sincer să povestesc cum nu e nefiresc pe un apus cenuşiu instalat dimineaţa, să nu ne pierdem

Continue reading »

Adina Dumitrescu – versuri

  Doctorul fără de arginţi Lui Vasile Voiculescu Dă-mi, Doamne, puterea să-mi găsesc dintre motoarele concepute de mine pe cel mai puternic, pe trecătorul hăţişurilor fără să te privesc înlăuntru, dă-mi Doamne fructele cele mai mari şi mai frumos colorate să-mi umplu degrabă panerul, vânatul cel mai uşor de ţintit, peştele cel mai uşor de …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – versuri

Drumuri – Drumul spre iad, draga mea, e pavat cu intenţii bune, îmi spui privindu-ţi vârful pantofilor. Am vrut să-ţi scriu en détails nu mi-am găsit cuvintele potrivite. Am venit noaptea,

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Omul morun

                    Înspirată din „Pescarul Amin” de Vasile Voiculescu motto Şi iată, stând acolo uitat de treburi, celălalt mare izvor al vieţii, potmolit până atunci, de neastâmpăr, muncă şi griji, se desfundă în el: închipuirea… Gheţuri în maluri de sticlă spartă, păienjenită fereastră, bici, nuia, mijloc de Dunăre …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Ţesut cheloid sub flori

Pentru 26 ianuarie, Ziua Înternaţională a Comemorării Victimelor Holocaustului Ţesutul cheloid poate fi broderie neagră purtată la văduvie, de mame, de fraţi, poate fi ham, zăbală, strânsoare de inimă îndoliată pe trecut îndoială, electroliză simţirii. La catod în sufletul omului de rând rămasă pată ca de cerneală stropită pe faţă, la anod suferinţă pentru condiţia …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Peccavi

Am păcătuit crezând că marea se poate întinde singură pe un val, că dealul poate fiinţa cu o singură vale, că voi simţi primăvara aromind printr-o singură floare. Am păcătuit aşteptând cu

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Crescute florile pietrei pe patul din urmă

Lui Vasile Voiculescu motto Cum se mlădie versul grumazului, răsare un istm de frumuseţe, să lege-n armonii nemuritoarea strofă a pieptului, din care ies braţe-ngemănate ca două melodii: şi-un orizont de slavă în tine-nchizi şi iei cu glorioase coapse sonetul când închei Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu

Continue reading »

Adina Dumitrescu – versuri

am văzut am văzut iaduri crescând din neînţelese intenţii bune, din găsirile căutătorilor comorilor pământului pădurii, am luat în piept ţipătul puilor ciocârliilor fără de cuib în indiferenţa cântărilor de cuci, am văzut iaduri trimise din iazuri spre case şterse

Continue reading »

Adina Dumitrescu – versuri

cadril iarna înainta prea repede pentru mine prea departe mi se părea drumul înapoi o lamă ascuţită siroco sau zefir încins îmi tăia faţa alerga peste lespede făcea rotocoale ultimele note din cimpoi cădeau fără aer se aşternea deasupra ţipând o trompetă sfâşietoare prelungă umbre îşi îndreptau spatele de pe pietre păşind peste

Continue reading »

Adina Dumitrescu: Pe sub busuioc

– Ţi-ai ales busuiocul. Ce idee! Ce s-aştepţi de la o pană ascuţită de gâscă tremurată pe fila caietului de notiţe şi doruri? Ce frunzar, astăzi e, mâine nu, după cum cade bruma peste strat în grădină! Ce-o fi fost în radarul care-ţi caută locul? Nici măcar un grăunte mai ca lumea, mai în plus, …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Umerii dorului

Dacă aş lăsa amintirile singure să vorbească, din paşi şi suspine, din zâmbete de copilă pornită la drum cu pasul într-o dimineaţă, ar răsări, aşa din neant, un tablou. Ar fi prea frumos colorat, prea dense, prea clare imaginile, ar semăna cu vechea pictură pe sticlă a artei naivului anonim, dintr-o fărâmă de iconografie expusă …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Spre ce ne-ndreptăm?

 Privesc horele Terrei, asemănătoare cercurilor concentrice ale căror perimetre sunt nemăsurabile. Rămân extaziată de îndârjirea, vivacitatea conducătorilor acestora, îmbrăcaţi în costumele populare ale naţiilor. Se văluresc în galben, în alb şi siniliu după culorile tenurilor parcurgând distanţe de alb de mesteacăn, albastru de lavandă sau roşu de Munţii Stâncoşi. Trec livezi de măslini şi de …

Continue reading »

Cartea de buzunar

variante – de inimă, de umor, îndreptar, ghid de adaptare, impuls regenerator Impresii asupra cărţii Napoleon Bonaparte şi Apocalipsa Mileniului Trei 1-Steaua cu cinci colţuri Autor Petre Cichirdan Cu cât „roza vânturilor” capătă viteză circulatorie mai mare, cu cât o vedem cu ochii minţii personificată în cap cu păr încâlcit, luat de vânt şi obraji bucălaţi suflând-spulberând. …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Nesecat, ne revărsat

Pe dealul cu curpenii, tufele murilor, al florilor de fâneţe, pe dealul cu prunii bătrâni lăstăriţi printre costrei, al florilor mici de drăgostele şi-al fluturilor, pe dealul în care se-aud greierii cântând de dimineaţă până spre seară, vine boare umedă. Izvorul ieşit dintre rădăcinile stejarilor bătrâni, încurcate, acoperite de frunze, curge la vale lin, trimiţând …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – scrieri

Duminicile Domnului Pe calmul începutului primăverii, fără ploaie, noroaie, fără căldură sau frig prea tare e frumos, creştinesc, să ieşi la plimbare. După dorinţă, după trebuinţă, după credinţă. Scopurile se pot combina în funcţie de stare…mioarele numărate pentru adormire în seara de sâmbătă te inspiră în toate cele. Pe mine mai ales, trudit, vajnic călător, …

Continue reading »

Adina Dumitrescu: Jale de sub măr Creţesc

E anotimpul incert al dimineţilor albite de brume, al serilor brobonate de rouă în amiezi călduroase, e anotimpul incert al nopţilor reci în care o negură-i cerul. O cavalcadă de nori aleargă ziua, parcă acum ar sta să plouă, parcă acum s-ar lumina de căldură. E anotimpul ursului ce nu se mai gândeşte la timpurile …

Continue reading »

Adina Dumitrescu: Alergătorul, purtătorul de năzuinţă

– Din câte mi se pare, alergi cu o flacără de biruinţă stinsă! – Nu ştiu ce vezi, flacăra mea este interioară şi e purtătoare de năzuinţă, aşa cum este a tuturor acelora care toată viaţa au alergat, nu după himere, ci despre scoaterea spre lumină. Că este foarte greu să se aprindă, dar mai …

Continue reading »