Arhiva tag-ul: Gabriel Stănciulescu

Gabriel Stănciulescu – versuri

Mămă, îți aduc liliac alb! Rătăcesc prin amintiri păstrate bine, Mă ascund de frici ce nu mă înfrâng, Momente neuitate, o școală lângă tine! Nu mă certa, eu astăzi am să plâng! Discret au fugit anii și nu am observat Că ceasul se-ntrece cu timpul în galop, Ne-am însoțit pe un drum drept, asumat De-o …

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu: versuri

Fariseii – Pamflet Nu mereu ce vrem se poate, Ei pot tot și în plus ceva, Fără a cere și a socoate Primești povețele cuiva… De când lumea și pământul, Sunt puzderie printre noi, Doar ușor să bată vântul Curg ca stropii în șuvoi.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – poeme

Viața noastră-i o romanță Cât de frumoasă ești femeie, Te admir cu ochii, ce nu-i vezi, Te-au elogiat, prin ani, condeie Iar eu azi sper c-ai să mă crezi. E greu ce-ți cer, ei toți te plac, Și îți miros parfumul fin, Mă pierd în vise și mă împac Cu rostul meu, ce pare-un chin.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – Discipolii lui Eminescu…

Din nordul țării, mai la est, Și pân’ la fluviu-n Calafat, Orice Român, ce-i Om onest Își ia din versul tău un sfat. Icoana neamului cea Sfântă, La care-ți închinăm măriri, Unește-n rugăciuni o gintă Ce i-a speriat pe… musafiri.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Magnolia, floarea inimii Șarm profund, privire lină, E oxigenul ce-l inspiri, Încântă ochiul, e Divină Și nu te saturi s-o admiri… Hai,vino vară din îngheț! Mi-am congelat adrenalina, Aș pune pe poftire preț Și aș declara a cui e vina.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Tu ești parte din mine Adorm cu tine-n gând iubite, Îmi tulburi nopțile senine, Deși sub perna ascund ispite Te simt continuu lângă mine. Te văd atât de rar și doare, Doar te visez și simt păcatul, Mă însoțești și-n nopți hilare Dar te-ai răcit,parcă ai fi altul.. Te-ai îndepărtat iubite iară, Și am sperat …

Continue reading »

Gabriel Stanciulescu: Poesis

  Să-ți vindec suferința cu o îmbrățișare Mă rog la cer să-ți ia tristețea, Mă rog la tot ce ne înconjoară, Mă doare, îți piere frumusețea Și-ti plânge șarmul de odinioară. Ce văd e grav și m-afectează, Ți-a fost răpusă chiar voința, Ia-mi inima ca scut de pază …..și ți-o ofer din toată ființa.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Încă o stea acolo sus… Peste nori, acolo sus, S-a mai înălțat o stea, Când e soarele-n apus Îmi zâmbește muza mea. Ziua, soarele-mi hrănește Gândul,mintea cu suspine, Seara, printre nori zărește Și aștept noaptea ce vine.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Nu regret nimic din ce am trăit… Însemn trecutul pe răboj, Și îmi schițez viitoru-n palme, Încerc discret să-mi fac curaj, Pun rostul vieții între karme. N-aș vrea să știu ce va veni, Și in trecut mă refugiez, Arhivă, cuib de nebunii Cu tine vreau să negociez. Mi-am respectat mereu statutul, pe oamenii din jurul …

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Scrisoare pentru maestru Maestre Păunescu, Îți scriu de pe pământ, Distanța nu-i prea mare, La Bellu, adie câte un vânt ce seamănă chemare. Revine iarna-n câmpuri, Omătul pe îndelete, De patru anotimpuri te ninge peste plete.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Elogiu ființei iubite (iluzoriu) Iubită ființă ai candorea, Petalelor în flori de Mai, Ai zâmbetul cu strălucirea Luminii sfinte-n colț de rai. Iubită ființă ești fiorul, Născut în nopți albe cerești, Esti voluptatea, esti tumultul Ești răul ce ți-l mai dorești.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

România, Mamă țară România, Mama țară, Vatra unui neam destoinic, Dumnezeu de prima oară Te-a sortit de-apururi rodnic. De la Nord la Marea albastră, Și înapoi peste Carpați V-ați dorit să fie a voastră Țara noastră cuib de frați.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Vino, iubito, să împărtășim același vis! S-au dus anii de speranță, Să visez m-am săturat , Când credeam,…era dorință Astăzi un batrân blazat. Pentru tine luni de-a rândul, Am jurat să stau sub nori, Eram eu, convins de gândul, Că n-oi muri de două ori.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – Aș transforma o clipă-n veșnicie

Când ești cu mine, ziua-i clipă, Asudă mintea-n prag de seară, Ne plimbă vântul pe o aripă Și nu se- ntâmplă prima oară.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Te doresc cu frenezie… Te iubesc, cum n-am iubit , Deși târziu mă-ncearcă viața, Din clipa când te-am întâlnit S-a transformat în raze ceața.

Continue reading »

Pagina 1 din 212