Arhiva tag-ul: Dorel Schor

Dorel Schor – Iosif Iser, subiecte exotice

  Iosif Iser a fost unul dintre pictorii cei mai remarcabili din România, mai cu seamă în perioada interbelică, dar şi în anii următori. S-a născut în Bucureşti într-o familie evreiască şi s-a numit iniţial Iosif Isidor Rubinshon. La începutul carierei sale artistice, a fost inspirat de curentul expresionist în artele plastice, pictând cu linii groase …

Continue reading »

Dorel Schor – Psihoterapie

De o vreme Eliahu Iliescu umbla posomorât, încruntat, ocolea oamenii şi lăsa impresia că i s-au înecat toate corăbiile. Azi aşa, mâine la fel, până când, într-o zi l-a oprit dentistul Kleinergrois şi l-a întrebat ce are pe suflet, ce necazuri îl copleşesc, ce probleme îl preocupă. Şi l-a asigurat că prietenii şi vecinii sunt …

Continue reading »

Dorel Schor – Arie Lamdan, lucrări în acuarelă

Un cunoscut critic de artă din România (Eugen Schileru) susţinea cu competenţă în urmă cu mai mulţi ani că „acuarela aparţine picturii şi nu graficii”. Afirmaţia sa este susţinută de argumente tehnice, dar şi de faptul că acest gen de pictură pe hârtie se bazează pe transparenţă, care lasă să se întrevadă fondul alb, ceea …

Continue reading »

Dorel Schor – ziceri: Plural

Dacă se spune că eşti cel mai deştept dintr-un grup, înseamnă că nu te afli în grupul potrivit. Suntem în vacanţă de idei. Cei care au imunitate susţin că legea e egală pentru toţi… Când turbă, câinele muşcă pe oricine. Rareori ne gândim la ce avem, dar mereu la ce ne lipseşte (A. Schopenhauer). Privesc …

Continue reading »

Dorel Schor – Apă de ploaie

Plouă… Vremea asta mohorâtă, cu norii zdrenţuiţi atârnând pe firele de telegraf, mă indispune teribil. Nu degeaba spunea poetul că, în asemenea condiţii, îl apucă o tristeţe iremediabilă. Fenomenul e absolut general, indispoziţia e totală, să te mai miri că unii scriu versuri, că alţii vor să se sinucidă sau iau o poziţie somnolentă în …

Continue reading »

Dorel Schor – Tocăniță de ciuperci

Sâmbăta trecută am fost invitaţi la prânz de nişte prieteni. Au mai fost câteva familii pe care nu le cunoşteam, oameni foarte simpatici de altfel, aproape toţi ardeleni. Eu despre ardeleni nu ştiu prea multe, exceptând câteva anecdote nostime pe care nu am avut însă curajul să le povestesc. Dar nici nu a fost cazul …

Continue reading »

Dorel Schor – Mai bine tac

Când mi se explică prea mult, înţeleg prea puţin. Absurdul nu aude, dar le potriveşte… Eşti considerat „monstru sacru” numai dacă mai întâi ai fost sau monstru, sau sacru. Întrebările sunt nevinovate. Răspunsurile sunt cu păcatul. Necazurile revin fără să fi plecat vreodată… Ai vorbit cu păcat? Păcat că ai vorbit ! Când afirm că …

Continue reading »

Dorel Schor – Un scaun liber

Domnul Augustin avea abonament la concertele filarmonicii locale. In fiecare săptămână se ducea cu mare plăcere la întâlnirea cu muzica şi se întorcea acasă cu sentimentul că şi-a petrecut vremea cu folos şi cu inteligenţă. De acea, când nepotul său împlini cincisprezece ani şi se dovedi un licean fruntaş, consideră că cel mai nimerit cadou …

Continue reading »

Dorel Schor – Idolii falși

Prostia nu e o infracţiune, dar nici o circumstanţă atenuantă. Ieri am fost mai tânăr cu o zi… Singura dată când vrem să imbătrânim este în copilărie (i). S-au închinat la idoli falşi… Altceva era dacă dacă idolii erau adevăraţi! Unde e minte multă e şi prostie. Dar este valabilă şi reciproca? (Mihai Batog Bujeniţă). …

Continue reading »

Dorel Schor – Moris Manes, autenticitatea stilistică a creației

[flickr_set id=”72157698184572441″] Aceste rânduri se vor un omagiu la aniversarea bunului prieten şi pictorului mult apreciat care este Moris Manes. Născut în Ştefăneştiul Botoşanilor vestit prin curtea marelui rabin, format la marea şcoală de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din România şi realizându-şi majoritate creaţiilor în atmosfera mediteraniană a Israelului, Moris Manes şi-a onorat cele trei …

Continue reading »