Arhiva tag-ul: Andrei Pleşu

Eugen Mihăescu: Am scăpat de dracu’ şi am dat peste fra’su

Motto: Important bărbat — bărbat serios. Membru în toate societăţile culturale naţionale şi internaţionale… Dacă nu e încă în Academie, are să fie. E un exemplar de lux din galeria moftangiilor români şi costă scump. Ion-Luca Caragiale, “Savantul” Cum se schimbă “locatarul” de la “Cotroceni”, cum dau năvală “abonaţii” la funcţii de reprezentare. Lazăr Comănescu, Mihnea …

Continue reading »

Andrei Pleşu -Ţara mea. Ţara mea?

Ştiu. Ţara „ta“ e ţara naşterii şi a destinului tău, ţara istoriei tale, ţara limbii în care vorbeşti şi scrii, ţara culturii tale şi a co-naţionalilor tăi. Dar este – sau ar trebui să fie – şi ţara prezentului tău, ţara în care îţi trăieşti zilele, în care îţi alegi conducătorii, în care ai drepturi …

Continue reading »

Andrei Pleşu – Jurnal de (in)actualităţi

Trăim într-o vreme în care, cu cît ai mai puţină substanţă, dispui de mijloace mai somptuoase. Tot soiul de nătărăi „isteţi“ se îmbogăţesc peste măsură, tot soiul de combinagii rudimentari ajung să conducă ţara, tot soiul de nulităţi inarticulate şi bombănitori de duzină au la îndemînă tribune media de la „înălţimea“ cărora dăscălesc naţiunea şi …

Continue reading »

Daris Basarab – Rugul creaţiei: Nicolae-Otto Kruch (1932 – 1995)

 S â n t a n a: Satul copilăriei, sau, “Satul Natal”,  în exprimarea preferată a sculptorului.  Pe acest ‘Rug al Creaţiei Artistice’ a ars neostoit talentul celui care a fost sculptorul Nicolae-Otto Kruch. Etnic german după tată, român după mamă, de ‘etnie’ artist plastic, prin vocaţie, prieten universal. A muncit până la epuizare dar nu a …

Continue reading »

Anul editorial 2012 – articole de Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Claudiu Turcuş, Şerban Axinte , Elisabeta Lăsconi

În 2012, eu votez nonficţiunea autor: Paul Cernat Anul 2012 a fost, cu asupra de măsură, unul electoral (doar a fost, să nu uităm, şi anul Caragiale!). Iar editorial, în 2012 „alegerile“ au fost cîştigate detaşat de nonficţiune. Şi asta în pofida faptului că nici ficţiunea n-a stat rău, reabilitîndu-se spectaculos pe parcurs prin apariţia unor …

Continue reading »

Constantin Noica şi „cultura de performanţă“

Constantin Noica era în căutarea unor tineri până în 25 de ani, de formaţie filosofică, pentru „cultura de performanţă”, care începea cu studiul limbii germane, greacă veche şi puţină latină, cât să poată citi filosofii medievali. El îşi imagina 22 de intelectuali celebri în România, unul la un milion, şi propunea juni deosebit de înzestraţi, …

Continue reading »