Arhiva tag-ul: Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca – poesis

Din picături sunt toate Din mişcarea gândurilor apar emoţiile, plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă, răspunsurile te-aşteaptă, iluzii sunt, în urmă foşnesc gânduri, emoţii, stări, ataşamente, în vârtejul lor nu eşti tu, în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu. Dacă a vedea înseamnă a crede, oare, este şi adevărat?

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Aşteptarea… Aşteptarea e atunci când ai auzit că-n piept îţi arde dorinţa de tine, hai, smulge durerea din floarea tăcerii, durerea care-i umbreşte ochii, te uiti în jur şi vezi cum braţele cuprind doar neantul, un vis, o lume spectrală în care te pierzi în apa vie a iubirii, chiar dacă pământul de sub tălpile …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

La sortie de labyrinthe Traduction par: Gabriela Tudose Des instants brûlent à la fondation des temples, en ébranlant leurs dalles, on sent la plainte des chaînes. Plus loin du soleil, l’île vierge émergée de la mer ( on y pénètres avec des frissons ).

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Simboluri efemere În această dimineață, ceva s-a pierdut pe drum, vântu-mi șoptește nerăbdător cuvinte solitare, o trecere fugară ce-și poartă pașii într-un timp topit în cerul albastru, o pasăre nedumerită se-agață de-o ramură subțire, ca o mână ce coboară ușor, molatic, pe strunele tăcute.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Din picături sunt toate Din mişcarea gândurilor apar emoţiile, plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă, răspunsurile te-aşteaptă, iluzii sunt, în urmă foşnesc gânduri, emoţii, stări, ataşamente, în vârtejul lor nu eşti tu, în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu. Dacă a vedea înseamnă a crede, oare, este şi adevărat?

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Reîntregirea Lumina nevăzută străbate culoarele memoriei, cuvintele curg neîncetat, precum ploaia calmă şi caldă din cer în inima pământului. Treptat, muzica se strecoară, deschizi şi pătrunzi prin noi lumi, în toate părţile pare să zbori. Un pas. Un salt de octavă.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Lumină-n veşnicie Suntem călători pe cont propriu, trenul pornit în călătoria descoperirii de sine, adunând toate sunetele împrăştiate, acea uimire a deschiderii ochilor şi provocării simţurilor, abur nediminuat la marginea prăpastiei. La un moment dat, fiecare înoată în propria durere, calcinându-şi mlaştinile, uscându-le la soare, lăsându-le să se-albească de trecut, de prezent,

Continue reading »

Irina Lucia MIHALCA: DINCOLO DE LUNTREA VISULUI (POEME)

