Arhiva tag-ul: Teo Cabel

Trepte -Teo Cabel: evenimente din literatura buzoiană 2011-2015

Am adunat la un loc evenimente literare la care a fost prezentă aproape toată suflarea literară buzoiană între anii 2011-2015. Unele articole au fost publicate în presa locală, pe blogul lui Marin Ifrim, „Cartelul Metaforelor”, unele pe blogul meu, unele în alte reviste din țară. Nu sunt chiar toate evenimentele, cartea ar fi avut cu …

Continue reading »

Teo Cabel – Împlinire

Dă de două ori din aripi îți umple ochii își face cuib în copacul viguros din adâncul tău lasă trei ouă dă de două ori din aripi și ai grijă să nu-i strice cuibul altă pasăre.

Teo Cabel – Printre cărţi

Șnurul, roz, îmbrățișează mijlocul femeii. Altul se pierde între fesele dezgolite pe jumătate, „La vie en rose” spune bărbatul Făcându-și pasul auzit în secundele oprite. Ea se ridică, Trage de pantaloni în sus și bluza peste talie, Îl înfruntă cu zâmbet de pelin,

Continue reading »

Teo Cabel: Lansare de carte – Manuela Camelia Sava

Manuela Camelia Sava – „Experiența închisorii politice în memorialistica feminină” Nu am fost cu ei, dar am învățat de la ei demnitatea! La Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, vineri 20 februarie, ora 14,00, s-a lansat cartea „Experiența închisorii politice în memorialistica feminină”, volum ce a materializat teza de doctorat a autoarei Manuela Camelia …

Continue reading »

Teo Cabel – Tablouri fără semnătură

Ferestre Trei ochi prin care Cerul privește în casa mea, Mi-arată un păr, frumos Mai ales primăvara – nflorit, Fără să-i văd tulpina. Ochii mei, ferestre prin care

Continue reading »

Teo Cabel – poezie

În biblioteca vieții Am găsit volume cu foile goale Le vântură vântul Nimeni nu va mai scrie pe ele Albul lor apasă ca un bloc de marmură În care zace un David nesculptat Un zeu anonim mă trage de mânecă I-am permis să existe și nu îi jertfesc nimic Golgota mea încă o car cu …

Continue reading »

La multi ani dragi colegi întru poezie: autori, cititori și ucenici (așa ca mine)! Un cadou Teo Cabel – Poetul

Poetul nu e preșul Pe care Călcâiele cuvintelor Își șterg sensuri nici de ele Înțelese. Poetul vorbește cu Viermii ființei Îi învață să facă salturi mortale În zbor le cresc aripi Și încep să ardă pe cerul metaforei Stele nechezătoare. Poetul este mereu înfometat Nici moartea nu-i ține de foame Nici cerul cu spuma lui …

Continue reading »

Teo Cabel – versuri

Pe urma noimelor, la aniversare! Poetul ieși la poartă. Îl strigase o țărancă Trăgea un vapor, în praful uliții, de toartă. Abia îl șterse de Atlantic cu paie, Ca pe un miel, ud, când iese din oaie, Îl curăță de scoici și de pește Se minuna poetul, cum ochiul țărăncii, De bucurie strălucea Și se …

Continue reading »

Scara divină, urcuș în poezia lui Teo Cabel

MOTTO: “Ca să fii plin de toate bucuriile şi durerile lumii, urmează pilda vioarei: goleşte-te de tot ce eşti tu, scobeşte-ţi tot miezul egoismului, aşa ca înăuntru să circule, ca un aer, sufletul universal.” Vasile Voiculescu Poetul Teo Cabel (Cabel Ștefan Teodor) un buzoian ce face cinste locului. Nu întâmplător am ales ca motto, un …

Continue reading »

Teo Cabel – ,,Templu Ruinat” de Tatiana Dabija

În lirica poetei din Chișinău s-a prins un altoi din copacul viguros al poeziei lui L. Blaga. Mai este unul, păunescian, (Recviem și Monolog Imaginar) dar nu mi s-a părut așa bine prins în fondul poetic, ci doar în forma poeziei. Nuanța meditativă reușește de cele mai multe ori să ocolească filosoficul și să rămână …

Continue reading »

Teo Cabel – versuri

FERESTRE Trei ochi prin care Cerul privește în casa mea, Mi-arată un păr, frumos Mai ales primăvara – nflorit, Fără să-i văd tulpina. Ochii mei, ferestre prin care Nu Te văd niciodată… Te simt Și nu știu unde Să arăt cu mâna!

Continue reading »

Teo Cabel – poezie

noapte albă în livada cu meri noaptea a venit în rochie de mireasă logodnă cu visul m-au invitat la agapă dar bucuria din mine un vânt din flori a făcut o ploaie

Continue reading »

Lumea Văzută Prin Cel De-Al Treilea Ochi – Teo Cabel, Tablouri Fără Semnătură

Încă de la prima poezie prezentă în volumul de faţă, Teo Cabel se dovedeşte un intuitiv. Deşi ochii nu-i sunt îndeajuns, urechile prea puţine, el a descoperit, prin intuiţie, cum să privească şi să-şi descopere universul: „Ochii mei, ferestre prin care / Nu Te văd niciodată…// Te simt / Şi nu ştiu unde / Să …

Continue reading »

Ion Roșioru, cronică la volumul „Tablouri fără semnătură”, autor Teo Cabel

Placheta lui Teo Cabel, apărută în 2010 la Editura Lorilav ( Buzău) și intitulată Tablouri fără semnătură, este expresia unui debut editorial matur. Puțin i-a mai lipsit poetului să nu atingă vârsta la care însuși Marele Alpha și-a adunat numele pe cartea dintâi. Poetul demarează prin a-și etala și relata raporturile sale cu divinitatea care, …

Continue reading »

Teo Cabel, Merg Mai Departe – Cântecul Tainei

  Ceea ce e de remarcat încă de la început la acest poet, este saltul urieşesc pe care l-a făcut de la volumul de debut, „Tablouri fără semnătură”, din 2010.  Cum era, de altfel, firesc. Acumulările celor doi ani, chiar dacă autorul a mai scris sporadic prin reviste şi site-uri, îşi spun cuvântul. Aceeaşi a …

Continue reading »