Arhiva tag-ul: Tiberiu Tudor

Tiberiu Tudor – versuri

  Mareea nopţii se retrage Cu unda visului ce trece Şi îmi aruncă iarăşi leşul La ţărmul dintre somn şi veghe Acolo unde, încă-n ceaţă, Trăgându-şi sângele din mare Lumina zilei îşi înalţă Stihia ameninţătoare.

Tiberiu Tudor – versuri

La mal La mal de sălcii şoptitoare Adoarme seara în pelin, Asemeni stolurilor rare Mă duc, puţin câte puţin. Şi nimeni n-o să-mi ierte anii, Cei păsuiţi fără folos, Cenuşa stinselor strădanii Şi trupul meu neputincios.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – Linxul

Valul durerii îmblânzitoare Nici nu s-a stins încă, Doamne, şi iar Linxul privirilor mele de sare Iată-l, pândind în desiş de stejar. Aripa morţii, îmblânzitoare, Nici n-a trecut încă, Doamne, şi el Scânteietor se ridică în soare, Gata de sânge şi de măcel.

Tiberiu Tudor: Dacă trăiesc…

Dacă trăiesc este printr-o minune – Nici o credinţă nu mi-am trădat; Alb al nevoii de perfecţiune Sprijină-mi cerul contorsionat. Dacă trăiesc este pentru că Sarmi, Poarta spre cer din făgetul înalt, Urcă prin veacuri de fum şi pierzanii Linişte treptelor ei de bazalt.

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Pe şesul întins, peste satele sfinte

  Pe şesul întins, peste satele sfinte, Candoarea zăpezii revine mereu, Aprinde-mi obrajii de gerul fierbinte, Decembrie, singurul suflet al meu. Zăpada de azi e un semn de lumină, Copacii sunt prietenii mei minunaţi Şi, ştiu, pentru inima lor o să vină O vreme senină cu ochii ciudaţi. Zăpada de astăzi înseamnă sfidare Şi-i semn …

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Lângă prispa apei ─ sălcii şoptitoare, Dinspre sat adie miros de tutun, Seara e la vama clipei de uitare Unde se preface sufletul în fum.

Continue reading »

Emilia Ţuţuianu: Azi pentru mâine / Today for Tomorrow

Am din ce în ce mai des strania senzație că navigăm într-o mare de lume cu oameni pustii. Pustiiți parcă de valorile umane: respectul, integritatea, înțelepciunea, iubirea, bunătatea, generozitatea, încrederea, prietenia… Unde greșim? Unde și când le-am rătăcit și ne-am rătăcit? De ce privim în gol, plini de lehamitea molozului din care vrem să răzbim …

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Poesis

Şi este iarăşi semnul ce l-au lăsat străinii Când m-au adus aicea cu mâinile legate Să ard la negăsirea candorilor luminii Ca un vârtej bezmetic de frunze desfrânate.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Te du ! Dragostea ta e dansul cobrei, Aburul vrajei se desface, Dac-am rostit aceste vorbe E ca să nu te poţi întoarce. Ce-mi pasă că, rănindu-mi ulmii Cu frumuseţea ei ciudată-n Surâsul tău lumina lunii Îşi face cuibul de zăpadă! Te du ! Nimic n-o să rămână În liniştea îndepărtării ― Trecerea noastră prin …

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Poesis

Haitele zăpezii se aşează, Fumul ne învăluie treptat, Darabana vântului ritmează Clipele la geamul îngheţat. Vinu-i pentru viaţa înşelată, Berea-i pentru versul meu supus, Romul şi femeia dezmăţată-s Pentru tinereţea ce s-a dus.

Continue reading »