CEASORNICARUL TIMPULUI Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea, la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă. Purta o pancartă – Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor, drept plată, ultimele nouă secunde! – (pe masă diverse obiecte împrăştiate străluceau în raza oglinzii) Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii schiţează un mic zâmbet: Hm, …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Cronicile vii ale Dionului Istoria s-a scris, într-o lumină argintie, în pietre albite de vremuri, prin haos şi zgomot, în file-ngălbenite şi manuscrise din biblioteci, unele arse prin timp, pe vase, pe lespezi, relicve, în inimi şi-n noi, memoria transmisă mai departe, iar pentru cei care au ochi să vadă şi suflet să simtă, istoria …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Cea mai frumoasă carte Eliberat de tot şi de toate, gândul străbate universul, auzit eşti, totul se imprimă. Pe litere, pe silabe, cu fiecare vers, din filă în filă şi printre rânduri ai s-o citeşti. O carte mereu nouă, nesfârşită! Prin fiecare gând, prin fiecare trăire o cauţi şi-o regăseşti.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Ca visul din vis… Pe treptele gândului îţi derulezi viaţa de la înălţime, ca pe un peisaj privit de la distanţă, proiectând lumina reflectoarelor. În mişcare e totul. Lumină, întuneric şi culori. Îţi croieşti propriul drum. Laşi cuvintele să se aşeze, elogiu adus necunoscutului. Un strigăt, o chemare printr-un fir de legatură între viaţă şi …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Reamintirea Uneori trupul, prin sarea pământului, fără să vrea, fără să ştie, refuză să te-asculte, se clatină, nu urcă scări, o continuare a nopţii petrecute fără mine. Să nu calci frunzele căzute, acolo vibrează pământul, acolo speranţele nu mor, doar gândurile albite în noua zi! …………………………………………….. În razele luminii neînserate urmăreai sclipirile din ochii mei …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Ți-e… Ți-e a soare, ți-e a ploaie de vară, ți-e a liniște, ți-e a verde crud și mireasmă de primăvară, ți-e a lacrimă, ți-e a zâmbet și lumină, ți-e a splendoare și-aromă de toamnă, ți-e a cântec, ți-e a susur de izvor, ți-e a fulgi zglobii de zăpadă, ți-e a val, azur și mare, ți-e …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Liniştea din cartea ei Tot ce-ţi poţi imagina este real. E o vreme să te îndrăgosteşti. Lacrimi, dureri şi tu, ca un copac în noiembrie, galben-roşu şi trist. Nici clipele nu mai cred că exişti. Între pietrele măcinate de timp, în curgerea cuvintelor necântate e liniştea din cartea ei ascunsă.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Să ascultăm cântecul din adâncuri Luţziafiru di dzuâ şhi’di noapti, un primitu eshţzâ cu pirpirunji aroşhii, şhi njirli, şhi limunii, şhi pirâ, tuti di anvârliga! * Somnul minţii nu are un scop, un zbor peste apele-oglindite de stele, o mare cu valurile care se sparg de ţărmul sufletelor noastre, un foc biruit de apă. O …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Taina inimii Printre iluziile din palma cerului ne continuăm drumul. Ca prin vis s-a stins acea muşcată albă-nflorită… Cum este realitatea, îngerule? – Nu aşa cum ne-o dorim, nu aşa cum este! Dar lumea cum este? – Nicicum, prin orice ne complicăm! Doar iubirea nu se complică, ea, pur şi simplu, curge, fluviul acela de …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Un popas în eternitate Ascultă cântecul păsării în zbor, ascultă… Vântul departe îi poartă trilurile, redându-le clipei intens trăite cât veșnicia. Certitudine. Claritate. Născute din cântecul ciocârliei, petale de tăcere plutesc pe râul de cuvinte.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Va veni o zi… Va veni o zi când toate cuvintele se vor întoarce uimite din depărtările trecutului, chiar dacă nu şi-au găsit destinatarul. Va veni o zi când toate cuvintele, tăcute, dezgolite, desprinse şi înălţate, se vor întoarce risipite în paginile albe ale clipelor noastre, printre amintirile vii, cu primul şi ultimul cuvânt, şirag …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Călătoria Simfonia cuvintelor destrămate pe aripi divine te înalţă. Scrisă sunt în tine, am intrat brusc, te întrebi unde ai intrat. Da, singuri în fiecare din aproapele nostru!

Continue reading »

Irina Lucia MIHALCA Secretul Timpului (Poezii)

CHEIA TIMPULUI În marea din adâncurile noastre mă vei găsi, iubitule, în pictura fumului, risipit de orele timpului, ca şi cum ceva continuă să curgă, când vei simţi iubirea, vei simţi şi dorinţa, petale de lumină din fructul iubirii.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Şi, iar, va înflori liliacul alb Îţi aminteşti cuvintele noastre, dar, mai ales, înţepătura dragostei. Ai venit, aici, după ce ţi-ai văzut imaginea stingându-se într-o oglindă spartă de durere, o scânteie ai împrumutat pentru-a aprinde focul, lumina ce străbate oceanul trăirilor, apa ei ţi-a atins gura întredeschisă, seducător ai îmbrăţişat lichidul divin.

