Arhiva tag-ul: Gabriel Stănciulescu

Gabriel Stănciulescu – versuri

Mămă, îți aduc liliac alb! Rătăcesc prin amintiri păstrate bine, Mă ascund de frici ce nu mă înfrâng, Momente neuitate, o școală lângă tine! Nu mă certa, eu astăzi am să plâng! Discret au fugit anii și nu am observat Că ceasul se-ntrece cu timpul în galop, Ne-am însoțit pe un drum drept, asumat De-o …

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu: versuri

Fariseii – Pamflet Nu mereu ce vrem se poate, Ei pot tot și în plus ceva, Fără a cere și a socoate Primești povețele cuiva… De când lumea și pământul, Sunt puzderie printre noi, Doar ușor să bată vântul Curg ca stropii în șuvoi.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – poeme

Viața noastră-i o romanță Cât de frumoasă ești femeie, Te admir cu ochii, ce nu-i vezi, Te-au elogiat, prin ani, condeie Iar eu azi sper c-ai să mă crezi. E greu ce-ți cer, ei toți te plac, Și îți miros parfumul fin, Mă pierd în vise și mă împac Cu rostul meu, ce pare-un chin.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – Discipolii lui Eminescu…

Din nordul țării, mai la est, Și pân’ la fluviu-n Calafat, Orice Român, ce-i Om onest Își ia din versul tău un sfat. Icoana neamului cea Sfântă, La care-ți închinăm măriri, Unește-n rugăciuni o gintă Ce i-a speriat pe… musafiri.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Magnolia, floarea inimii Șarm profund, privire lină, E oxigenul ce-l inspiri, Încântă ochiul, e Divină Și nu te saturi s-o admiri… Hai,vino vară din îngheț! Mi-am congelat adrenalina, Aș pune pe poftire preț Și aș declara a cui e vina.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Tu ești parte din mine Adorm cu tine-n gând iubite, Îmi tulburi nopțile senine, Deși sub perna ascund ispite Te simt continuu lângă mine. Te văd atât de rar și doare, Doar te visez și simt păcatul, Mă însoțești și-n nopți hilare Dar te-ai răcit,parcă ai fi altul.. Te-ai îndepărtat iubite iară, Și am sperat …

Continue reading »

Gabriel Stanciulescu: Poesis

  Să-ți vindec suferința cu o îmbrățișare Mă rog la cer să-ți ia tristețea, Mă rog la tot ce ne înconjoară, Mă doare, îți piere frumusețea Și-ti plânge șarmul de odinioară. Ce văd e grav și m-afectează, Ți-a fost răpusă chiar voința, Ia-mi inima ca scut de pază …..și ți-o ofer din toată ființa.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Încă o stea acolo sus… Peste nori, acolo sus, S-a mai înălțat o stea, Când e soarele-n apus Îmi zâmbește muza mea. Ziua, soarele-mi hrănește Gândul,mintea cu suspine, Seara, printre nori zărește Și aștept noaptea ce vine.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Nu regret nimic din ce am trăit… Însemn trecutul pe răboj, Și îmi schițez viitoru-n palme, Încerc discret să-mi fac curaj, Pun rostul vieții între karme. N-aș vrea să știu ce va veni, Și in trecut mă refugiez, Arhivă, cuib de nebunii Cu tine vreau să negociez. Mi-am respectat mereu statutul, pe oamenii din jurul …

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Scrisoare pentru maestru Maestre Păunescu, Îți scriu de pe pământ, Distanța nu-i prea mare, La Bellu, adie câte un vânt ce seamănă chemare. Revine iarna-n câmpuri, Omătul pe îndelete, De patru anotimpuri te ninge peste plete.

Continue reading »