Arhiva tag-ul: Tiberiu Tudor

Tiberiu Tudor: Dacă trăiesc…

Dacă trăiesc este printr-o minune – Nici o credinţă nu mi-am trădat; Alb al nevoii de perfecţiune Sprijină-mi cerul contorsionat. Dacă trăiesc este pentru că Sarmi, Poarta spre cer din făgetul înalt, Urcă prin veacuri de fum şi pierzanii Linişte treptelor ei de bazalt.

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Pe şesul întins, peste satele sfinte

  Pe şesul întins, peste satele sfinte, Candoarea zăpezii revine mereu, Aprinde-mi obrajii de gerul fierbinte, Decembrie, singurul suflet al meu. Zăpada de azi e un semn de lumină, Copacii sunt prietenii mei minunaţi Şi, ştiu, pentru inima lor o să vină O vreme senină cu ochii ciudaţi. Zăpada de astăzi înseamnă sfidare Şi-i semn …

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Lângă prispa apei ─ sălcii şoptitoare, Dinspre sat adie miros de tutun, Seara e la vama clipei de uitare Unde se preface sufletul în fum.

Continue reading »

Emilia Ţuţuianu: Azi pentru mâine / Today for Tomorrow

Am din ce în ce mai des strania senzație că navigăm într-o mare de lume cu oameni pustii. Pustiiți parcă de valorile umane: respectul, integritatea, înțelepciunea, iubirea, bunătatea, generozitatea, încrederea, prietenia… Unde greșim? Unde și când le-am rătăcit și ne-am rătăcit? De ce privim în gol, plini de lehamitea molozului din care vrem să răzbim …

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Poesis

Şi este iarăşi semnul ce l-au lăsat străinii Când m-au adus aicea cu mâinile legate Să ard la negăsirea candorilor luminii Ca un vârtej bezmetic de frunze desfrânate.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Te du ! Dragostea ta e dansul cobrei, Aburul vrajei se desface, Dac-am rostit aceste vorbe E ca să nu te poţi întoarce. Ce-mi pasă că, rănindu-mi ulmii Cu frumuseţea ei ciudată-n Surâsul tău lumina lunii Îşi face cuibul de zăpadă! Te du ! Nimic n-o să rămână În liniştea îndepărtării ― Trecerea noastră prin …

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Poesis

Haitele zăpezii se aşează, Fumul ne învăluie treptat, Darabana vântului ritmează Clipele la geamul îngheţat. Vinu-i pentru viaţa înşelată, Berea-i pentru versul meu supus, Romul şi femeia dezmăţată-s Pentru tinereţea ce s-a dus.

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Ninsoarea

Bolta de crengi sub zăpezi se apleacă Reamintindu-mi de-un dor necuprins, Lebede albe de promoroacă Trec peste noi cu penajul întins. Nu-mi ştie drumul, însingurarea, Sufletul meu de cenuşă, cel stins, Nu înţelege că ea e ninsoarea, Nu înţelege că nu eu am nins.

Continue reading »

Maria Diana Popescu: Psihologul Emilia Ţutuianu, în spectacolul oamenilor culţi

Plin de semnificaţii, copleşitor în frumuseţe, pilduitor şi profund, generator al unui ambient spiritual superior, imposibil de ignorat, de pe verticala timpului atrage în mod plăcut atenţia şi va intra în ritmul sufletesc al literaturii contemporane volumul de interviuri „Azi… pentru mâine„, apărut la Editura „EIKON” – Bucureşti, sub semnătura psihologului Emilia Ţuţuianu, directorul revistei …

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Încă tânjind la dezmăţul furtunii, Martori ai verilor mele fierbinţi, Plopii răriţi de atingerea brumii Mă vor trăda. Pe un pumn de arginţi. Nu va conta că, sub ploaia de stele, În acest loc de surghiun trecător Flacăra neagră a spaimelor mele S-a înfrăţit cu neliniştea lor. Mă vor lăsa în pustiul de gheaţă, În …

Continue reading »