Continue reading »

Gheorghe Pârlea: Irina Lucia Mihalca şi luntrea visului ei din… “o mie de vieţi şi-o nouă viaţă” – Impresii de cititor

Pe internet, poeţii noştri domină oceanul virtual hotărnicit între ţărmurile limbii române, observă cel ce s-a născut în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Prozatorii au şi ei culoarele lor de navigare, dar mereu sub rezerva discriminării, în raport cu poeţii. În era vehiculului Google, contemplatorii nu mai au timp să urmărească parcursul lung al prozei, fie şi dacă …

Continue reading »

Debutul şi destinul unei poete – Irina Lucia Mihalca

Citesc versurile Irinei Lucia Mihalca de circa zece ani. În urmă cu ceva ani am promovat pe site-ul “Negru pe Alb” numele ei ca Poet al anului și nu am greşit. Debutul ei a întârziat în urma unor nepotriviri de gusturi cu un editor care nu ştie să respecte un cuvânt dat. Nu merită să-i …

Continue reading »

Recenzie: ,,Dincolo de luntrea visului” autor Irina Lucia Mihalca

”din umbră, înspre lumină lunecă luntrea”… ”ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă,/ Viața-i o poveste, o stare, o emoție, un vis!” Înainte de a pătrunde în universul liric al poetei Irina Lucia Mihalca, voi face o mică prezentare a drumului său spre cetatea cuvântului. Mă voi opri asupra unor publicații (selectiv), lăsând cititorului …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Black Opium Între timp şi netimp un strigăt, o durere, o speranţă. Ca o prelungire a visului, întind mâna, încerc să-ţi mângâi chipul de stele irizat, luminându-ne drumul cu visul adânc din noi, în imensitatea cerului prin care îi cauţi cheia în unica călătorie a vieţii.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca lansează volumul de poezii „Dincolo de luntrea visului”

Comunicat de presă LANSARE DE CARTE – BIBLIOTECA METROPOLITANA Irina Lucia Mihalca lansează volumul de poezii „Dincolo de luntrea visului” Marti, 22 noiembrie 2016, începând cu ora 18.00, publicul este invitat la lansarea si sesiunea de autografe a volumului de poezii, «Dincolo de luntra visului» a scriitoarei Irina Lucia Mihalca. Evenimentul va fi gazduit de …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Invazia De ceva timp, în oraşul meu, se întâmplă ceva. În jurul clădirilor s-au înălţat schele înalte, tot mai înalte.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Înainte ca… Înainte ca bezna să acopere totul, înainte ca zâmbetul cald, jocul şi cântecul să dispară, înainte ca viaţa brusc să se stingă,

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – Dincolo de luntrea visului

Continue reading »

Ben Todică: Poeta Irina Lucia Mihalca

Dacă suntem făcuți din atomi, din atom venim, în atom ne întoarcem şi din nou renaştem. Versurile Irinei Lucia Mihalca ne fac să ne simțim aproape, un tot unitar, o atracție, o dorință de unire şi întregire întru Dumnezeu, care e întru totul. A fi sau a nu fi, o pulsație a creatorului. Creatorul pulsează, …

Continue reading »

Adina Dumitrescu: Irina Lucia Mihalca – Dincolo de luntrea visului

  Cuvânt înainte Vorbesc porțile cerului de-o copilă ce-n zbor, le atinge cu aripile de parcă ar vrea și n-ar avea pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de …

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – versuri

Celălalt trup – o nouă viaţă Vuietul veşniciei, auzit noaptea, tăia timpul în două, coborât din cer pe pământ, împungându-l ca un ac. Calea lacrimilor suspină pe cer, Iute ca privirea femeii, un sunet subţire îndoi cerul-n lumină şi întuneric.

Continue reading »

Irina Lucia Mihalca – poesis

  Versuri

revista Melidonium VI

http://www.youblisher.com/p/1128285-/

Continue reading »