Arhiva tag-ul: simt

Emilia Ţuţuianu – Floare de lotus

După ce a privit fără întristare componentele acestei vieţi: soarele, stelele, apa, nourii…Ioana Viviana Michiu părăsindu-le a plecat „acolo în punctul fericit”, chiar dacă le iubea cu întreaga-i fiinţă… Pe acestea le-a văzut, le-a simţit, le-a trăit, în puţina-i călătorie a paşilor săi telurici! Visele, idealurile s-au întrerupt asemenea mersului pe valuri…Dar a făcut în …

Continue reading »

Constantin Enianu – versuri

fabrica de visuri                            gândind la A. Malraux e tutelară mintea în lumină semănând c-o fabrică de visuri ea în miezul lumii se alină cu forme farmec şi abisuri prin afirmări negări ce curg consult un presupus sublim profet vizionar sau demiurg

Continue reading »

Denisa Lepădatu – proză scurtă

Îmi place să scriu  Îmi place să scriu, să le fac surprize oamenilor pe care-i iubesc şi care mă iubesc… Aş vrea ca toată lumea să aibă în fiecare zi o bucurie, să ştie că viaţa este minunată atunci când eşti înconjurat de oameni cu suflet bun şi frumos. Aş mai vrea ca tristeţea, văzând …

Continue reading »

Petruş Andrei – Fântâna şi izvorul

Acum câteva zile, în acest spaţiu (Biblioteca judeţeană, n.n.) şi cu o ocazie asemenea celei de azi, cineva îmi lăsa – inscripţie pe o carte – o simpatie şi o prietenie venite din fântâna şi izvorul Baaadului.         Drumurile mele nu prea se întâlniseră cu steaua poetului ce-şi căta rugăciune la izvoarele luminii. Cred că …

Continue reading »

Iulia Roger Barcaroiu – Plecarea de tot

     Vara se dezintegrează sub o căldură incredibilă. Cerul alb dezveleşte infinitul şi un miros vag, de putrefacţie, înmoaie aerul. Din departare răzbate cu greu zgomotul străzii, sechestrat de nemişcarea fosforescentă a arşiţei. Clădirile işi unduiesc conturul sub aerul uscat care se ridică din pământ. Ceva, poate presiunea marilor furtuni, electrizează obiectele.     Îndepărtez uşor …

Continue reading »

Luminiţa Amarie – versuri

De ce te-oi fi iubind De ce te-oi fi iubind bărbat închipuit De unde să te iau când sufletul îmi plânge Pe tine te aștept și anii mi-au murit Nu te-am putut avea dar mi te plimbi prin sânge

Continue reading »

Emilia Ţuţuianu: Agapia – Lumina din adânc

Sanctuar al iubirii…Locul care te ridică în spaţiile cele mai înalte ale fiinţei tale, înlăturând zgura ce împiedică zborul spre iubire. Agapia trage o perdea impenetrabilă peste fiinţa noastră, care se răzvrăteşte dar şi se supune timpului în egală măsură.Înconjurată de păduri seculare, cu munţi bătrâni şi singuratici, Agapia mărturiseşte un sentiment mai cuprinzător al …

Continue reading »